ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 mai

2005, reclamanta N.N. a solicitat obligarea pârâtei Administrația Prezidențială

- Probleme cetățenești, să-i răspundă la petițiile înregistrate sub numerele

nr. 725 din 11 ianuarie 2005, nr. 7962 din 10 martie 2005, nr. 11877 din 8

aprilie 2004, nr. 13828 din 26 aprilie 2005, nr. 13861 din 26 aprilie 2005 și

e-mail din 18 mai 2005.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că pârâta a refuzat nejustificat să-i comunice răspunsul la petițiile

care i-au fost adresate.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1150 din 15 iunie 2005.

Hotărând astfel, instanța de fond a

constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererile

reclamantei referitoare la un drept recunoscut de lege și că, din acest motiv,

acțiunea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17-18 din Legea nr.

554/2004.

Astfel, instanța de fond a avut în

vedere că petițiile cu nr. 7962 din 10 martie 2005 și nr. 11877 din 8 aprilie

2005 au fost transmise, spre soluționare, Ministerului Afacerilor Externe și

Ministerului Justiției și că petițiile cu nr. 725 din 11 ianuarie 2005 și nr.

13828 din 26 aprilie 2005 nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 8 alin.

(2) din O.G. nr. 27/2002, pentru că nu s-a depus la dosar, o copie a cererii

sau se referă la petițiile soluționate anterior. Cu privire la cererea

înregistrată sub nr. 15128 din 21 iulie 2004, instanța de fond a constatat că

este prescris dreptul la acțiune, fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar petiția cu nr. 13861 din

26 aprilie 2005 conține numai relatarea unor fapte și nu implică o rezolvare

din partea autorității publice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a respins în mod greșit acțiunea sa, și în privința petițiilor cu nr. 725

din 11 ianuarie 2005 și nr. 13861 din 26 aprilie 2005, care nu au fost

soluționate de către autoritatea intimată și care au un obiect diferit de

cererile anterioare. În completarea motivelor de recurs, recurenta a depus

memoriul înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 9

decembrie 2005.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a constatat corect

că acțiunea reclamantei este neîntemeiată față de prevederile art. 17-18 din

Legea nr. 554/2004, dat fiind că nu a fost dovedit refuzul nejustificat al

autorității de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Soluția instanței de fond este

legală și temeinică, și în ceea ce privește petiția înregistrată sub nr. 725

din 11 ianuarie 2005, care având același conținut cu memoriile anterioare, a

fost clasată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 233/2002, pentru

aprobarea O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor.

În atare situație, se constată că

este întemeiată susținerea din recurs, că petiția respectivă nu a fost

soluționată în termen legal. De asemenea, recurenta a susținut neîntemeiat că

această petiția a avut un conținut diferit de memoriile anterioare și din copia

petiției, depusă ca act nou în recurs, rezultă că autoritatea intimată a fost

sesizată cu aceleași probleme, asupra cărora a răspuns prin adresele comunicate

recurentei.

Cu privire la memoriul înregistrat

sub nr. 13861 din 16 aprilie 2005, instanța de fond a constatat corect că nu se

poate reține refuzul nejustificat al intimatei de a răspunde, întrucât

conținutul său se reduce la relatarea unor elemente de fapt și nu reprezintă o

petiție, în sensul dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002.

Susținerile recurentei din memoriul

depus la 9 decembrie 2005 nu pot fi analizate ca motive de recurs, pentru că au

fost formulate după împlinirea termenului legal de recurs și memoriul nu a fost

depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În consecință, acest memoriu este

nul, potrivit art. 302 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și nu poate

constitui o completare a motivelor de recurs formulate în termen legal.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

instanței de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.N.

împotriva sentinței civile nr. 1150 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.