ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.A., pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 7 (șapte) ani închisoare și omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la detențiune pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv detențiune pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului pe timpul detenției drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu 14 august 2011 și până la pronunțare. S-a constatat că partea vătămată K.I. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 1712/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul B.A.

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că în noaptea de 12 august 2011, în jurul orelor 0,30 s-a deplasat la locuința numitei C.E., a pătruns fără drept în curte, pe poarta neasigurată, apoi în locuință, și în urma unor discuții contradictorii, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului, provocându-i leziuni care au determinat moartea victimei. S-a reținut că inculpatul B.A., la data de 12 august 2011 a mers la vărul său N.M., din comuna Tîmboiești, județul Vrancea, unde a consumat băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 22,00 s-a deplasat la imobilul în care dormea de obicei și anume la familia T.N.

Aici, i-a cerut numitei P.R.G. care locuia în imobil, un cuțit, motivând că vrea să taie o oaie după care a plecat spre domiciliul numitei C.E. despre care știa că locuiește singură. Ajuns la locuința acesteia, inculpatul a intrat pe poarta neasigurată și apoi în casă, pe ușa de acces care nu era încuiată, a strigat la ușa camerei în care se afla C.E. și pentru că nu a răspuns a pus mâna pe clanță ca să deschidă. Constatând că ușa este asigurată cu un cârlig, inculpatul a spart un ochi de geam, a dat la o parte cârligul și a pătruns în cameră, unde C.E. dormea. Aceasta i-a cerut inculpatului să nu mai vină pe la ea, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona toracelui, a abdomenului și în zona genitală, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au provocat decesul.

Inculpatul a rămas lângă victimă până în momentul în care aceasta a încetat să-și mai manifeste suferința, după care a părăsit imobilul. S-a apreciat că situația de fapt reținută rezultă din declarațiile martorilor C.L. și P.R.G. care au relatat despre împrejurările în care inculpatul s-a înarmat cu cuțitul, S.A., M.I. și M.N., care au constatat geamul spart de la ușa camerei victimei și plăgile înjunghiate de pe corpul victimei, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție Vrancea - Serviciul Criminalistic, care stabilește că urma papilară ridicată la data de 13 august 2011 cu ocazia cercetării la fața locului aparține inculpatului, raportul de constatare medico-legală efectuat de S.M.L.

Vrancea în care concluzionează că moartea victimei C.E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acută, consecutivă unui hemotorax bilateral și hemoperitoneu ca urmare a unor plăgi înțepat-tăiate penetrante cu secționare multiplă pulmonară și a lobului drept hepatic. Inculpatul a recunoscut împrejurările în care a pătruns în locuința victimei și faptul că a înjunghiat-o cu un cuțit, însă a afirmat că a aplicat doar două lovituri și nu mai multe așa cum s-a reținut în actul de acuzare. S-a apreciat că susținerea inculpatului nu este însă sinceră, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit cărora victima a prezentat nouă plăgi produse prin înțepare și tăiere, plăgi relevate și de planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală precum și de martorele M.I.

și M.N. S-a considerat că înarmarea cu un cuțit, deplasarea la locuința victimei, pe căi necirculate, multiplele lovituri aplicate victimei, în diverse regiuni ale corpului, intensitatea acestora, consecințele produse, pledează pentru intenția inculpatului de a suprima viața numitei C.E. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.A. de a pătrunde fără consimțământul victimei C.E., pe timp de noapte și înarmat cu un cuțit, constituie infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a aplica multiple lovituri cu cuțitul victimei C.E., cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, în condițiile în care anterior a mai comis o tentativă de omor pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 61 din 13 martie 1998 (dosar nr. 3952/1997) a Tribunalului Vrancea, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. c) C. pen.

Așa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, întrucât anterior a suferit multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, care au fost executate. S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile și disp. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele. Prin urmare, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și, dată fiind violența deosebită cu care a acționat, vârsta înaintată și starea victimei, lipsa de compasiune, a temerii și a dorinței de a stopa producerea unui rezultat grav, nepăsarea cu care a asistat la manifestările de suferință ale victimei, comiterea anterior a unei alte fapte de omor sub forma tentativei, a aplicat acestuia pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată determinată.

Pentru infracțiunea de violare de domiciliu, ținând seama de împrejurările în care inculpatul a pătruns în locuință și de starea de recidivă, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita maximă prevăzută de textul de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.A. criticând-o pe motive de netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră și s-a solicitat reducerea acesteia. Prin decizia penală nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de inculpatul B.A., a desființat în parte sentința penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare a redus de la pedeapsa detențiunii pe viață la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A înlăturat din cuprinsul sentinței apelate următoarea dispoziție: „în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.". În baza art. 33 lit. a), 34 lit. a) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin hotărâre de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară aplicată prin sentința apelată cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința instanței de fond și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare sporită la 23 ani închisoare alături de care se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 10 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. în baza art. 383 alin. (1) în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.A. Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 august 2011 la zi (9 ianuarie 2012) S-a constatat că apelul inculpatului este fondat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru infracțiunea de omor deosebit de grav. A constatat instanța de apel că față de probatoriul administrat în cauză, față de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, față de gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, având în vedere vârsta și acestuia, se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

împrejurarea că acest gen de infracțiune prezintă un grad ridicat de pericol social privit în mod general nu poate conduce în mod imediat și obligatoriu la aplicarea pedepsei celei mai aspre. Faptul că inculpatul a mai săvârșit anterior o tentativă de omor ține de încadrarea juridică a faptei, în omor deosebit de grav (necontestată de inculpat cu ocazia soluționării căii de atac) și nu impune în mod obligatoriu stabilirea unei pedepse ce reprezintă maximul prevăzut de lege. Totodată s-a considerat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu este corect dozată, fiind respectate dispozițiile art. 72 C. pen., Astfel, a admis apelul inculpatului B.A. și a redus pedeapsa aplicată de la pedeapsa detențiunii pe viață la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală.

Împotriva acestei decizii inculpatul B.A. a formulat recurs și a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor reale și personale. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel de 22 ani închisoare, este justificată în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei așa cum a fost reținută, în sensul că inculpatul înarmat cu un cuțit s-a deplasat la locuința victimei C.E., despre care cunoștea că este bolnavă, și a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul. Totodată, pedeapsa este justificată în raport de gradul de pericol social al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie precum și de urmarea ireversibilă a faptei acestuia - decesul victimei.

Față de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei față de circumstanțele reale și personale, înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum rezultă din fișa de cazier a acestuia aflată la dosarul de urmărire penală, acesta suferind multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni care au fost executate.

(2 ani prin sentința penală nr. 386 din 11 mai 2008, 1 an și 4 luni prin sentința penală nr. 843 din 7 noiembrie 1990, 6 ani prin sentința penală nr. 61 din 13 martie 1998 pentru art. 20 art. 174 alin. (1) C. pen., 3 ani și 6 luni prin sentința penală nr. 3135 din 20 decembrie 2002, 3 ani și 3 luni prin sentința penală nr. 303 din 25 februarie 2003, 3 ani prin sentința penală nr. 1595 din 2 iulie 2003, 2 ani prin sentința penală nr. 2459 din 17 octombrie 2003, 2 ani prin sentința penală nr. 3569 din 14 decembrie 2006, 6 luni prin sentința penală nr. 338 din 14 februarie 2007 Judecătoria Focșani.) Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

și art. 52 C. pen. Inculpatul a acționat cu violență și brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu cuțitul, în diverse regiuni ale corpului, așa cum rezultă din raportul de constatare medico legală al I.J.P. Vrancea și raportul de constatare medico legală al S.M.L. Vrancea. Mai mult decât atât, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală sunt relevante în sensul celor menționate acesta precizând: „am intrat în încăpere și în acest moment bătrâna mi-a spus să nu mai vin pe la ea.

Eu am fost deranjat foarte tare de acest răspuns și atunci am scos cuțitul care-l aveam asupra mea și am tăiat-o în acest timp am stat lângă bătrână după ce am tăiat-o în cele din urmă am lăsat-o pe bătrână care începuse să se vaite din ce în ce mai încet și să horcăie". Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 23 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august 2011 la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 14 august 2011 la 15 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.