ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 iunie 2003, reclamanta SC K. & C. SRL București a solicitat anularea adresei nr. 15320/F din 24 martie 2003, emisă de Direcția Generală a Vămilor - Direcția Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, Serviciul Antifraudă și a adresei nr. 13086 din 24 martie 2003, emisă de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior București, Târguri și Expoziții, obligarea la restituirea sumei de 1.799.862.019 lei, indexată cu rata inflației, reprezentând garanția achitată pentru a putea ridica mărfurile importate (încălțăminte), plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin adresa nr. 13086 din 24 martie 2003 i s-a adus la cunoștință că Direcția Generală a Vămilor, prin adresa nr. 15320/F din 24 martie 2003, a dispus amânarea stabilirii valorii în vamă și obligația constituirii unei garanții vamale, măsură apreciată de reclamantă, ca nelegală, deoarece nu s-a ținut seama de valoarea de tranzacție a mărfurilor importate, conform Acordului G.A.T.T. Prin sentința civilă nr. 2041/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, reținându-se că nu a fost respectat termenul de contestare de 15 zile stabilit de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat în esență că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 29/1990, reclamanta respectând termenele prevăzute în art. 5, și nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, deoarece în cauză nu există un act de control sau de impunere. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este fondat. Stabilirea garanției vamale, ca urmare a amânării stabilirii valorii definitive în vamă, conform art. 77 alin. (4) C. vam., poate fi contestată numai în condițiile O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare la data emiterii actelor contestate (martie 2003). În conformitate cu dispozițiile art. 166 - 174 C. vam., partea care se considera vătămată prin emiterea unor acte de către autoritatea vamală, putea să le conteste prin procedura prevăzută la Cap. X C. vam.

Aceste texte legale au fost abrogate în mod expres prin art. 16 din O.U.G. nr. 13/2001, contestarea actelor vamale urmând a fi efectuată conform dispozițiilor acestei ordonanțe de urgență. Drept urmare, recurenta trebuia să respecte dispozițiile actului normativ precizat și în termen de 15 zile de la comunicarea actelor, să formuleze contestație la organul emitent. Art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, menționează că termenul de 15 zile este un termen de decădere, astfel încât soluția instanței de fond este legală. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC K. & C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2041 din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.