ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6307/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6307/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

civile de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 879 din 21 octombrie 2010,

Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A admis acțiunea

formulată de reclamantul I.A.C. și I.D.S. împotriva pârâților Primarul

municipiului Cluj-Napoca și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A dispus rectificarea

suprafeței cu nr. top. x/1/1/1 înscris în CF y Cluj-Napoca, de la 2.586 mp la

2.145 mp.

A obligat pe Primarul

municipiului Cluj-Napoca să procedeze la punerea în posesie a reclamanților și

la încheierea cu aceștia a protocolului de predare - primire privind imobilul

cu nr. top. x/1/1/1, în suprafață de 2.145 mp, identificat prin raportul de

expertiză tehnică judiciară efectuat de expert M.M.T.

A stabilit în

favoarea reclamanților dreptul la despăgubiri bănești, după cum urmează:

- pentru terenul în

suprafață de 441 mp cuprins în dispoziția de restituire nr. 6284/2007 a

Primarului municipiului Cluj-Napoca, echivalentul în RON la data plății a sumei

de 94.264 euro;

- pentru terenul în

suprafață de 500 mp înscris în CF qqq Cluj, nr. top. x1/1/2, echivalentul în

RON la data plății a sumei de 54.405 euro;

- pentru terenul în

suprafață de 7.890 mp înscris inițial în CF aaa cu nr. top. aaa, echivalentul

în RON la data plății a sumei de 801.466 euro.

A obligat pe pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților sumele

menționate și pe ambii pârâți să plătească reclamanților cheltuielile de

judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 1214 din 24

martie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea

petenților S.S. și I.A.C. de restituire a imobilului situat în Cluj-Napoca,

str. D., înscris în CF. aaa cu nr. top. x/1/1, urmând să acorde despăgubiri

bănești în condițiile legii. S-a reținut că imobilul a trecut în proprietatea

statului în baza Decretului nr. 92/1950, de la L.I., în prezent în imobil

funcționând Grădinița nr. 19.

Prin Dispoziția nr.

6284 din 19 iunie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus

restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca str. D., înscris în

C.F. aaa cu nr. top. x/1/1/1, respectiv restituirea imobilului în forma și

structura existentă la data preluării imobilului, cu obligația revendicatorilor

de a menține afectațiunea actuală (grădiniță) a imobilului pe o durată de 5 ani

de la data emiterii dispoziției de restituire.

La emiterea acestei

dispoziții, pârâtul a ținut seama de Sentința civilă nr. 1343/2004 a Tribunalului

Cluj și de Decizia civilă nr. 735/A/2005 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a

dispus anularea dispoziției nr. 1214 din 24 martie 2003.

În considerentele

Deciziei civile nr. 753/A/2005 a Curții de Apel Cluj s-a reținut că la data de

9 noiembrie 2004 s-a întocmit un referat de către comisia de aplicare a Legii

nr. 10/2001, din care rezultă că s-a propus revocarea Dispoziției nr. 1214/2003

și restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.936 mp, menționându-se

că prin această restituire în natură nu este împiedicată buna desfășurare a

activității grădiniței.

Reclamanții și-au

înscris în CF y Cluj-Napoca dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.

topo. x/1/1/1, casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 3 camere, bucătărie,

dependințe, curte și grădină în str. D., în suprafață de 2.586 mp.

La dosar s-a depus

protocolul de predare-primire nr. 737/45/16 iunie 2008 privind imobilul înscris

în CF y Cluj-Napoca, pe care reprezentanta reclamanților a refuzat să îl

semneze, deoarece nu i s-a predat suprafața de 2.586 mp.

De asemenea, s-a

depus notificarea înregistrată sub nr. 213908/2 din 02 decembrie 2008 la

Primăria municipiului Cluj-Napoca, prin care reclamanții au arătat că

notificările cu nr. 1548/2001 și 1631/2001 nu au fost soluționate, deoarece

parte din terenul care face obiectul notificării se află sub blocul de

locuințe, trotuare, parcări, spațiu verde și alee de acces, astfel încât nu

poate fi restituită, fără li se acorde despăgubiri; o altă porțiune din terenul

proprietatea antecesorilor lor, înscris inițial în CF aaa - D. nu a fost

restituit și nici nu au primit despăgubiri; există o servitute pe terenul

proprietatea antecesorilor lor. De asemenea, prin Dispoziția nr. 1214/2008

pârâtul s-a pronunțat numai în ceea ce privește terenul cu nr. top. ccc/1/1/1,

astfel încât a solicitat ca pârâtul să se pronunțe asupra restituirii și a

celorlalte parcele înscrise inițial pe numele antecesorilor lor în CF aaa cu

nr. top. x, depus încă din anul 2002.

Tribunalul a mai

reținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de

exp. M.M.T. a rezultat că antecesorii reclamanților au fost proprietari

tabulari asupra imobilului înscris în CF aaa Cluj cu nr. top. x, format din: I

- casă din cărămidă cu 1 prăvălie, 4 camere, 1 bucătărie și dependințe; II -

casă din cărămidă, compusă din 1 cameră, 1 bucătărie și dependințe în str. D.;

III - casă din cărămidă cu 3 camere, 1 bucătărie și dependințe, apoi curte și

grădină în str. D.; teren cu suprafața de 2 iugh și 11 stj. p. (11.570 mp).

Prin încheierea

CF/1949, parcela de 7.890 situată în partea nordică a terenului menționat a

fost dezlipită și transcrisă în alte cărți funciare, în favoarea unor persoane

fizice, iar parcela cu nr. top. x/1, teren cu trei corpuri de construcție în

str. D. (22) a fost reînscrisă în CF aaa Cluj, în favoarea proprietarului

inițial.

Prin încheierea CF

din 27 ianuarie 1950 imobilul cu nr. top. x/1 a fost dezmembrat, după cum

urmează: parcela cu nr. topo. x/1/1, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 3

camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în str. D., în suprafață de

858 stj. p. (3.086 mp) a fost reînscrisă în CF aaa Cluj, în favoarea

proprietarilor anteriori; parcela cu nr. top. x/1/2, formată din I - casă din

cărămidă cu 1 prăvălie, 4 camere, 1 bucătărie și dependințe; II - casă din

cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 1 cameră, 1 bucătărie și dependințe,

apoi curte și grădină în str. D., cu suprafața de 165 stj.p. (594 mp), a fost

reînscrisă inițial în CF aaa, iar ulterior, prin încheierea CF din 1950 a fost

transcrisă în CF bbb Cluj în favoarea lui M.Ș.

Imobilul cu nr. top.

x/1/1 a făcut obiectul naționalizării prin Decretul nr. 92/1950, prin

încheierea CF din 1956 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea

Statului Român.

Expertul a precizat că,

deși o porțiune din imobil este ocupată în prezent de blocul de locuințe și

dotările aferente, la data sistematizării din 1974 acest imobil nu a fost

inclus în operațiunile de sistematizare. Planul cu nr. top. al municipiului

Cluj-Napoca, ediția 1970, nu prezintă situația clară a acestei zone, acesta

fiind motivul pentru care au apărut neclarități la efectuarea operațiunilor CF.

Ultima dezmembrarea imobilului înscris în CF aaa Cluj a fost efectuată prin

încheierea CF/1997, parcela cu nr. top. x/1/1/2, teren în suprafață de 500 mp

fiind transcrisă în CF qqq Cluj în favoarea numitului R.D., dreptul acestuia

fiind dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, parcela cu nr. top. x/1/1/1, teren

cu construcții în suprafață de 2.586 mp fiind reînscrisă în CF aaa, unde s-a

consemnat descrierea amănunțită a construcției existente (Grădinița nr. 19).

Referitor la imobilul

cu nr. top. x/1/1/1, restituit reclamanților, expertul a arătat că acesta este

compus din două zone distincte:

- teren liber în

suprafață totală de 2.145 mp, format din 1.500 mp, incinta împrejmuită a

grădiniței, 130 mp, spațiu verde între alee circulație și gard grădiniță, 215

mp, grădină, 110 mp, alee de circulație pietonală aflată între incinta

grădiniței și terenul atribuit cu titlul de proprietate, 190 mp, teren spațiu

verde cu servitute de trecere pentru imobilul intabulat cu titlul de

proprietate și colț garaje cu platforma acces garaje;

- teren în suprafață

de 441 mp, ocupat de blocul de locuințe, aleea de acces și spațiul verde de la

str. D.

În ceea ce privește

suprafața imobilului cu nr. top. x/1/1/1, expertul a precizat că dispoziția

primarului privind restituirea în natură a fost emisă fără o identificare la

fața locului a terenului liber. Porțiunea ocupată în suprafață de 441 mp este

situată în zona sistematizată în anul 1974, când au fost efectuate dezmembrări

din nr. topo inițiale ale zonei pentru constituirea loturilor de teren pe care

s-au edificat blocurile de locuințe, însă din imobilul în cauză a fost inclusă

o suprafață mai scăzută decât cea real afectată de sistematizare. Numerele topo

dezmembrate au fost ulterior comasate și reîmpărțite în forma presupusă de

proiectele de sistematizare, cu renumerotarea loturilor noi, deschiderea de

cărți funciare colective și individuale pentru blocuri și apartamente, precum

și cărți funciare pentru spații verzi și pentru alei de circulație.

În consecință,

expertul a considerat că nu este posibilă reconstituirea cărților funciare ale

unei mari părți din cartierul Grigorescu, pentru remedierea unei erori de

suprafață de la intabularea sistematizării, iar prin dezmembrarea din nr. top.

x/1/1/1 a suprafeței de 441 mp de sub blocul de locuințe s-ar produce o dublare

a identificării în regim CF a porțiunii respective, care în prezent este

înscrisă în CF colectiv și individuale pe apartamente. Expertul a apreciat că

soluția pentru remedierea situației este rectificarea suprafeței imobilului cu

nr. top. x /l/l /l de la 2.586 mp la suprafața reală de la fața locului, de

2.145 mp.

Față de constatările

expertului, tribunalul a constatat că cererea reclamanților este întemeiată.

Astfel, tribunalul a

constatat că, deși prin Dispoziția nr. 6284 din 19 iunie 2007, Primarul

municipiului Cluj-Napoca a dispus restituirea în natură a imobilului situat în

Cluj-Napoca str. D., înscris în CF aaa cu nr. top. x/1/1/1, iar suprafața

imobilului menționată în CF aaa este de 2.586 mp, fiind înscrisă prin

încheierea CF nr. sss/1997, dispoziția menționată a fost emisă fără o

identificare la fața locului a terenului liber, iar în realitate din terenul cu

nr. top. x/1/1/1 o porțiune în suprafață de 441 mp este situată în zona

sistematizată în anul 1974 și este ocupată de un bloc de locuințe, aleea de

acces și spațiul verde, fără ca aceste aspecte să fie evidențiate în CF.

Instanța a considerat

că pentru terenul în suprafață de 441 mp care nu poate fi restituit în natură,

reclamanții sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri, în condițiile în care

reclamanții nu pot fi puși în posesie efectivă decât asupra terenului în

suprafață de 2.145 mp, astfel încât menținerea soluției de restituire în natură

asupra terenului ocupat ar constitui doar o măsură cu caracter teoretic și

iluzoriu.

Instanța a constatat

că reclamanții au solicitat prin notificările formulate acordarea de măsuri

reparatorii pentru întregul imobil situat în Cluj-Napoca str. D., care s-a

aflat în proprietatea antecesorilor lor, iar acest imobil era înscris în CF aaa

Cluj cu nr. top. x, având suprafața de 11.570 mp, iar prin Dispoziția nr. 6284

din 19 iunie 2007 Primarul municipiului Cluj-Napoca a soluționat notificările

doar în ceea ce privește imobilul înscris în CF aaa cu nr. top. x/1/1/1, în

suprafață de 2.586 mp. și că notificările reclamanților nu au fost soluționate

în întregime, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) al Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

apărarea pârâtului Primarul municipiului Cluj, în sensul că notificarea

înregistrată sub nr. 213908/2 din 02 decembrie 2008 la Primăria municipiului

Cluj-Napoca nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, nu a putut

fi reținută, această notificare fiind în realitate o cerere a reclamanților

pentru soluționarea în întregime a notificărilor formulate în anul 2001.

În consecință,

instanța a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri

și pentru diferența de teren în privința căruia notificările nu au fost

soluționate (și care nu pot fi restituite în natură, dreptul de proprietate

aparținând în prezent unor persoane fizice), respectiv pentru terenul în

suprafață de 500 mp înscris în CF qqq Cluj cu nr. top. x1/1/2 și pentru terenul

în suprafață de 7.890 mp din terenul înscris inițial în CF aaa cu nr. top. aaa,

transcris în alte cărți funciare prin încheierea CF/1949, preluat de stat în

baza Legii nr. 187/1945.

De asemenea, instanța

a constatat că deși notificările au fost formulate în anul 2001, până în

prezent reclamanții nu au primit aceste despăgubiri.

Tribunalul a mai

constatat, având în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, că

"Fondul Proprietatea" nu funcționează în prezent într-un mod care ar

putea fi considerat ca fiind echivalent cu atribuirea efectivă a unei

compensații.

În ceea ce privește

calitatea procesuală a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, tribunalul a constatat că despăgubirile trebuie acordate

reclamanților pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce îi conferă

acestuia calitate de debitor al obligației de despăgubire.

Prin Decizia nr. 257A

din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței.

A admis în parte

apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, precum și cererea de

aderare la apel formulată de reclamanții I.A.C. și I.A.S.

A schimbat în parte

sentința și a obligat pe Primarul municipiului Cluj-Napoca să procedeze la

punerea în posesie și la încheierea protocolului de predare-preluare privind

imobilul teren în suprafață de 2.035 mp cuprins în parcela cu nr. top. x/1/1/1,

înscris în C.F. y Cluj-Napoca, în suprafață totală de 2.145 mp.

A stabilit în

favoarea reclamanților dreptul la măsuri reparatorii în echivalent potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 inclusiv pentru terenul în suprafață de 110

mp ce face parte din imobilul cu nr. top. x/1/1/1, având o valoare de 11.969,1

euro, teren identificat în raportul de expertiză efectuat de M.M.T. ca fiind

alee de circulație pietonală.

A respins acțiunea

reclamanților față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

înlăturând dispoziția de obligare a acestuia de a plăti reclamanților sumele ce

corespund contravalorii terenurilor ce nu pot fi restituite în natură și

cheltuielile de judecată.

Instanța de apel a

reținut că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat deoarece, prin

Sentința civilă nr. 1343/2004 a Tribunalului Cluj, devenită irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 735/A/2005 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus anularea

Dispoziției nr. 1214 din 24 martie 2003, emisă de pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca. În prezenta cauză, litigiul are ca obiect obligarea pârâtului

Primarul municipiului Cluj-Napoca să procedeze la punerea în posesie a

reclamanților cu terenul ce le-a fost restituit în natură și să dispună

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru suprafața de teren

ce nu poate fi restituit în natură.

Cu privire la

stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a

reținut că a existat o practică judiciară constantă, întemeiată pe jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul stabilirii despăgubirilor

direct de către instanță, motivat de faptul că Fondul Proprietatea nu era

funcțional.

Însă, după

pronunțarea hotărârii Maria Atanasiu și alții împotriva României au fost luate

unele măsuri în vederea eficientizării procedurii prevăzute în Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, acțiunile la fondul Proprietatea, începând cu martie 2011,

putându-se tranzacționa la bursă, astfel că, în prezent, Fondul Proprietatea

funcționează de o manieră susceptibilă de a acorda efectiv despăgubiri.

Prin urmare, se

impune modificarea sentinței atacate sub acest aspect și stabilirea dreptului

la măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr.

247/2005 și pentru terenurile pentru care instanța de fond a stabilit și

acordat despăgubiri bănești.

În ce privește

cererea de aderare la apel formulată de reclamanți, instanța de apel a

constatat că suprafața de 110 mp reprezentând alee de circulație care asigură

accesul înspre grădiniță și înspre blocurile de locuințe, nu poate fi

restituită în natură, având în vedere această destinație. Prin urmare, chiar

dacă reclamanții au fost puși în posesie și cu această suprafață de teren, ei

se află în imposibilitate de a exercita atribuitele dreptului de proprietate

asupra acestei suprafețe de teren, cuvenindu-li-se măsuri reparatorii în

echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și Primarul

municipiului Cluj-Napoca.

Reclamanții I.A.C. și

I.D.S. au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au arătat

că hotărârea atacată este nelegală, deoarece instanța de apel nu a motivat

considerentele în baza cărora a respins acțiunea cu privire la plata despăgubirilor

de către Statul Român și a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, instanța de

apel a omis să motiveze pertinent motivul pentru care a considerat că procedura

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este una echitabilă și, în

special, situația reală a Fondului Proprietatea, prin raportare la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.

De aceea, hotărârea

atacată nu îndeplinește cerințele unei veritabile motivări, în sensul art. 6

parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Recurenții au mai

arătat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

deoarece procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este în

măsură să le confere o despăgubire efectivă și eficientă, deoarece, indiferent

de funcționalitatea în abstracto a Fondului Proprietatea, apelarea la această

procedură specială ar duce la încălcarea dreptului la o durată rezonabilă a

procesului.

Durata rezonabilă a

procesului, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului vizează

nu doar faza judecății, ci și pe aceea a executării hotărârii pronunțate,

nefiind relevant că întârzierea executării se datorează legislativului,

executivului sau aparatului judiciar.

Or, din cauza

numărului extrem de mare de dosare și conform relațiilor pe care le deține de

la autorități, dosarul lor ar fi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor abia peste câțiva ani.

În plus, au mai

arătat recurenții, obținerea efectivă a acțiunilor la Fondul Proprietatea este

incertă, deoarece numărul acțiunilor deținute de stat s-a diminuat de-a lungul

timpului, în prezent acesta deținând doar un număr de 12,37% acțiuni, ceea ce

face ca până la soluționarea dosarului lor, unitățile de fond să fie epuizate.

Chiar dacă Fondul

Proprietatea ar funcționa în continuare, măsurile reparatorii dispuse nu

conferă o despăgubire echitabilă, așa cum impune art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenție, procedura reglementată de Legea nr. 247/2005 fiind

inechitabilă, deoarece convertirea despăgubirilor în acțiuni se face prin

raportare la valoarea nominală de 1 leu, deși valoarea reală a acțiunilor este

de 0,4651 RON.

Primarul municipiului

Cluj-Napoca, invocând la modul general dispozițiile art. 299 din C. proc. civ.,

a criticat legalitatea deciziei privind obligarea la predarea în posesie a

terenului în litigiu.

Astfel, recurentul a

depus diligențele necesare pentru punerea în posesie, însă reclamanții au

refuzat să semneze procesul-verbal de predare-primire nr. 737 din 16 iunie

2008.

Dacă reclamanții ar

fi fost nemulțumiți de conținutul Dispoziției nr. 6284/2007, ar fi avut la

îndemână acțiunea în contestare, acțiune de care nu au înțeles să uzeze, astfel

încât cererile din prezentul dosar sunt inadmisibile.

Recurentul a mai

arătat că instanța de apel a reținut că nu operează autoritatea de lucru

judecat, dar trebuia luată în considerare măcar puterea lucrului judecat, care

există indiferent de faptul că în noul proces părțile au calități diferite.

În ceea ce privește

recursul declarat de reclamanți, criticile formulate permit analiza din punctul

de vedere al dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., dar nu sunt

fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurenți, modificarea unei hotărâri se poate

cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Justificarea acestui

motiv de recurs se regăsește în art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care prevede

obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele

pentru care au fost înlăturate cererile și apărările părților.

În cauză,

recurenții-reclamanți pretind că instanța de apel a omis să motiveze pertinent

motivul pentru care a considerat că procedura reglementată de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 este una echitabilă și, în special, situația reală a

Fondului Proprietatea, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului în materie.

Critica este

nefondată, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia, arătând că, după

pronunțarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Maria

Athanasiu și alții împotriva României, au fost luate unele măsuri în vederea

eficientizării procedurii prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și a

constatat că Fondul Proprietatea funcționează de o manieră susceptibilă de a

acorda efectiv despăgubiri.

Recurenții au mai

arătat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

deoarece procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este în

măsură să le confere o despăgubire efectivă și eficientă.

Nici această critică

nu este fondată, deoarece procedura în fața Fondului este o procedură

execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia

Comisiei Centrale sau hotărârea instanței, iar rolul statului, în respectarea dispozițiilor

art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, este acela de

a-și construi un mecanism apt să asigure în mod eficient și la timp executarea

hotărârilor judecătorești prin care se consacră drepturi civile persoanelor

fizice, acest rol neputând fi cenzurat pe calea contestației întemeiate pe

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Chiar dacă, așa cum a

reținut Curtea europeană în numeroase cauze, România nu a făcut dovada

eficienței funcționării mecanismului de acordare de despăgubiri, cel puțin un

astfel de mecanism există și, așa cum tot Curtea europeană a arătat în cauzele

arătate mai sus, în ultima vreme s-au înregistrat evoluții în ceea ce privește

plata sumelor datorate.

Or, crearea unei

jurisprudențe prin care statul poate fi obligat direct la despăgubiri, nu

reprezintă doar o schimbare a debitorului obligației de plată, dar și

schimbarea mecanismului de achitare a despăgubirilor stabilit prin lege, ceea

ce excede competențelor instanței de judecată.

De altfel, chiar dacă

ar exista o hotărâre judecătorească de obligare directă a Statului Român la

despăgubiri, punerea în executare a unei astfel de hotărâri se face, de această

dată, de la bugetul de stat, cu condiția ca acesta să prevadă sumele alocate cu

titlu de executare a debitelor stabilite prin hotărâri judecătorești, situație

în care nu există nicio garanție că obligarea Statului Român, prin ea însăși,

ar accelera și eficientiza sistemul de acordare de despăgubiri.

Or, prin hotărârile

pronunțate, instanțele de judecată nu pot specula asupra eficienței modalității

de executare, alegând soluția în funcție de aceasta și nesocotind prevederile

exprese ale legii speciale.

Cu privire la

chestiunea obligării directe a Statului Român la despăgubiri, Înalta Curte,

prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr.

120/17.02.2012, a statuat că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea

statului român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod

abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă și că acțiunile în

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de

restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII

al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate

pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.

Chiar dacă la data

pronunțării hotărârii instanței de apel această decizie nu era adoptată și

publicată, ea este obligatorie pentru instanța de recurs, care, în soluția

adoptată, nu poate ignora dezlegările în drept date de instanța supremă.

Or, în motivarea

deciziei în interesul legii s-a arătat, prin raportare la jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, că, în ceea ce privește concordanța dintre legea

specială și Convenția europeană, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenției adoptarea

măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea

proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.

Dacă Convenția nu

impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate, odată ce a fost

adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și

coerență rezonabile, pentru a se evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică

și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de

aplicare a acestei soluții.

Incertitudinea - fie

legislativă sau administrativă, fie provenind din practicile aplicate de

autorități - este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a

aprecia poziția statului, care are datoria de a se dota cu un arsenal juridic

adecvat și suficient pentru a respecta asigurarea obligațiilor pozitive ce îi

revin.

Or, în această

materie, statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii

au loc în condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005.

Cât privește recursul

declarat de Primând municipiului Cluj-Napoca, acesta permite încadrarea în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și este fondat.

Astfel, prin notificarea

transmisă de reclamanți Primăriei municipiului Cluj-Napoca la data de 14 august

2001, aceștia au solicitat restituirea imobilului cu două nivele, dependințe și

curte, cu destinația actuală de grădiniță, aflat la adresa din str. D.

În cuprinsul notificării

nu se precizează suprafața de teren pentru care s-a solicitat restituirea în

natură.

Notificarea a fost

soluționată prin Dispoziția nr. 1214 din 24 martie 2003 a primăriei

Cluj-Napoca, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului

cu nr. top. x/1/1 și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile

legii.

Dispoziția fost

atacată în instanță, iar, prin Sentința civilă nr. 1343 din 17 iunie 2004,

Tribunalul Cluj a admis în parte contestația, a anulat dispoziția și a obligat

primarul să formuleze, prin dispoziție motivată, ofertă de restituire prin

echivalent pentru imobilul înscris în CF aaa nr. top. x/1/1/1.

Sentința a fost

schimbată în parte de Curtea de Apel Cluj, care, prin Decizia civilă nr. 753

din 16 septembrie 2005, a obligat primarul să emită o dispoziție de restituire

în natură a imobilului situat în str. D., înscris în CF hhh, nr. top. x/1/1/1,

conform expertizei și schiței anexă întocmite de expert F.C.C., stabilind în

sarcina reclamantului obligația de a menține afectațiunea de grădiniță pe o

durată de 5 ani.

În cuprinsul

hotărârii, se arată că restituirea în natură a imobilului se face în temeiul

art. 16 din Lega nr. 10/2001.

Urmare acestor

hotărâri, a fost emisă dispoziția nr. 6284 din 19 iunie 2007, prin care s-a

dispus restituirea în natură a imobilului și care nu a fost contestată în

instanță de către reclamanți.

În acest context,

întemeindu-se pe dispozițiile art. 1 alin. (1), 2 și 7 din Legea nr. 10/2001,

pe dispozițiile din Constituție privind accesul la justiție și art. 6 parag. 1

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și art. 1 din Primul Protocol

adițional la aceasta, reclamanții au solicitat rectificarea CF y Cluj-Napoca,

nr. top. x/1/1/1, obligarea primarului să-i pună în posesie asupra suprafeței

de 2.145 mp din str. D., acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce au

făcut obiectul unei alte notificări, precum și pentru suprafața de 441 mp ce a

făcut obiectul notificării transmise la 14 august 2001 Primăriei municipiului

Cluj-Napoca.

În fapt, în cadrul

procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanții solicită reanalizarea

chestiunii întinderii dreptului de proprietate și a măsurilor reparatorii

dispuse deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Referindu-se la cele

două hotărâri judecătorești anterioare, instanța de apel a constatat că, în

cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece nu este îndeplinită

condiția triplei identități.

În realitate, însă,

prin motivare, instanța de apel se referă la efectul negativ al puterii

lucrului judecat, care împiedică o nouă judecată în fond, inaplicabil în

prezenta cauză, ignorând efectul pozitiv, care nu presupune condiția triplei

identități, ci pe aceea a existenței unei probleme litigioase deja rezolvată de

instanță și de care noua judecată nu poate face abstracție.

Prin urmare, Decizia

nr. 735/2005 a Curții de Apel Cluj, prin care primarul a fost obligat la

restituirea în natură a imobilului înregistrat în CF hhh, nr. top. x/1/1/1,

conform expertizei și schiței anexă întocmite de expert F.C.C., nu poate fi

ignorată, deoarece căpătând puterea lucrului judecat, a dobândit și efectul

pozitiv al puterii lucrului judecat.

Or, prin decizia

intrată în puterea lucrului judecat s-a statuat că reclamanții au dreptul la

restituirea în natură a imobilului înscris în CF hhh nr. top. x/1/1/1,

identificat de expert F.C.C., în forma și structura existentă la data preluării

imobilului.

Cererea reclamantului

a vizat CF nr. y Cluj-Napoca, aceeași carte funciară fiind avută în vedere și

de instanțele de judecată, care au ignorat dispozitivul Deciziei civile nr.

735A din 2005 a Curții de Apel Cluj, reținând concluziile noii expertize

efectuate în cauză, în condițiile în care în dosarul anterior s-a mai efectuat

o expertiză care constatase că este posibilă restituirea în natură a întregii

suprafețe de teren menționată în CF hhh, nr. top. x/1/1/1.

De aceea,

reținându-se că în cadrul unei noi proceduri instituite în temeiul Legii nr.

10/2001 nu se poate reanaliza natura și întinderea măsurilor reparatorii deja

stabilite, cererea privind rectificarea întinderii suprafeței de teren din CF

y, nr. top. x/1/1/1, va fi respinsă.

Cât privește cererea

privind obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca de a pune în posesie pe

reclamanți cu suprafața de teren menționată, și aceasta va fi respinsă, dat

fiind faptul că pârâtul și-a respectat obligația dispusă de instanță prin

Decizia nr. 735/A/2005 a Curții de Apel Cluj, emițând o nouă dispoziție de

restituire și întocmind protocolul de predare primire nr. 737/45 din 16 iunie

2008, pe care reclamanții au refuzat să îl semneze.

Pentru motivele mai

sus prezentate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți, se

va admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, cu

consecința modificării în parte a deciziei, în sensul admiterii în tot a

apelului declarat de același pârât împotriva sentinței ce va fi schimbată în

parte și se va respinge cererea privind rectificarea suprafeței de 2586 mp,

punerea în posesie și încheierea protocolului de predare-primire cu privire la

acest teren.

Va fi respinsă și

cererea de aderare la apel formulată de reclamanți.

Se vor menține

dispozițiile sentinței și deciziei referitoare la măsurile reparatorii conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind suprafețele de 500 mp și 7890 mp,

precum și soluția dată acțiunii față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții I.D.S. și I.A.C., împotriva Deciziei

nr. 257/A din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași

decizii.

Modifică în parte

decizia, în sensul că admite în tot apelul aceluiași pârât împotriva Sentinței

nr. 879 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Schimbă în parte

sentința și, în consecință, respinge cererea privind rectificarea suprafeței de

2586 mp, punerea în posesie și încheierea protocolului de predare-primire cu

privire la acest teren.

Respinge cererea de

aderare la apel formulată de reclamanți.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței și deciziei referitoare la măsurile reparatorii

conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind suprafețele de 500 mp și

7890 mp, precum și soluția dată acțiunii față de stat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN