ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3355/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, la data de 29 noiembrie 2008, reclamanții M.I., M.L., M.A.

și M.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, obligarea acestuia din urmă să fixeze data la care vor fi invitați să

înregistreze cererile de redobândire a cetățeniei române, în conformitate cu

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, într-un termen scurt, rezonabil și să

le acorde daune morale în cuantum de 1 leu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 393 din 3

februarie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată

de pârât și a admis pe fond acțiunea reclamanților, obligând pârâtul să

stabilească data solicitată într-un termen de 6 luni de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și să plătească reclamanților daunele morale solicitate

precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 604, 3 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că, este adevărat că prima cerere, la care nu s-a comunicat vreun răspuns, a

fost depusă în 2006, însă, având în vedere că reclamanții au revenit în cursul

anului 2008 cu două cereri, data ce se va lua în considerare la calcularea

termenului de prescripție este cea a ultimei adrese de răspuns, iar perioada

scursă de la data primului demers al reclamanților va fi avută în vedere doar

la aprecierea caracterului justificat sau nu al refuzului de soluționare a

cererii din 2008.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că

refuzul pârâtului de a stabili o dată pentru primirea cererilor este justificat

numai de criteriul cronologic adoptat de autoritate pentru invitarea

persoanelor în vederea înregistrării cererilor, care este un criteriu obiectiv,

însă nu poate aduce atingere dreptului reclamanților de a obține soluționarea

cererii lor într-un termen rezonabil, în condițiile în care aceștia și-au

exprimat voința de depunere a acestor cereri în septembrie 2006.

Instanța a făcut de asemenea aplicarea

dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 274 C. proc.

civ., cu privire la daunele morale și cheltuielile de judecată solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că, în conformitate

cu dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 acțiunea este

prescrisă deoarece temeiul juridic al acesteia îl constituie lipsa unui răspuns

la cererea ce i-a fost adresară de către intimați în septembrie 2006, fără a se

preciza că cererile de revenire ulterioare, din anul 2008 ar fi cereri noi,

termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ fiind astfel,

cu mult, depășit.

Recurentul pârât a susținut de asemenea

că răspunsul său nu reprezintă un refuz și cu atât mai puțin nejustificat, în

condițiile în care, prin cele două răspunsuri adresate intimaților la data de 4

iulie 2008 aceștia au fost încunoștiințați că cererea le va fi soluționată

favorabil la momentul la care va fi procesată împreună cu alte cereri similare,

depuse în aceeași perioadă.

S-a mai precizat în acest sens că nu se

poate pune un semn al echivalenței între factorul volitiv definit ca sursă a

refuzului indicat în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2006 și

factorul obiectiv al imposibilității autorităților române de a organiza spații

adecvate pentru preluarea cererilor, pe teritoriul Republicii Moldova.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Cererile prin care se solicită anularea

unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6

luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a

cererii”.

Cum răspunsul recurentului prin care

a comunicat intimaților refuzul de stabilire a termenului solicitat le-a fost comunicat

acestora din urmă la data de 4 august 2008, rezultă că acțiunea acestora,

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 noiembrie 2008, a fost formulată în termenul prevăzut de lege, așa cum , corect, a reținut instanța de fond.

Soluția instanței de fond este

corectă și în ceea ce privește fondul cauzei.

Astfel, art. 1 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea

nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi

atât privat cât și public”.

Așa cum, corect, a reținut și instanța de

fond, intimații-reclamanți s-au adresat în mai multe rânduri recurentului

pârât, solicitând a fi programați la o anumită dată pentru depunerea actelor

necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar cererile acestora

nu au fost soluționate de către autoritatea pârâtă care a invocat motive de

ordin administrativ organizatoric.

Ne aflăm așadar, în ipoteza

„nesoluționării în termenul legal a unei cereri”, prevăzută de art. 1 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, cererea

formulată de intimații-reclamanți fiind aceea de a li se stabili o dată pentru

depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române a cărei soluționare

se încadrează în competența de soluționare instanței de contencios

administrativ.

Prin urmare, în mod corect și legal,

instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului

Afacerilor Externe – de a soluționa cererii reclamanților-intimați și l-a obligat

la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române, menționând, în mod expres acest termen.

De precizat însă că, deși nu s-a

menționat în mod expres un anume termen, în care pârâtul să fie obligat la

fixarea unei date pentru primirea actelor, instanța de fond a avut în vedere soluționarea

într-un termen rezonabil a cererii reclamantului-intimat.

Așa fiind, instanța de fond, a dat o

rezolvare corectă cauzei, atunci când a respins excepția prescripției acțiunii,

invocate de pârât și s-a pronunțat pe fond prin admiterea acțiunii.

Pentru toate aceste considerente,

recursul formulat în cauză este nefondat și va fi respins, cu aplicarea și a

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 174 și urm. C. proc. civ., recurentul va fi

obligat și la plata cheltuielilor de judecată, către intimați, în cuantum de

4200 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate la filele 22-23.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 393 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 420 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.