ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4432/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul A.M. a chemat în judecată

Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâtul să constate refuzul acestuia de a-i soluționa cererea privind

stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române și pe cale de consecință să fie obligat să-i primească cererea de

redobândire a cetățeniei române de îndată.

Totodată, a solicitat să fie obligat

pârâtul să-i plătească daune morale în cuantum de 1000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că pe data de 9 noiembrie 2007 s-a adresat cu o primă cerere scrisă, având aviz

de recepție nr. 65614 Secției

c

onsulare

a Ambasadei României din Chișinău, instituție competentă conform Legii

cetățeniei române nr. 21/1991 modificată și republicată, să primească cererile

de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților (foști cetățeni

români și descendenții acestora până la gradul II) care au domiciliul în

Republica Moldova.

A mai arătat că în luna septembrie 2007

s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova

pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei împreună cu actele necesare

la dosar, dar i-a fost refuzată primirea acesteia, comunicându-i-se să facă o

cerere scrisă de programare prin poștă recomandat, cu confirmare de primire,

pentru a fi invitat să depună această cerere.

Întrucât nu a primit răspuns la această

cerere, pe data de 13 octombrie 2008 a formulat o nouă cerere către Ministerul

Afacerilor Externe al României, solicitând să-i fie comunicată data la care să

se prezinte pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române.

La data de 23 octombrie 2008 Direcția

r

elații Consulare din cadrul

Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G5-1/P/1/12227 i-a comunicat că

din cauza numărului mare de astfel de cereri, la momentul la care se va ajunge

la procesarea cererii sale, va fi invitat, poștal, să depună cererea.

Având în vedere refuzul Direcției

r

elații Consulare de a-i primi cererea,

la data de 3 decembrie 2008 a formulat o nouă cerere, însă, și de această dată

Direcția

r

elații Consulare a

refuzat să-i soluționeze cererea conform legii și să o înainteze de îndată

Comisiei pentru Cetățenie, atitudine pe care reclamantul a considerat-o ca un

refuz nejustificat de a-i soluționa cererea.

La data de 4 martie 2009 pârâtul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 937 din 6

martie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis în

parte cererea reclamantului, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de

soluționare a cererii reclamantului și obligându-l să stabilească o dată de

primire a actelor necesare.

Totodată, a respins cererea reclamantului

privind plata daunelor morale ca neîntemeiată, obligând pârâtul la plata sumei

d 150 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este

întemeiată, deoarece termenul de 6 luni de introducere a acțiunii a început să

curgă de la 23 octombrie 2008, când Direcția

r

elații

Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. G.5-1/P/1/12227

i-a comunicat reclamantului că există un număr impresionant de astfel de

cereri, termen care nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs a

reținut că există un caz fortuit care l-a împiedicat pe pârât să-și îndeplinească

obligația prevăzută de lege, având în vedere volumul mare de activitate al

pârâtului.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe.

Recurentul a susținut în esență că, întrucât

reclamantul a formulat acțiunea cu mențiunea că aceasta se întemeiază pe lipsa

unui răspuns la cererea adresată în luna noiembrie 2007, fără a preciza că

cererile de revenire din datele de 13 octombrie 2008 și 3 decembrie 2008 ar fi

cereri independente, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit cu mult

timp înainte de data introducerii cererii, respectiv de la data de 9 decembrie

2007.

S-a mai susținut de către recurent că

cererea a fost soluționată în 30 de zile, dar răspunsul oferit nu a mulțumit

partea solicitantă, motiv pentru care instanța trebuia numai să analizeze dacă

există un refuz nejustificat sau nu, or sub acest aspect hotărârea nu este

motivată.

Răspunsul primit de reclamant, susține

recurentul, nu cuprindea un refuz de soluționare a cererii de depunere a

dosarului ci, arata condițiile concrete în care urma să fie procesat, fără a

conține formulări pur potestative din partea autorității publice solicitate, în

sensul de a nu îndeplini obligația prevăzută de Legea nr. 21/1991.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând

seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, problema care se impune a fi

dezlegată, este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să

soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române.

Pornind de la acest aspect urmează a se

constata că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată,

deoarece termenul de 6 luni de la introducerea acțiunii a început să curgă de

la 23 octombrie 2008, dată la care Direcția

r

elații

Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G

5-1/P/1/12227 i-a comunicat reclamantului că există un număr mare de astfel de

cereri de programare, astfel încât la momentul în care se va ajunge la

procesarea cererii sale, va fi invitat, poștal, să depună cererea de

redobândire a cetățeniei române și actele necesare. Acest termen nu s-a împlinit

până la data introducerii acțiunii.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea

etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea

Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să

conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă și luând în

calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției

Consulare și data cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut

greșit că răspunsurile formulate către petent ar fi constituit o exprimare

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește

excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

Potrivit art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie.

Respectarea termenului rezonabil se

analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în

considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau

miza litigiului.

În consecință, nefiind întrunite

condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un

refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

î

nalta

Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 937 din 6 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2009.