ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1376/2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta V.R. a chemat în judecată Ministerul Justiției și a solicitat obligarea acestuia să-i răspundă la memoriile înregistrate sub nr. 16630/I din 9 martie 2004 și nr. 16631/I din 9 martie 2004 și să-i plătească daune de un milion pe fiecare zi de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 27 aprilie 2004 a revenit cu cerere la pârât, înregistrată sub nr. 28476/I/2004, prin care solicită să i se răspundă la petiții. La 9 august 2004, reclamanta și-a modificat acțiunea, arătând că înțelege să se judece cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia i s-a transmis cererea, spre soluționare și de unde nu a primit nici un răspuns și a solicitat obligarea acestuia, la daune de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2463 din 2 noiembrie 2004, a admis excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea precizată, ca inadmisibilă, reținându-se că reclamanta nu a efectuat procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Se susține că instanța a schimbat în mod greșit natura și înțelesul actului dedus judecății, ignorând că Ministerul Justiției este autoritatea ierarhic superioară Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, așa cum arată Constituția și Legea de organizare judiciară (Legea nr. 304/2004 - art. 59 pct. 2), „procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autorizarea ministrului justiției”. Recursul este fondat. Din verificarea actelor dosarului rezultă că la 9 martie 2004 reclamanta s-a adresat Ministerului Justiției, cu două memorii, înregistrate sub nr. 16630 și nr. 16631 din 9 martie 2004. Cum problemele ridicate de reclamantă nu erau de competența Ministerului Justiției, acestea au fost transmise, spre soluționare, Tribunalului Sibiu și, respectiv, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Despre demersurile făcute de Ministerul Justiției a fost informată și reclamanta, cu adresele nr. 16630/II din 25 martie 2004 și nr. 16631 din 9 martie 2004. Reclamanta, prin precizarea obiectului acțiunii, a arătat că înțelege să se judece cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia i s-a transmis cererea, spre rezolvare. Procedura prealabilă s-a realizat printr-o nouă cerere adresată Ministerului Justiției, autoritatea ierarhic superioară pârâtului, conform art. 59 pct. 2 din Legea nr. 304/2004, de organizare judiciară. Cum cauza s-a soluționat pe o excepție care nu poate fi primită, în baza art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a se casa sentința, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de V.R., împotriva sentinței nr. 2463 din data de 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.