ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4036 din 19 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G.V. și G.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a înregistra cererea reclamanților, de redobândire a cetățeniei române și a obligat pârâtul să primească cererea acestora într-un termen scurt, rezonabil; a respins totodată capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și l-a obligat în schimb pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 239 lei.

În acest sen, instanța a apreciat, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că, prima solicitare de înregistrare a cererii de redobândire a cetățeniei române a fost în anul 2006 și a fost continuată în anul 2009, neputându-se reține pasivitatea reclamanților, care au format acțiune în termen în lua iulie 2009. Pe fond, s-a reținut că acțiunea reclamanților este, în parte, întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamanților, acești având dreptul să le fie înregistrate cererile într-un termen scurt, rezonabil. S-a mai reținut de asemenea că reclamanții nu au probat cererea de acordare a daunelor morale, iar în speță sunt incidente dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., privind plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. Recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a legii, apreciind că a demonstrat, cu spețe din jurisprudența europeană, faptul că un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și există o justificare argumentată a împrejurării că reclamanților nu li s-a stabilit, încă, o dată pentru depunerea cererilor lor, răspunsul Ministerului Afacerilor Externe neîncorporând un refuz.

Autoritatea recurentă a precizat că există că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluare cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt. Examinând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat și a realizat o încadrare juridică adecvată. Critica recurentului privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive: Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

Problema care se impune a fi rezolvată în cauză este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române. Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri. Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. În cauză, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii – anul 2006 – și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a Secției Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității, care guvernează materia aflată în discuție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 4036 din 19 noiembrie 2009 s Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.