ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.E. SRL București a

solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ, obligarea pârâtei

Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor la

plata diferenței reprezentând devalorizarea leului, corespunzător indicelui de

inflație pentru suma de 1.070.979.797 lei, încasată nejustificat de pârâtă cu

titlu de garanții vamale, la data de 13 decembrie 1999, sumă ce i-a fost

restituită în două tranșe, în baza unor hotărâri judecătorești, astfel:

- la 13 decembrie 2001 – suma de

818.189.292 lei

- la 17 ianuarie 2002 – suma de

252.790.504 lei.

Reclamanta a mai solicitat plata

dobânzii la suma de 1.070.979.797 lei, reprezentând plată nedatorată, pentru

perioada 31 decembrie 1999 – 13 decembrie 2001, la suma de 818.189.292 lei și pentru

perioada 31 decembrie 1999 – 17 ianuarie 2002, la suma de 252.790.504 lei,

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat că,

în perioada aprilie – mai 1999, a importat din S.U.A., cantitatea de 150 tone

carne de pui, introdusă în țară pe baza unor declarații vamale de import.

Pe lângă taxele vamale calculate la

valoarea declarată a mărfii importate, pe care le-a achitat în momentul

vămuirii, pârâta a obligat-o la constituirea unor garanții vamale, în valoare

totală de 1.070.979.797 lei pentru cele trei loturi de marfă. Scrisorile de

garanție bancară au fost executate la 13 decembrie 1999, pe considerentul

existenței unor suspiciuni că valoarea mărfii importate, declarată de

reclamantă în momentul vămuirii, nu ar fi fost cea reală.

Împotriva deciziilor autorității

vamale reclamanta a formulat plângeri, care au fost admise de Curtea de Apel

București, prin hotărâri rămase definitive și irevocabile prin respingerea

recursurilor, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei garanțiile vamale.

Întrucât de la data de 13 decembrie

1999 și datele celor două tranșe când au fost restituite sumele respective

moneda națională s-a depreciat ca urmare a inflației, reclamanta a înregistrat

o pierdere substanțială, care urmează a fi compensată de pârâtă.

Pe de altă parte, întrucât a fost

obligată să efectueze o plată nedatorată, suma fiind folosită de pârâtă în

interes propriu, potrivit dispozițiilor art. 994 C. civ., aceasta îi datorează

dobândă.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1036 din 31 octombrie 2002,

a respins acțiunea ca inadmisibilă în contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta a contestat deciziile autorității vamale, solicitând

anularea lor, restituirea sumelor reprezentând garanția vamală și plata unor

daune materiale (comisioane bancare, dobândă), iar prin hotărâri rămase

definitive și irevocabile s-a respins capătul de acțiune privind pretențiile

reclamantei.

A mai reținut că, deși reclamanta

și-a întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art. 12 din Legea nr.

29/1990, ea nu poate fi admisibilă, având în vedere că prin acțiunile

anterioare, aceasta a solicitat, pe lângă anularea actelor administrative și

despăgubiri, dar în conformitate cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990,

acest capăt de cerere a fost respins.

Împotriva soluției pronunțate de

instanța de fond reclamanta a declarat, în termen, recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat

pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut, în

esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1

alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 29/1990, hotărârea fiind lipsită de temei

legal și că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și, totodată,

cuprinde motive contradictorii.

Recursul este fondat în sensul și

pentru considerentele ce urmează:

Prin art. 1 din Legea nr. 29/1990 se

recunoaște dreptul persoanei fizice sau juridice, dacă se consideră vătămată în

drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ la

recunoașterea dreptului pretins și la repararea pagubei ce i-a fost cauzată,

iar prin art. 12 din lege sunt reglementate condițiile în care cei vătămați,

prin acte administrative își pot exercita dreptul la obținerea despăgubirii la

care sunt îndreptățiți.

Rezultă, de altfel, din întreaga

economie a Legii nr. 29/1990 că instanța de contencios administrativ are

abilitarea să se pronunțe și asupra prejudiciului suferit de o persoană

printr-un act administrativ ce se dovedește a fi nelegal.

Valorificarea acestui drept se poate

face fie odată cu acțiunea în anularea actului administrativ, fie separat și

ulterior.

În cauză, deși nominal suma de

1.070.979.797 lei, reprezentând garanții vamale reținute nejustificat, a fost

restituită, este evident că, prin restituirea acesteia după doi ani, din cauza

inflației, sub aspect valoric, reclamanta a primit mai puțin, suferind, astfel,

un prejudiciu.

Or, prin anularea actelor

autorității vamale pârâte și recunoașterea dreptului pretins, reclamanta are

dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin actele anulate.

Așadar, instanța trebuia să

examineze cererile reclamantei și să se pronunțe asupra acestora, iar nu să

respingă acțiunea ca inadmisibilă.

În consecință, pentru cele ce

preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând pricina, instanța de

trimitere va dispune suplimentarea probatoriului, eventual efectuarea unei

expertize contabile, pentru a se stabili, în condiții legale, întinderea

pagubei suferite de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC R.E. SRL București împotriva

sentinței civile nr. 1036 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003

.