ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7049/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC H.T. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Interjudețeană București, a solicitat anularea deciziei nr. 641 din 30 august 2002, prin care a fost obligată la plata sumei de 751.990 lei, reprezentând diferențe de drepturi de impozit datorat. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 15 din 9 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 42748 din 7 octombrie 2002, emisă de Direcția Generală a Vămilor și a obligat-o să soluționeze prin decizie motivată, conform O.U.G. nr. 13/2001, contestația reclamantei, formulată împotriva deciziei nr. 641 din 30 august 2002 a Direcției Regionale Vamale Interjudețene București.

A obligat pârâtele, la 81.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că adresa de răspuns prin care s-a soluționat contestația reclamantei, nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de O.U.G. nr. 13/2001. Considerând hotărârea, nelegală, părțile au declarat recurs. Pârâtele susțin că în cauză nu operează dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, fiind vorba de o decizie de determinare a valorii în vamă, iar reclamanta arată că în mod greșit instanța a procedat prin nesoluționarea pe fond a cauzei. Recursurile sunt nefondate. Prin decizia nr. 641 din 30 august 2002 a Direcției Vamale Interjudețene București, reclamanta a fost obligată la diferențe de drepturi de impozit datorate, în valoare de 751.990 lei.

Împotriva acesteia, societatea reclamantă a formulat în termen, contestație, în baza O.U.G. nr. 13/2001, însă pârâta, prin adresa nr. 42748 din 7 octombrie 2002, îi comunică că își menține punctul de vedere. Prin acțiunea în instanță se critică faptul că răspunsul dat contestației, nu îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de art. 7, 8 și 9 din O.U.G. nr. 13/2001, critică însușită de instanță. Fiind vorba de un act de impunere (societății reclamante i s-a stabilit un debit), în cauză își găsesc aplicarea, dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001. Potrivit art. 7, 8 și 9 din O.U.G. nr. 13/2001, „Contestațiile se soluționează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare, decizia prin care se soluționează contestația, cuprinde trei părți: preambulul, considerentele sau motivarea și dispozitivul”.

Preambulul cuprinde denumirea organului învestit cu soluționarea, numele sau denumirea, domiciliul sau sediul contestatorului, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare, obiectul cauzei și sinteza susținerilor părților. Considerentele sau motivarea cuprind motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea organului de soluționare, în emiterea deciziei. Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă. Cum aceste cerințe legale nu se regăsesc în adresa de răspuns nr. 42748 din 7 octombrie 2002, prin care s-a soluționat contestația reclamantei, în mod legal instanța a dispus anularea ei și obligarea pârâtei să o soluționeze prin decizie motivată.

Trimiterea la pârâtă și nesoluționarea pe fond a acțiunii este legală, pentru respectarea procedurii de jurisdicție. În cazul în care viitoarea decizie o nemulțumește pe reclamantă, aceasta are posibilitatea de a o contesta în instanță. În consecință, recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, împotriva sentinței civile nr. 15 din 9 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat, precum și recursul declarat de SC H.T. SRL București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2004.