ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1497/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 6

iunie 2002, reclamanta SC N.R. SRL a chemat în judecată Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București, prin Direcția Generală a Vămilor, solicitând anularea

deciziei nr. 121 din 21 noiembrie 2001 și obligarea pârâtei să emită o nouă

decizie de determinare definitivă a valorii în vamă, pe baza valorii de

tranzacție, precum și la restituirea sumei de 175.521.839 lei, reținută abuziv

din garanția vamală.

În motivarea cererii sale, reclamanta

a susținut că prin decizia contestată, autoritatea vamală a determinat o

valoare în vamă pentru mărfurile importate, cu D.V.I. nr. 84381 din 5 octombrie

2001, cu mult superioară valorii de tranzacție, așa cum a fost declarată.

Prin sentința civilă nr. 1345

din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea,

ca inadmisibilă, reținând pentru aceasta, că cererea reclamantei nu a parcurs

procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, deși printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 197 din 27 februarie 2002,

a Curții de Apel București), Ministerul Finanțelor a fost obligat să

soluționeze reclamația reclamantei, conform acestei proceduri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, SC N.R. SRL, susținând în esență că, deși a formulat

contestație în termen legal, autoritatea contestată a refuzat să-i rezolve

plângerea, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 1.5 Legea nr. 29/1990,

a sesizat instanța de contencios administrativ, pentru a constata acest refuz,

a-i recunoaște dreptul pretins și a dispune repararea pagubei.

Prin soluția pronunțată, în

opinia recurentei, i-a fost limitat accesul la justiție și s-a încurajat

atitudinea abuzivă a pârâtei, care a refuzat să-și îndeplinească în termen

obligațiile legale.

Recursul este fondat.

Prin decizia nr. 121 din 21

noiembrie 2001, Direcția Regională Vamală Interjudețeană a determinat valoarea

în vamă a mărfurilor importate de reclamanta SC N.R. SRL, cu D.V.I. nr. 84381

din 5 octombrie 2001, la 1.634.785 lei, apreciind că valoarea declarată nu a

fost probată.

Prin aceeași decizie s-a

reținut din garanția constituită, suma de 175.521.839 lei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, reclamanta a contestat în termen

legal această decizie, solicitând stabilirea valorii în vamă pe baza valorii de

tranzacție, precum și restituirea sumei reținute din garanția vamală, contestație

la care, însă, nu a primit nici un răspuns.

Astfel fiind, sesizarea

instanței de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 1 Legea nr.

29/1990, este perfect admisibilă, obiectul cererii vizând constatarea refuzului

nejustificat de soluționare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de

lege și repararea pagubei ce i-a fost adusă.

În atare situație, insistând

în parcurgerea procedurii administrative, în condițiile în care dispozițiile

O.U.G. nr. 13/2001 nu conțin o normă de reglementare pentru situațiile nerezolvării

în termen a contestațiilor, instanța a încurajat atitudinea abuzivă a

autorității administrative, și a limitat practic accesul reclamantei, la

justiție, soluție ce contravine intenției pe care legiuitorul a avut-o, când a

instituit această procedură, ca o măsură de protecție menită să asigure

soluționarea mai rapidă a unor litigii.

Așa fiind, recursul

reclamantei SC N.R. SRL urmează a fi admis și în temeiul dispozițiilor art. 313

C. proc. civ., casată sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

N.R. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1345 din 15 septembrie 2003,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.