ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea

a fost condamnat inculpatul B.A.,

pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 7 (șapte) ani închisoare și

omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la detențiune pe viață și 10 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea, respectiv detențiune pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A interzis

inculpatului pe timpul detenției drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive începând cu 14 august  2011 și până la

pronunțare.

S-a constatat

că partea vătămată K.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.

7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat

în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

A fost

obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 1712/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul B.A.

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) și violare de domiciliu prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen., constând în faptul că în noaptea de 12 august 2011, în jurul orelor 0,30

s-a deplasat la locuința numitei C.E., a pătruns fără drept în curte, pe poarta

neasigurată, apoi în locuință, și în urma unor discuții contradictorii, i-a

aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului,

provocându-i leziuni care au determinat moartea victimei.

S-a

reținut că inculpatul B.A., la data de 12 august 2011 a mers la vărul său N.M.,

din comuna Tîmboiești, județul Vrancea, unde a consumat băuturi alcoolice, după

care, în jurul orelor 22,00 s-a deplasat la imobilul în care dormea de obicei

și anume la familia T.N. Aici, i-a cerut numitei P.R.G. care locuia în imobil,

un cuțit, motivând că vrea să taie o oaie după care a plecat spre domiciliul

numitei C.E. despre care știa că locuiește singură. Ajuns la locuința acesteia,

inculpatul a intrat pe poarta neasigurată și apoi în casă, pe ușa de acces care

nu era încuiată, a strigat la ușa camerei în care se afla C.E. și pentru că nu

a răspuns a pus mâna pe clanță ca să deschidă.

Constatând

că ușa este asigurată cu un cârlig, inculpatul a spart un ochi de geam, a dat

la o parte cârligul și a pătruns în cameră, unde C.E. dormea. Aceasta i-a cerut

inculpatului să nu mai vină pe la ea, moment în care inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui, a abdomenului și în zona genitală,

cauzându-i leziuni traumatice ce i-au provocat decesul.

Inculpatul

a rămas lângă victimă până în momentul în care aceasta a încetat să-și mai

manifeste suferința, după care a părăsit imobilul.

S-a

apreciat că situația de fapt reținută rezultă din declarațiile martorilor C.L. și

P.R.G. care au relatat despre împrejurările în care inculpatul s-a înarmat cu

cuțitul, S.A., M.I. și M.N., care au constatat geamul spart de la ușa camerei victimei

și plăgile înjunghiate de pe corpul victimei, raportul de constatare tehnico-științifică

efectuat la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție Vrancea - Serviciul

Criminalistic, care stabilește că urma papilară ridicată la data de 13 august 2011

cu ocazia cercetării la fața locului aparține inculpatului, raportul de

constatare medico-legală efectuat de S.M.L. Vrancea în care concluzionează că

moartea victimei C.E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acută, consecutivă unui hemotorax bilateral și

hemoperitoneu ca urmare a unor plăgi înțepat-tăiate penetrante cu secționare

multiplă pulmonară și a lobului drept hepatic.

Inculpatul

a recunoscut împrejurările în care a pătruns în locuința victimei și faptul că

a înjunghiat-o cu un cuțit, însă a afirmat că a aplicat doar două lovituri și

nu mai multe așa cum s-a reținut în actul de acuzare.

S-a

apreciat că susținerea inculpatului nu este însă sinceră, având în vedere

concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit cărora victima a

prezentat nouă plăgi produse prin înțepare și tăiere, plăgi relevate și de

planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală precum și de martorele M.I. și

M.N.

S-a

considerat că înarmarea cu un cuțit, deplasarea la locuința victimei, pe căi

necirculate, multiplele lovituri aplicate victimei, în diverse regiuni ale

corpului, intensitatea acestora, consecințele produse, pledează pentru intenția

inculpatului de a suprima viața numitei C.E.

În

drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.A. de a pătrunde fără

consimțământul victimei C.E., pe timp de noapte și înarmat cu un cuțit,

constituie infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C.

pen. Fapta aceluiași inculpat de a aplica multiple lovituri cu cuțitul victimei

C.E., cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, în condițiile în care anterior

a mai comis o tentativă de omor pentru care a fost condamnat definitiv prin

sentința penală nr. 61 din 13 martie 1998 (dosar nr. 3952/1997) a Tribunalului

Vrancea, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174

alin. (1), art. 176 lit. c) C. pen.

Așa cum

rezultă din certificatul de cazier judiciar inculpatul a comis faptele în stare

de recidivă postexecutorie, întrucât anterior a suferit multiple condamnări la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, care au fost executate.

S-a apreciat că în cauză sunt

aplicabile și disp. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a comis cele

două infracțiuni înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru

vreuna dintre ele.

Prin

urmare, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și, dată fiind

violența deosebită cu care a acționat, vârsta înaintată și starea victimei,

lipsa de compasiune, a temerii și a dorinței de a stopa producerea unui

rezultat grav, nepăsarea cu care a asistat la manifestările de suferință ale

victimei, comiterea anterior a unei alte fapte de omor sub forma tentativei, a

aplicat acestuia pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi pe o durată determinată.

Pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, ținând seama de împrejurările în care

inculpatul a pătruns în locuință și de starea de recidivă, instanța de fond a

aplicat inculpatului pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita

maximă prevăzută de textul de lege.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.A.

criticând-o pe motive de netemeinicie susținând că

pedeapsa aplicată este prea aspră și s-a solicitat reducerea acesteia.

Prin decizia

penală nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galați a admis apelul

declarat de inculpatul B.A.,

a

desființat în parte sentința penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a

Tribunalului Vrancea și în rejudecare a redus de la pedeapsa detențiunii pe

viață la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.

de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

A

înlăturat din cuprinsul sentinței apelate următoarea dispoziție: „în baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea

respectiv detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.".

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. a) și

art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin hotărâre de 22 ani

închisoare și pedeapsa complementară aplicată prin sentința apelată cu pedeapsa

de 7 ani închisoare aplicată prin sentința instanței de fond și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare sporită la 23

ani închisoare alături de care se va aplica pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate. în baza art. 383 alin. (1) în referire la art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.A.

Conform art.

383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive de la 14 august 2011 la zi (9 ianuarie 2012)

S-a

constatat că apelul inculpatului este fondat sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate acestuia pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

A

constatat instanța de apel că față de probatoriul administrat în cauză, față de

activitatea infracțională desfășurată de inculpat, față de gradul de pericol

social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, având în vedere vârsta

și acestuia, se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav. împrejurarea că acest gen de infracțiune prezintă un grad

ridicat de pericol social privit în mod general nu poate conduce în mod imediat

și obligatoriu la aplicarea pedepsei celei mai aspre.

Faptul că

inculpatul a mai săvârșit anterior o tentativă de omor ține de încadrarea

juridică a faptei, în omor deosebit de grav (necontestată de inculpat cu ocazia

soluționării căii de atac) și nu impune în mod obligatoriu stabilirea unei

pedepse ce reprezintă maximul prevăzut de lege.

Totodată s-a

considerat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu

este corect dozată, fiind respectate dispozițiile art. 72 C. pen.,

Astfel,

a admis apelul inculpatului B.A. și a redus pedeapsa aplicată de la pedeapsa

detențiunii pe viață la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală.

Împotriva

acestei decizii inculpatul B.A. a formulat recurs și

a invocat cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin

reținerea circumstanțelor reale și personale.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte

constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Înalta

Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că

pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de prim control judiciar

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea

săvârșită - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin.

(1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmările produse

concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul

la viață.

Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 22 ani închisoare,

este justificată în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea

extrem de violentă de comitere a faptei așa cum a fost reținută, în sensul că

inculpatul înarmat cu un cuțit s-a deplasat la locuința victimei C.E., despre

care cunoștea că este bolnavă, și a aplicat victimei mai multe lovituri cu

cuțitul. Totodată, pedeapsa este justificată în raport de gradul de pericol

social al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului care a săvârșit

fapta în stare de recidivă postcondamnatorie precum și de urmarea ireversibilă

a faptei acestuia - decesul victimei.

Față de

solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei față de circumstanțele reale și

personale, înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.,

nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul a

săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum rezultă din fișa

de cazier a acestuia aflată la dosarul de urmărire penală, acesta suferind

multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni care au fost

executate. (2 ani prin sentința penală nr. 386 din 11 mai 2008, 1 an și 4 luni

prin sentința penală nr. 843 din 7 noiembrie 1990, 6 ani prin sentința penală nr.

61 din 13 martie 1998 pentru art. 20 art. 174 alin. (1) C. pen., 3 ani și 6

luni prin sentința penală nr. 3135 din 20 decembrie 2002, 3 ani și 3 luni prin

sentința penală nr. 303 din 25 februarie 2003, 3 ani prin sentința penală nr. 1595

din 2 iulie 2003, 2 ani prin sentința penală nr. 2459 din 17 octombrie 2003, 2

ani prin sentința penală nr. 3569 din 14 decembrie 2006, 6 luni prin sentința

penală nr. 338 din 14 februarie 2007 Judecătoria Focșani.)

Înalta

Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită de instanța de apel,

reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen. și art.

52 C. pen.

Inculpatul

a acționat cu violență și brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu

cuțitul, în diverse regiuni ale corpului, așa cum rezultă din raportul de

constatare medico legală al I.J.P. Vrancea și raportul de constatare medico

legală al S.M.L. Vrancea. Mai mult decât atât, declarațiile inculpatului date

în faza de urmărire penală sunt relevante în sensul celor menționate acesta

precizând: „am intrat în încăpere și în acest moment bătrâna mi-a spus să nu

mai vin pe la ea. Eu am fost deranjat foarte tare de acest răspuns și atunci am

scos cuțitul care-l aveam asupra mea și am tăiat-o în acest timp am stat lângă

bătrână după ce am tăiat-o în cele din urmă am lăsat-o pe bătrână care începuse

să se vaite din ce în ce mai încet și să horcăie".

Înalta

Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului,

avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât

pedeapsa de 23 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către

instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară

realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, se

constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa

aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de

legea penală.

Înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din

oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr.

1/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august

2011 la 15 martie 2012.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 14 august

2011 la 15 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

martie 2012.