ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4531/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1123 din 17 martie

2009, respingând excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis, în parte,

acțiunea reclamantului A.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea

reclamantului, a obligat pârâtul ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a prezentei hotărâri să stabilească o dată când reclamantul să se prezinte spre

a depune/înregistra cererea de redobândire a cetățeniei române, în conformitate

cu prevederile Legii nr. 21/1991, însoțită de actele necesare.

Totodată, a respins ca neîntemeiate

celelalte capete de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale de 1.000

lei și cheltuieli de judecată de 150 lei constând în onorariu avocațial.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a

reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

În ceea ce privește excepția prescrierii

dreptului la acțiune, invocată de pârât, instanța a arătat că dreptul

reclamantului nu este prescris întrucât acesta adresându-se cu o nouă cerere în

data de 10 noiembrie 2008, în același scop, cererea este introdusă în

interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, respingând-o ca atare.

În ceea ce privește fondul cauzei

instanța a reținut că reclamantul adresându-se de mai multe ori cu aceeași

cerere, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, cererea

acestuia rămânând fără soluționare efectivă sunt îndeplinite prevederile art. 1

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

A mai reținut instanța că în ce privește

daunele morale de 1000 lei, solicitate de reclamant, acestea nu sunt fondate,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 908 C. civ.

Concluzionând, instanța a arătat că, din cuprinsul

chitanței xerox nr. 70 din 30 decembrie 2008 nu se face nicio mențiune cu

privire la numărul de dosar în care s-a plătit onorariul de 150 lei și pe rolul

cărei instanțe acest dosar se află sens în care a respins cererea privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile

nr. 1123 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care s-a solicitat admiterea căii

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiate.

S-a învederat,

prin motivele de recurs, că este incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de fond pronunțând o hotărâre întemeiată pe

o interpretare greșită a legii. Judecătorul fondului, s-a arătat, a apreciat în

mod eronat că este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa solicitarea

reclamantului de a-i fi primită cererea privind redobândirea cetățeniei române,

deoarece conduita MAE, prin Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat. Din probatoriul administrat, rezultă

că a existat un răspuns al MAE adresat solicitantului pentru cererea formulată

de acesta la data de 10 noiembrie 2008, prin care reclamantul a fost încunoștințat de faptul că cererea lui ca fi soluționată favorabil la momentul

depunerii în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni

moldoveni, depuse în aceeași perioadă cu cea formulată de reclamant, iar față

de această împrejurare s-a considerat de către recurent că nu sunt întrunite condițiile

existenței unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane.

Recurentul

a mai precizat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din alt punct de

vedere, anume acela potrivit căruia nu era îndeplinită, la momentul

introducerii cererii de chemare în judecată, condiția depășirii unui termen

rezonabil de soluționare a cererilor administrative ale reclamantului.

Recursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De

asemenea, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din același act

normativ, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege

faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la

înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar prin refuz

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată

refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis

ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile. In fine, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul

legal.

În cauza dedusă

judecății, cum corect a reținut prima instanță, sunt îndeplinite condițiile

refuzului nejustificat de soluționare a cererii prin care reclamantul a

solicitat, inițial în luna ianuarie 2007 și apoi la 10 noiembrie 2008, fixarea unui termen privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare

redobândirii cetățeniei române. Cererea formulată de reclamant nu a primit o

soluționare potrivit legii, în sensul stabilirii efective a unei date,

rezonabile, la care reclamantul să se prezinte la Secția consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru depunerea actelor necesare

redobândirii cetățeniei române, astfel că în mod întemeiat s-a dispus, cu

prilejul judecății în fond, admiterea în parte a acțiunii în contencios

administrativ a reclamantului și obligarea pârâtului ca în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să stabilească o dată la care

reclamantul să se prezinte pentru a depune și înregistra cererea de redobândire

a cetățeniei române, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1991, însoțită

de actele necesare.

În aceste condiții, apreciind că motivele de recurs invocate prin

cererea de recurs nu sunt întemeiate și că sentința atacată este legală și

întemeiată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Afacerilor

Externe împotriva sentinței civile nr. 1123 din 17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1123 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la cheltuieli de judecată

în sumă de 400 lei către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2009.