ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2005, reclamanta N.N. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Prezidențială - Probleme cetățenești, să-i răspundă la petițiile înregistrate sub numerele nr. 725 din 11 ianuarie 2005, nr. 7962 din 10 martie 2005, nr. 11877 din 8 aprilie 2004, nr. 13828 din 26 aprilie 2005, nr. 13861 din 26 aprilie 2005 și e-mail din 18 mai 2005. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta a refuzat nejustificat să-i comunice răspunsul la petițiile care i-au fost adresate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1150 din 15 iunie 2005. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererile reclamantei referitoare la un drept recunoscut de lege și că, din acest motiv, acțiunea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17-18 din Legea nr. 554/2004. Astfel, instanța de fond a avut în vedere că petițiile cu nr. 7962 din 10 martie 2005 și nr. 11877 din 8 aprilie 2005 au fost transmise, spre soluționare, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Justiției și că petițiile cu nr. 725 din 11 ianuarie 2005 și nr. 13828 din 26 aprilie 2005 nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002, pentru că nu s-a depus la dosar, o copie a cererii sau se referă la petițiile soluționate anterior. Cu privire la cererea înregistrată sub nr. 15128 din 21 iulie 2004, instanța de fond a constatat că este prescris dreptul la acțiune, fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar petiția cu nr. 13861 din 26 aprilie 2005 conține numai relatarea unor fapte și nu implică o rezolvare din partea autorității publice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea sa, și în privința petițiilor cu nr. 725 din 11 ianuarie 2005 și nr. 13861 din 26 aprilie 2005, care nu au fost soluționate de către autoritatea intimată și care au un obiect diferit de cererile anterioare.

În completarea motivelor de recurs, recurenta a depus memoriul înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 9 decembrie 2005. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect că acțiunea reclamantei este neîntemeiată față de prevederile art. 17-18 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că nu a fost dovedit refuzul nejustificat al autorității de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Soluția instanței de fond este legală și temeinică, și în ceea ce privește petiția înregistrată sub nr. 725 din 11 ianuarie 2005, care având același conținut cu memoriile anterioare, a fost clasată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 233/2002, pentru aprobarea O.G.

nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. În atare situație, se constată că este întemeiată susținerea din recurs, că petiția respectivă nu a fost soluționată în termen legal. De asemenea, recurenta a susținut neîntemeiat că această petiția a avut un conținut diferit de memoriile anterioare și din copia petiției, depusă ca act nou în recurs, rezultă că autoritatea intimată a fost sesizată cu aceleași probleme, asupra cărora a răspuns prin adresele comunicate recurentei. Cu privire la memoriul înregistrat sub nr. 13861 din 16 aprilie 2005, instanța de fond a constatat corect că nu se poate reține refuzul nejustificat al intimatei de a răspunde, întrucât conținutul său se reduce la relatarea unor elemente de fapt și nu reprezintă o petiție, în sensul dispozițiilor art. 2 din O.G.

nr. 27/2002. Susținerile recurentei din memoriul depus la 9 decembrie 2005 nu pot fi analizate ca motive de recurs, pentru că au fost formulate după împlinirea termenului legal de recurs și memoriul nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă. În consecință, acest memoriu este nul, potrivit art. 302 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și nu poate constitui o completare a motivelor de recurs formulate în termen legal. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinței civile nr. 1150 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.