ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4828/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 197/ A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie s-a admis în parte

apelul declarat de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva

sentinței civile numărul 958 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care

a schimbat-o parțial, în sensul că a stabilit dreptul reclamantului la măsuri

reparatorii prin echivalent în limita sumei de 556.000 euro sau echivalentul în

lei la data plății în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a

menținut restul dispozițiilor.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 958 din 12

noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

A fost admisă în parte acțiunea civilă

formulată de reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj și, în consecință,

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat la

plata în favoarea reclamantului a despăgubirii reprezentând echivalentul în lei

la data plății a sumei de 556.000 euro pentru următoarele imobile:

1) construcția înscrisă inițial în

C.F. Cluj și terenul aferent în suprafață de 210 mp., în prezent înscrise în

C.F. Cluj (240.000 euro);

2) terenul în suprafață de 290 mp.

având nr. top. x, înscris în C.F. Cluj și terenul în suprafață de 500 mp.,

având nr. top. x, înscris în C.F. Cluj (316.000 euro).

Capătul de cerere având ca obiect

restituirea în natură a suprafețelor de teren descrise a fost respins.

A fost respinsă acțiunea față de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților București, ca fiind înaintată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea formulată în

contradictoriu cu pârâții G.L. și Municipiul Cluj-Napoca Reprezentat prin Primar,

având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune din

16 octombrie 2000 și a actelor adiționale, cu privire la terenul în suprafață

de 500 mp., având nr. top. x.

Pârâții Primarul municipiului

Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au fost

obligați, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de

judecată în sumă de 4.730 RON.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la B.E.J. - S.M. din 14 august

2001, reclamantul S.Ș. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea

despăgubirilor pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Vulcan, casă și

teren curte, înscris în CF Cluj, - cu indicarea faptului că imobilul a fost

proprietatea sa și a mamei S.I.C.V. și a fost preluat de Statul Român în mod

abuziv.

Notificarea nu a fost soluționată până

la data înregistrării cererii de chemare în judecată, astfel încât, față de

cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX/2007, a

procedat la soluționarea pe fond a notificării.

Potrivit înscrierilor din C.F. Cluj,

construcție și teren în suprafață de 278 m.p. a fost proprietatea tabulară a

reclamantului S.Ș. și a mamei acestuia, S.I.C.V. (B. 2-4). Imobilul a trecut în

proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 356/47 din 06 august 1977 a

Consiliului Popular al municipiului Cluj-Napoca (B.9).

Ulterior, în baza documentației de

împărțire, încuviințată prin încheierea CF din 12 februarie 1997 (B.10-13),

imobilul a fost dezmembrat după cum urmează: nr. top. nou x, teren cu

construcție în suprafață de 210 mp care a fost transcris în CF Cluj în favoarea

Statului Român și nr. top. nou y, teren curte în suprafață de 790 mp, care s-a

reînscris în CF Cluj sub A. 2, în favoarea aceluiași proprietar. In foaia de

sarcini a cărții funciare menționate a fost înscris dreptul de concesiune

rezultat din contractul din 16 octombrie 2000, încheiat între Consiliul local

al mun. Cluj-Napoca și concesionarul Chim Marius.

Suprafața de 500 mp, care a format

obiectul contractului de concesiune, a fost transcrisă ulterior în CF Cluj,

teren pe care a fost înscrisă construcția edificată de către concesionar.

La data soluționării cauzei,

proprietar al acestei construcții și titular al dreptului de concesiune este

pârâta G.L. Prin Hotărârea Consiliului Local Cluj-Napoca nr. 478 din 04

noiembrie 2008 s-a aprobat transmiterea dreptului de concesiune asupra

terenului în suprafață de 500 mp situat în Cluj-Napoca, str. Iosif Vulcan,

având datele de carte funciară menționate, în favoarea pârâtei. De asemenea, a

fost încheiat Actul adițional nr. 4 la Contractul de concesiune din 16

octombrie 2000, din care rezultă calitatea de concesionar a pârâtei G.L.

În timpul procesului, reprezentanta

reclamantului a învederat instanței că nu se susține capătul de cerere având ca

obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune și a actelor

adiționale încheiate, reclamantul optând pentru acordarea despăgubirilor

prevăzute de legea reparatorie.

Din raportul de expertiză efectuat în

cauză rezultă, cu privire la cele trei parcele identificate - 210 mp., 290 mp.

și 500 mp., că nu există porțiuni de teren disponibile pentru restituirea în

natură. După comunicarea raportului de expertiză, reclamantul a luat act de

concluziile expertului și a solicitat instanței stabilirea despăgubirii pentru

întregul imobil.

Valoarea de circulație a imobilului

construcție și teren a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în

cauză la suma de 400 euro, iar valoarea de piață a imobilului construcție și

teren în suprafață de 210 mp, înscris în CF Cluj, nr. top. X  a fost stabilită

de expert la suma de 240.000 euro.

Valorile anterior menționate au fost

avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite

reclamantului.

În ceea ce privește capătul de cerere

având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, au fost impuse următoarele constatări:

Potrivit art. 25 alin. (1) din

Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care

participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

Alin. (2) al textului legal menționat prevede că statul participă în astfel de

raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește

anume alte organe în acest scop.

În mai multe cauze deduse judecății,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Fondul „Proprietatea

”

nu funcționează nici astăzi într-un

mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri (Cauza Belasin

împotriva României, Cohen împotriva României, Davidescu împotriva României) și

deși Legea nr. 10/2001 deschide reclamanților accesul la o procedură

administrativă, urmată dacă este cazul și de una contencioasă, acest acces

rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să asigure, într-un

termen rezonabil, plata unei indemnizații în favoarea persoanelor pentru care

nu este posibilă restituirea în natură.

Raportat la cele expuse, tribunalul a

apreciat că au prioritate dispozițiile C.E.D.O., iar Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă potrivit art. 25

din Decretul nr. 31/1954.

Tribunalul a apreciat că excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, cu referire la același capăt de cerere, este

întemeiată. Astfel, prin H.G. nr. 361/2005 a fost înființată Autoritatea, organ

de specialitate al administrației publice centrale, iară personalitate

juridică, în subordinea Cancelariei primului ministru, prin reorganizarea

Autorității pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001. Chiar dacă

prin O.U.G. nr. 81/2007 au fost reglementate o serie de atribuții pentru

Autoritate în procedura de plată a despăgubirilor conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, neavând personalitate juridică, pârâta nu are calitate procesuală

pasivă în procedura contencioasă declanșată de reclamant și nu poate fi

obligată în solidar la plată cu Statul Român.

Asupra apelurilor formulate în cauză,

instanța de apel a reținut următoarele:

În prezent, Fondul „P.” este

funcțional, așa cum rezultă, de exemplu, din consultarea site-ului fondului

http://www.”fp”.ro/, a site-ului Bursei de Valori București. Așadar, acordarea

măsurilor reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu mai

este un mod de reparație ineficient și iluzoriu, neimpunându-se acordarea de

către instanțe doar a unor despăgubiri bănești, conform jurisprudenței

anterioare.

Cu toate acestea, obiecțiunile

reclamantului vizând aplicarea dispozițiilor Titlului VII sunt parțial fondate,

sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, prev. de art. 6 alin.

(1) din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât, legiuitorul, prin

adoptarea celor două legi ce vizează măsuri reparatorii diferite, a obligat

persoanele îndreptățite la parcurgerea a două proceduri administrative, urmate,

atunci când este cazul, de două proceduri jurisdicționale, pentru realizarea

unui singur drept, de fapt, acela de a obține măsuri reparatorii pentru un imobil

preluat abuziv de către stat, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil,

cel puțin sub aspectul termenului rezonabil al procedurilor.

De aceea, instanța a apreciat că în

procedura jurisdicțională a cenzurării posibilității acordării măsurilor reparatorii,

în sensul verificării condițiilor restituirii în natură, posibilității de

acordare a unor bunuri în compensare, instanța poate stabili, la solicitarea

reclamanților, și valoarea de circulație a bunului preluat abuziv, ce nu mai

poate fi cenzurată de Comisia centrală de stabilire a despăgubirilor în temeiul

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru a prelungi, în continuare,

procedura și a atrage, sub acest aspect, posibilitatea unei alte cenzuri și din

partea instanței de contencios, în temeiul art. 19 și urm. din același titlu,

prelungind, astfel durata rezonabilă a procedurilor judiciare în realizarea

aceluiași drept - comisiei rămânându-i, în astfel de situații, doar sarcina de

a emite titlul de despăgubire până la concurența sumei stabilite de instanță.

În temeiul art. 296 C. proc. civ., sub

acest aspect, apelul pârâților a fost admis, stabilindu-se în favoarea

reclamantului doar cuantumul sumei, pentru care, însă, i se va emite titlu de

despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamantul S.Ș., pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul

Cluj-Napoca prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

s-au formulat următoarele critici, solicitându-se respingerea apelurilor

declarate împotriva sentinței primei instanțe.

Soluția instanței de apel se bazează

pe argumentul în sensul că Fondul Proprietatea este funcțional, fiind listat la

bursă, astfel încât acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

247/2005 nu mai este iluzorie.

Acest lucru nu corespunde realității,

deoarece listarea la bursă este numai un aspect, problema fiind obținerea în

sine a titlurilor de conversie, datorită funcționării defectuoase, netransparente

și imprevizibile a activității Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Date fiind aceste elemente,

reclamantul își vede dreptul nerealizat, nesigur, iluzoriu pentru mult timp,

ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate ocrotit de art. 1

din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Statul Român s-au formulat următoarele critici.

La menținerea sumei de 556.000 euro

acordată reclamantului nu s-a observat că această sumă nu s-a stabilit si în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea

Proprietăților.

Decizia s-a pronunțat cu încălcarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât, deși Statul Roman prin

Ministerul Finanțelor Publice s-a apreciat că nu este cel care urmează să cadă

în pretenții, totuși, a fost menținută soluția instanței de fond în ceea ce

privește obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca s-au

formulat următoarele critici.

Reclamantul are dreptul la măsuri

reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale,

respectiv în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Este criticabilă soluția de

cuantificare a despăgubirilor. Instanța consideră că este îndreptățită să

stabilească în faza jurisdicțională cuantumul acestora, Comisei Centrale pentru

stabilirea Despăgubirilor râmându-i doar sarcina de a emite titlurile de

despăgubire.

În sensul evaluării si acordării

efective a despăgubirilor in favoarea celor îndreptățiți a fost înființată în

subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru. Stabilirea

Despăgubirilor, care stabilește aceste despăgubiri în temeiul legii speciale, privind

reforma în domeniile proprietății si justiției, metodologia de stabilire si

acordare a despăgubirilor pentru foștii proprietari cărora nu le mai pot fi

restituite proprietățile, fiind una clara si precisa, permițând astfel

repararea abuzurilor comise de regimul comunist.

Așadar, atâta timp cât legiuitorul a

instituit competența evaluării și acordării despăgubirilor în sarcina unei

autorități publice, instanța nu se poate substitui acesteia sub aceste aspecte,

ea neputând decât, în temeiul Deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație si

Justiție, să constate calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii

a revendicatorilor imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Roman în

perioada 6 martie 1945 - 21 decembrie 1989 și, pe cale de consecință, să oblige

autoritatea competentă să acorde aceste despăgubiri, însă în condițiile legii

speciale, condiții care nu includ și evaluarea imobilelor în faza

jurisdicțională, cum în mod greșit reține instanța.

O altă critică adusă sentinței în

cauză este obligarea recurenților la plata în solidar a cheltuielilor de

judecată. Municipiul nu are competența de a soluționa notificările depuse în

temeiul Legii nr. 10/2001, nu a căzut în pretenții, neinstituindu-se în sarcina

sa vreo obligație și nereținându-se vreo culpă. Ca atare, în temeiul art. 274

și urm. C. proc. civ., urmează a fi exonerate părțile de plata cheltuielilor de

judecată, dacă nu total, cel puțin parțial, având în vedere că s-a și admis în

parte apelul declarat de către pârâți.

Analizând decizia în raport de

criticile formulate, înalta Curte constată următoarele:

se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ - neputând fi primită

astfel excepția nulității invocată cu privire la acesta, este nefondat.

Răspunderea Satului Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi

antrenată în cauza de față pe temeiul mecanismului convențional, date fiind

cele statuate prin Decizia nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în recurs în interesul legii; astfel, prin această decizie, s-a

stabilit că în „acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român

de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, statul

român nu are calitate procesuală pasivă”, iar acțiunile „în acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în

natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr.

247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe

dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.”

se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ - neputând fi primită

astfel excepția nulității invocată de reclamant, sunt fondate, în limitele ce

urmează.

Refuzul nejustificat al intimatului

pârât Primarul Municipiul Cluj-Napoca de a soluționa notificarea reclamantului

este de natură a fi cenzurat prin promovarea unei contestații injustiție în

condițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, ceea ce se constituie într-un

remediu suficient, adecvat, eficient și efectiv pentru soluționarea notificării

de instanța de judecată în virtutea plenitudinii sale de competență și

corespunde celor statuate prin Decizia XX/2007 dată, de asemenea, în recurs în

interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit deciziei în interesul legii

nr. LII (52)/2007, „prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea

nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor,

nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a

legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005”.

În condițiile în care în cauză nu s-a

emis o decizie/dispoziție de soluționare a notificării, în sensul deciziei în

interesul legii menționate, nu se justifică stabilirea cuantumului

despăgubirilor de către instanță, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Constatând imposibilitatea restituirii

în natură a imobilului ce a făcut obiectul cererii de acordare a măsurilor

reparatorii, instanța se poate limita numai la soluția pronunțată, mai puțin

însă să stabilească cuantumul despăgubirilor. în consecință, decizia se va

modifica în parte, în sensul că se va stabili dreptul reclamantului la măsuri

reparatorii prin echivalent, care vor fi calculate conform dispozițiilor

Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Având în vedere că prin sentința

primei instanțe recurentul pârât Municipiul Cluj-Napoca nu a fost obligat la

plata cheltuielilor de judecată, nerevenindu-i de altfel nicio obligație legală

în soluționarea notificării, critica aferentă excede cadrul procesual al

litigiului de față.

Pe de altă parte, în ambele apeluri

formulate de pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului

Cluj-Napoca s-au formulat critici numai în ceea ce privește obligarea

primarului la plata cheltuielilor de judecată și numai sub aspectul exonerării

de la plata acestora.

În ceea ce-l privește pe pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca se justifică menținerea obligării la plata

cheltuielilor de judecată, întrucât prin nesoluționarea notificării în termenul

prevăzut de Legea nr. 10/2001 acesta a generat declanșarea procesului de față.

Critica privind reducerea cuantumului acestora nu va fi primită însă, întrucât

a fost formulată omisso medio, cu încălcarea art. 316 coroborat cu art. 294 alin.

(1) C. proc. civ.

În condițiile în care Statul român nu

poate fi obligat în sensul reclamat, astfel cum s-a reținut prin decizia de

apel și în analiza recursului formulat de reclamant, nu se puteau menține

dispozițiile sentinței primei instanțe privind obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată decât cu aplicarea greșită a art. 274 C. proc. civ. -

ceea ce atrage admiterea recursului declarat de acest pârât, cu aplicarea art.

304 pct. 9 C. proc. civ, urmând a se dispune în consecință. Față de cele

reținute în analiza recursului formulat de celălalt pârât, nu se mai impune

analiza celeilalte critici formulate de acest recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin Primar

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 197/ A

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, pe care o modifică în parte, în sensul că

stabilește dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, care

vor fi calculate conform dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Înlătură dispoziția din sentință

vizând obligarea pârâtului Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice la

plata cheltuielilor de judecată și dispoziția din decizie privind cuantumul

măsurilor reparatorii prin echivalent.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge recursul declarat de

reclamantul S.Ș., împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 iunie 2012.