ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4432/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.M. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul acestuia de a-i soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și pe cale de consecință să fie obligat să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române de îndată. Totodată, a solicitat să fie obligat pârâtul să-i plătească daune morale în cuantum de 1000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pe data de 9 noiembrie 2007 s-a adresat cu o primă cerere scrisă, având aviz de recepție nr. 65614 Secției c onsulare a Ambasadei României din Chișinău, instituție competentă conform Legii cetățeniei române nr. 21/1991 modificată și republicată, să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților (foști cetățeni români și descendenții acestora până la gradul II) care au domiciliul în Republica Moldova. A mai arătat că în luna septembrie 2007 s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei împreună cu actele necesare la dosar, dar i-a fost refuzată primirea acesteia, comunicându-i-se să facă o cerere scrisă de programare prin poștă recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitat să depună această cerere.

Întrucât nu a primit răspuns la această cerere, pe data de 13 octombrie 2008 a formulat o nouă cerere către Ministerul Afacerilor Externe al României, solicitând să-i fie comunicată data la care să se prezinte pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române. La data de 23 octombrie 2008 Direcția r elații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G5-1/P/1/12227 i-a comunicat că din cauza numărului mare de astfel de cereri, la momentul la care se va ajunge la procesarea cererii sale, va fi invitat, poștal, să depună cererea. Având în vedere refuzul Direcției r elații Consulare de a-i primi cererea, la data de 3 decembrie 2008 a formulat o nouă cerere, însă, și de această dată Direcția r elații Consulare a refuzat să-i soluționeze cererea conform legii și să o înainteze de îndată Comisiei pentru Cetățenie, atitudine pe care reclamantul a considerat-o ca un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea.

La data de 4 martie 2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 937 din 6 martie 2009 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis în parte cererea reclamantului, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantului și obligându-l să stabilească o dată de primire a actelor necesare. Totodată, a respins cererea reclamantului privind plata daunelor morale ca neîntemeiată, obligând pârâtul la plata sumei d 150 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, deoarece termenul de 6 luni de introducere a acțiunii a început să curgă de la 23 octombrie 2008, când Direcția r elații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. G.5-1/P/1/12227 i-a comunicat reclamantului că există un număr impresionant de astfel de cereri, termen care nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii. Pe fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că există un caz fortuit care l-a împiedicat pe pârât să-și îndeplinească obligația prevăzută de lege, având în vedere volumul mare de activitate al pârâtului. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe.

Recurentul a susținut în esență că, întrucât reclamantul a formulat acțiunea cu mențiunea că aceasta se întemeiază pe lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna noiembrie 2007, fără a preciza că cererile de revenire din datele de 13 octombrie 2008 și 3 decembrie 2008 ar fi cereri independente, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit cu mult timp înainte de data introducerii cererii, respectiv de la data de 9 decembrie 2007. S-a mai susținut de către recurent că cererea a fost soluționată în 30 de zile, dar răspunsul oferit nu a mulțumit partea solicitantă, motiv pentru care instanța trebuia numai să analizeze dacă există un refuz nejustificat sau nu, or sub acest aspect hotărârea nu este motivată.

Răspunsul primit de reclamant, susține recurentul, nu cuprindea un refuz de soluționare a cererii de depunere a dosarului ci, arata condițiile concrete în care urma să fie procesat, fără a conține formulări pur potestative din partea autorității publice solicitate, în sensul de a nu îndeplini obligația prevăzută de Legea nr. 21/1991. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În cauză, problema care se impune a fi dezlegată, este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române.

Pornind de la acest aspect urmează a se constata că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată, deoarece termenul de 6 luni de la introducerea acțiunii a început să curgă de la 23 octombrie 2008, dată la care Direcția r elații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G 5-1/P/1/12227 i-a comunicat reclamantului că există un număr mare de astfel de cereri de programare, astfel încât la momentul în care se va ajunge la procesarea cererii sale, va fi invitat, poștal, să depună cererea de redobândire a cetățeniei române și actele necesare. Acest termen nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile formulate către petent ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță. Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

În consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, î nalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 937 din 6 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.