ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4828/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 197/ A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie s-a admis în parte apelul declarat de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile numărul 958 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o parțial, în sensul că a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 556.000 euro sau echivalentul în lei la data plății în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a menținut restul dispozițiilor.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 958 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj și, în consecință, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a despăgubirii reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 556.000 euro pentru următoarele imobile: 1) construcția înscrisă inițial în C.F.

Cluj și terenul aferent în suprafață de 210 mp., în prezent înscrise în C.F. Cluj (240.000 euro); 2) terenul în suprafață de 290 mp. având nr. top. x, înscris în C.F. Cluj și terenul în suprafață de 500 mp., având nr. top. x, înscris în C.F. Cluj (316.000 euro). Capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a suprafețelor de teren descrise a fost respins. A fost respinsă acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâții G.L. și Municipiul Cluj-Napoca Reprezentat prin Primar, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune din 16 octombrie 2000 și a actelor adiționale, cu privire la terenul în suprafață de 500 mp., având nr. top.

x. Pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.730 RON. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la B.E.J. - S.M. din 14 august 2001, reclamantul S.Ș. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Vulcan, casă și teren curte, înscris în CF Cluj, - cu indicarea faptului că imobilul a fost proprietatea sa și a mamei S.I.C.V. și a fost preluat de Statul Român în mod abuziv. Notificarea nu a fost soluționată până la data înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel încât, față de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX/2007, a procedat la soluționarea pe fond a notificării.

Potrivit înscrierilor din C.F. Cluj, construcție și teren în suprafață de 278 m.p. a fost proprietatea tabulară a reclamantului S.Ș. și a mamei acestuia, S.I.C.V. (B. 2-4). Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 356/47 din 06 august 1977 a Consiliului Popular al municipiului Cluj-Napoca (B.9). Ulterior, în baza documentației de împărțire, încuviințată prin încheierea CF din 12 februarie 1997 (B.10-13), imobilul a fost dezmembrat după cum urmează: nr. top. nou x, teren cu construcție în suprafață de 210 mp care a fost transcris în CF Cluj în favoarea Statului Român și nr. top. nou y, teren curte în suprafață de 790 mp, care s-a reînscris în CF Cluj sub A. 2, în favoarea aceluiași proprietar.

In foaia de sarcini a cărții funciare menționate a fost înscris dreptul de concesiune rezultat din contractul din 16 octombrie 2000, încheiat între Consiliul local al mun. Cluj-Napoca și concesionarul Chim Marius. Suprafața de 500 mp, care a format obiectul contractului de concesiune, a fost transcrisă ulterior în CF Cluj, teren pe care a fost înscrisă construcția edificată de către concesionar. La data soluționării cauzei, proprietar al acestei construcții și titular al dreptului de concesiune este pârâta G.L. Prin Hotărârea Consiliului Local Cluj-Napoca nr. 478 din 04 noiembrie 2008 s-a aprobat transmiterea dreptului de concesiune asupra terenului în suprafață de 500 mp situat în Cluj-Napoca, str. Iosif Vulcan, având datele de carte funciară menționate, în favoarea pârâtei.

De asemenea, a fost încheiat Actul adițional nr. 4 la Contractul de concesiune din 16 octombrie 2000, din care rezultă calitatea de concesionar a pârâtei G.L. În timpul procesului, reprezentanta reclamantului a învederat instanței că nu se susține capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune și a actelor adiționale încheiate, reclamantul optând pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de legea reparatorie. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă, cu privire la cele trei parcele identificate - 210 mp., 290 mp. și 500 mp., că nu există porțiuni de teren disponibile pentru restituirea în natură. După comunicarea raportului de expertiză, reclamantul a luat act de concluziile expertului și a solicitat instanței stabilirea despăgubirii pentru întregul imobil.

Valoarea de circulație a imobilului construcție și teren a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză la suma de 400 euro, iar valoarea de piață a imobilului construcție și teren în suprafață de 210 mp, înscris în CF Cluj, nr. top. X a fost stabilită de expert la suma de 240.000 euro. Valorile anterior menționate au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost impuse următoarele constatări: Potrivit art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

Alin. (2) al textului legal menționat prevede că statul participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop. În mai multe cauze deduse judecății, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Fondul „Proprietatea ” nu funcționează nici astăzi într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri (Cauza Belasin împotriva României, Cohen împotriva României, Davidescu împotriva României) și deși Legea nr. 10/2001 deschide reclamanților accesul la o procedură administrativă, urmată dacă este cazul și de una contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să asigure, într-un termen rezonabil, plata unei indemnizații în favoarea persoanelor pentru care nu este posibilă restituirea în natură.

Raportat la cele expuse, tribunalul a apreciat că au prioritate dispozițiile C.E.D.O., iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu referire la același capăt de cerere, este întemeiată. Astfel, prin H.G. nr. 361/2005 a fost înființată Autoritatea, organ de specialitate al administrației publice centrale, iară personalitate juridică, în subordinea Cancelariei primului ministru, prin reorganizarea Autorității pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001. Chiar dacă prin O.U.G.

nr. 81/2007 au fost reglementate o serie de atribuții pentru Autoritate în procedura de plată a despăgubirilor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, neavând personalitate juridică, pârâta nu are calitate procesuală pasivă în procedura contencioasă declanșată de reclamant și nu poate fi obligată în solidar la plată cu Statul Român. Asupra apelurilor formulate în cauză, instanța de apel a reținut următoarele: În prezent, Fondul „P.” este funcțional, așa cum rezultă, de exemplu, din consultarea site-ului fondului http://www.”fp”.ro/, a site-ului Bursei de Valori București. Așadar, acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de către instanțe doar a unor despăgubiri bănești, conform jurisprudenței anterioare.

Cu toate acestea, obiecțiunile reclamantului vizând aplicarea dispozițiilor Titlului VII sunt parțial fondate, sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prev. de art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, legiuitorul, prin adoptarea celor două legi ce vizează măsuri reparatorii diferite, a obligat persoanele îndreptățite la parcurgerea a două proceduri administrative, urmate, atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicționale, pentru realizarea unui singur drept, de fapt, acela de a obține măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv de către stat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil, cel puțin sub aspectul termenului rezonabil al procedurilor.

De aceea, instanța a apreciat că în procedura jurisdicțională a cenzurării posibilității acordării măsurilor reparatorii, în sensul verificării condițiilor restituirii în natură, posibilității de acordare a unor bunuri în compensare, instanța poate stabili, la solicitarea reclamanților, și valoarea de circulație a bunului preluat abuziv, ce nu mai poate fi cenzurată de Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor în temeiul art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru a prelungi, în continuare, procedura și a atrage, sub acest aspect, posibilitatea unei alte cenzuri și din partea instanței de contencios, în temeiul art. 19 și urm. din același titlu, prelungind, astfel durata rezonabilă a procedurilor judiciare în realizarea aceluiași drept - comisiei rămânându-i, în astfel de situații, doar sarcina de a emite titlul de despăgubire până la concurența sumei stabilite de instanță.

În temeiul art. 296 C. proc. civ., sub acest aspect, apelul pârâților a fost admis, stabilindu-se în favoarea reclamantului doar cuantumul sumei, pentru care, însă, i se va emite titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul S.Ș., pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. 1. Prin recursul declarat de reclamant s-au formulat următoarele critici, solicitându-se respingerea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe. Soluția instanței de apel se bazează pe argumentul în sensul că Fondul Proprietatea este funcțional, fiind listat la bursă, astfel încât acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005 nu mai este iluzorie.

Acest lucru nu corespunde realității, deoarece listarea la bursă este numai un aspect, problema fiind obținerea în sine a titlurilor de conversie, datorită funcționării defectuoase, netransparente și imprevizibile a activității Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Date fiind aceste elemente, reclamantul își vede dreptul nerealizat, nesigur, iluzoriu pentru mult timp, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate ocrotit de art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2. Prin recursul formulat de pârâtul Statul Român s-au formulat următoarele critici. La menținerea sumei de 556.000 euro acordată reclamantului nu s-a observat că această sumă nu s-a stabilit si în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților.

Decizia s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât, deși Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice s-a apreciat că nu este cel care urmează să cadă în pretenții, totuși, a fost menținută soluția instanței de fond în ceea ce privește obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. 3. Prin recursurile formulate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca s-au formulat următoarele critici. Reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, respectiv în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Este criticabilă soluția de cuantificare a despăgubirilor. Instanța consideră că este îndreptățită să stabilească în faza jurisdicțională cuantumul acestora, Comisei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor râmându-i doar sarcina de a emite titlurile de despăgubire.

În sensul evaluării si acordării efective a despăgubirilor in favoarea celor îndreptățiți a fost înființată în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru. Stabilirea Despăgubirilor, care stabilește aceste despăgubiri în temeiul legii speciale, privind reforma în domeniile proprietății si justiției, metodologia de stabilire si acordare a despăgubirilor pentru foștii proprietari cărora nu le mai pot fi restituite proprietățile, fiind una clara si precisa, permițând astfel repararea abuzurilor comise de regimul comunist.

Așadar, atâta timp cât legiuitorul a instituit competența evaluării și acordării despăgubirilor în sarcina unei autorități publice, instanța nu se poate substitui acesteia sub aceste aspecte, ea neputând decât, în temeiul Deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, să constate calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a revendicatorilor imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Roman în perioada 6 martie 1945 - 21 decembrie 1989 și, pe cale de consecință, să oblige autoritatea competentă să acorde aceste despăgubiri, însă în condițiile legii speciale, condiții care nu includ și evaluarea imobilelor în faza jurisdicțională, cum în mod greșit reține instanța.

O altă critică adusă sentinței în cauză este obligarea recurenților la plata în solidar a cheltuielilor de judecată. Municipiul nu are competența de a soluționa notificările depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a căzut în pretenții, neinstituindu-se în sarcina sa vreo obligație și nereținându-se vreo culpă. Ca atare, în temeiul art. 274 și urm. C. proc. civ., urmează a fi exonerate părțile de plata cheltuielilor de judecată, dacă nu total, cel puțin parțial, având în vedere că s-a și admis în parte apelul declarat de către pârâți. Analizând decizia în raport de criticile formulate, înalta Curte constată următoarele: 1. Recursul formulat de reclamant, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ - neputând fi primită astfel excepția nulității invocată cu privire la acesta, este nefondat.

Răspunderea Satului Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi antrenată în cauza de față pe temeiul mecanismului convențional, date fiind cele statuate prin Decizia nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii; astfel, prin această decizie, s-a stabilit că în „acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă”, iar acțiunile „în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.” 2. Recursurile formulate de pârâți, ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ - neputând fi primită astfel excepția nulității invocată de reclamant, sunt fondate, în limitele ce urmează. Refuzul nejustificat al intimatului pârât Primarul Municipiul Cluj-Napoca de a soluționa notificarea reclamantului este de natură a fi cenzurat prin promovarea unei contestații injustiție în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, ceea ce se constituie într-un remediu suficient, adecvat, eficient și efectiv pentru soluționarea notificării de instanța de judecată în virtutea plenitudinii sale de competență și corespunde celor statuate prin Decizia XX/2007 dată, de asemenea, în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. LII (52)/2007, „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005”. În condițiile în care în cauză nu s-a emis o decizie/dispoziție de soluționare a notificării, în sensul deciziei în interesul legii menționate, nu se justifică stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanță, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Constatând imposibilitatea restituirii în natură a imobilului ce a făcut obiectul cererii de acordare a măsurilor reparatorii, instanța se poate limita numai la soluția pronunțată, mai puțin însă să stabilească cuantumul despăgubirilor.

în consecință, decizia se va modifica în parte, în sensul că se va stabili dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, care vor fi calculate conform dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Având în vedere că prin sentința primei instanțe recurentul pârât Municipiul Cluj-Napoca nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, nerevenindu-i de altfel nicio obligație legală în soluționarea notificării, critica aferentă excede cadrul procesual al litigiului de față. Pe de altă parte, în ambele apeluri formulate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-au formulat critici numai în ceea ce privește obligarea primarului la plata cheltuielilor de judecată și numai sub aspectul exonerării de la plata acestora.

În ceea ce-l privește pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca se justifică menținerea obligării la plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin nesoluționarea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 acesta a generat declanșarea procesului de față. Critica privind reducerea cuantumului acestora nu va fi primită însă, întrucât a fost formulată omisso medio, cu încălcarea art. 316 coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. În condițiile în care Statul român nu poate fi obligat în sensul reclamat, astfel cum s-a reținut prin decizia de apel și în analiza recursului formulat de reclamant, nu se puteau menține dispozițiile sentinței primei instanțe privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată decât cu aplicarea greșită a art. 274 C. proc.

civ. - ceea ce atrage admiterea recursului declarat de acest pârât, cu aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ, urmând a se dispune în consecință. Față de cele reținute în analiza recursului formulat de celălalt pârât, nu se mai impune analiza celeilalte critici formulate de acest recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 197/ A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, care vor fi calculate conform dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Înlătură dispoziția din sentință vizând obligarea pârâtului Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată și dispoziția din decizie privind cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge recursul declarat de reclamantul S.Ș., împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012.