ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2123/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M.L. SRL București a

formulat acțiune, înregistrată sub nr. 3308/CA din 12 martie 2003, la Tribunalul București, secția a VIII-a, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele

Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și Direcția

Generală a Vămilor, pentru Direcția Regională Vamală Interjudețeană a municipiului

București, să se dispună obligarea acestora să soluționeze contestațiile înregistrate

sub nr. 53624 din 13 decembrie 2002 și nr. 2493 din 23 ianuarie 2003 și să se

suspende obligația de a plăti suma de 476.229.565 lei, până la soluționarea

cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că în sarcina sa a fost stabilită o datorie vamală prin deciziile nr. 883

– 887 din 22 octombrie 2002, în valoare de 476.229.565 lei, fiind emise și

actele constatatoare cu nr. 4799 - 4802 din 13 noiembrie 2002, că a formulat

contestație la Direcția Regională Vamală Interjudețeană București și nu a fost

soluționată, fiind înregistrată la nr. 61811 din 15 noiembrie 2002, că pe fond

aceste acte sunt greșite, în mod eronat fiind stabilită obligația sa vamală.

Tribunalul municipiului București, secția

a VIII-a, prin sentința nr. 3275 din 15 septembrie 2003, a respins acțiunea

reclamantei, ca tardiv formulată, reținând că acțiunea a fost depusă cu

depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea soluției, termen prevăzut

de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, în sensul

că nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de pârâte asupra competenței de

soluționare, după cum și admiterea excepției de formulare tardivă a acțiunii

este nelegală, termenul de 30 de zile fiind întrerupt, și oricum acțiunea s-a

formulat în temeiul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Recursul este nefondat.

Este stabilit în dosar că prin

deciziile nr. 883 - 887 din 22 octombrie 2002, au fost stabilite și precizate

valorile în vamă a mărfurilor importate, determinate cu titlu definitiv,

decizii emise de Directorul Direcției Generale Vamale Interjudețene București

și împotriva cărora reclamanta a formulat contestațiile legale, primind

răspunsul asupra acestor contestații la 29 noiembrie 2002, răspuns pe care îl

consideră neconform și se adresează cu o altă contestație la Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect anularea deciziilor nr. 883 - 887.

În mod corect a reținut instanța de

fond că formularea acțiunii în justiție la 12 martie 2003 a fost tardivă, având

în vedere comunicarea la 2 decembrie 2002, această constatare fiind făcută în

conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere

obiectul acțiunii care se referea la refuzul nejustificat de a se soluționa

contestația.

Nu este de reținut nici critica

privind nesoluționarea excepției referitoare al competența materială, instanța

analizând cauza pe fond și sub aspectul tardivității formulării acțiunii, a

constatat evident că acțiunea este de competența tribunalului, acțiune ce

privea actele Direcției Regionale Vamale Interjudețene București, autoritate

care nu este de nivel central.

Față de considerentele expuse,

recursul se constată a fi nefondat, în care sens va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.L.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 3275 din 15 septembrie 2003 a

Tribunalului București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de

muncă, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2004.