ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 14 mai 2004, reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a sectorului

5 București, a solicitat anularea deciziei nr. 99 din 14 aprilie 2004, anularea

procesului-verbal nr. 1860379 din 17 martie 2003, prin care a fost înlocuit

procesul-verbal nr. 1749947 din 30 ianuarie 2003 și anularea obligației de

plată a majorărilor de întârziere, în sumă de 91.983.276.032 lei și a

penalităților de întârziere, în sumă de 8.946.703.956 lei.

Prin sentința civilă nr. 1907

din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de SC I. SRL București și a

anulat decizia nr. 99 din 14 aprilie 2004, emisă de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice. A anulat procesele-verbale nr. 1749947 din 30 ianuarie 2003

și nr. 1860379 din 17 martie 2003, întocmite de pârâta Administrația Finanțelor

Publice a sectorului 5 București și a anulat obligația reclamantei la plata

sumelor de 91.983.276.032 lei, cu titlu de majorări de întârziere și

8.946.703.956 lei, cu titlu de penalități de întârziere, aferente sumei de

105.761.916.002 lei, reprezentând T.V.A. A obligat pârâtele la plata sumei de

645.105.942 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii

formalităților cerute de lege, depunând la organul fiscal, documentația

necesară analizării cererii sale de compensare.

Cum din cererea de

compensare rezultă suma de rambursat, organul fiscal avea obligația să

efectueze compensarea sau să comunice motivul nesoluționării acesteia și ca

atare, s-a apreciat corect de către reclamantă, că compensația a operat de

drept, în puterea legii.

Împotriva sentinței sus-menționate

au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5

București.

Administrația Finanțelor

Publice a sectorului 5 București a motivat, în esență, că nu se putea face

compensarea, în lipsa unui act de control întocmit pentru ambele societăți

implicate în compensare și că era necesară întocmirea fișei de evidență pe

plătitor pentru ambele societăți.

Agenția Națională de

Administrare Fiscală a motivat, în esență, că SC I. SRL nu are calitate

procesuală activă și că majorările și penalitățile de întârziere se vor calcula

până la data aprobării procesului-verbal de compensare, de către organul fiscal

în evidența căruia se află înregistrat furnizorul de bunuri/prestatorul de

servicii care a beneficiat de compensare.

Ambele recursuri sunt

nefondate.

Se reține că titlul de

creanță este emis pe numele SC I. SRL, corelativ obligației de plată, aceasta

având dreptul de a formula orice contestație/acțiune sau alte apărări în

legătură cu temeinicia titlului.

În speță a operat o

compensare legală, în condițiile art. 1144-1145 C. civ., la data de 21

decembrie 2000, când a fost depusă cererea de compensare nr. 1827 din 21

decembrie 2000 și decontul de T.V.A. aferent.

Singurele documente care

trebuiau depuse de solicitantul rambursării de T.V.A., conform pct. 10.20 din

H.G. nr. 401/2000, în vigoare în momentul cererii de restituire T.V.A. - 21

decembrie 2000, sunt cererea completată conform modelului prezentat în anexa la H.G. nr. 401/2000 și decontul de T.V.A. din care rezultă suma de rambursat.

Or, societatea în cauză a îndeplinit

aceste condiții.

Nu poate fi reținută culpa

reclamantei că pârâta nu a soluționat în termenul prevăzut de lege și nici

într-un termen rezonabil, cererea de compensare, în condițiile în care

reclamanta a fost cea care a desfășurat toate diligențele necesare în vederea

soluționării cererii, depunând în forma și condițiile prevăzute de lege,

cererea de compensare și documentele necesare.

Față de considerentele

prezentate și de faptul că sentința atacată este legală și temeinică, iar

motivele de recurs nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca

ambele recursuri declarate în cauză, să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5 București,

împotriva sentinței civile nr. 1907 din 29 septembrie 2004, a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2005.