ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie

2008 pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea

reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii

cetățeniei române și obligarea acestuia să-i primească de îndată cererea de redobândire

a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că la data de 26 septembrie 2008 s-a adresat Secției Consulare

din cadrul Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând programarea în vederea

depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile prevăzute de

Legea nr. 21/1991.

Prin adresa din 02

octombrie 2008, Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău i-a răspuns că

urmează să-i transmită ulterior o invitație însoțită de lista documentelor necesare,

motivându-și amânarea deciziei prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul

extrem de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun

autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor.

Ulterior primirii acestui

răspuns, reclamanta a revenit cu o cerere expediată la data de 12 noiembrie 2008,

la care a primit un nou răspuns, în același sens, prin adresa din 20 noiembrie 2008,

după care, la data de 12 decembrie 2008, s-a adresat instanței de judecată.

Prin întâmpinarea depusă

la data de 03 februarie 2009, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a invocat în

apărarea sa dificultăți de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări

de redobândire a cetățeniei române depuse la Secția Consulară a Ambasadei României

la Chișinău.

Prin sentința civilă

nr. 680 din data de 19 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

S.O. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul constatării unui refuz nejustificat

de soluționare a cererii reclamantului.

A arătat Curtea că, față

de data depunerii primei cereri, în speță data de 26 septembrie 2008, nu a fost

depășit un termen rezonabil de soluționare în sensul fixării unei date de primire

a cererii reclamantei, în condițiile în care situația de fapt necontestată este

în sensul existenței unui număr foarte mare al cererilor de redobândire a cetățeniei

române, cereri care depășesc capacitatea organizatorică de înregistrare conform

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, iar reclamanta nu a probat existența unor

motive justificate pentru care cererea sa să fie soluționată cu prioritate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta S.O., solicitând modificarea ei în sensul admiterii

acțiunii sale pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat, în esență, faptul că instanța de fond a apreciat

în mod eronat că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat,

întrucât, deși recurenta a primit un răspuns, intimatul a amânat practic, pentru

un termen nedeterminat, data la care urma să invite recurenta pentru depunerea cererii

de redobândire a cetățeniei, pentru motive care țin de modul în care acesta își

organizează activitatea.

A învederat recurenta

că amânarea momentului în care urmează a avea posibilitatea valorificării dreptului

său prin înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, din perspectiva

datei la care a efectuat primul demers în acest scop, reprezintă în speță încălcarea

prevederilor art. 10 al Convenției Europene asupra Cetățeniei, care impune fiecărui

stat examinarea acestor cereri într-un termen rezonabil.

Recurenta-reclamantă a

mai susținut că sentința instanței de fond a constatat în mod eronat faptul că s-ar

fi solicitat soluționarea cu prioritate a cererii sale, în speță fiind în dezbatere

dreptul său de a înregistra o cerere, drept care nu poate fi restricționat fără

un temei legal, pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a Secției

Consulare a Ambasadei României la Chișinău.

La termenul de judecată

din data de 16 octombrie 2009, printr-un memoriu separat, recurenta-reclamantă a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea

cetățeniei române nr. 12/1991, aceste prevederi contravenind art. 16, 20, 21, 53

și 115 alin. (4) din Constituția României.

Constatând că sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea

excepției invocate și a suspendat judecarea cauzei.

Prin Decizia nr. 902 din

06 iulie 2010, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei române

nr. 12/1991, față de faptul că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acestei

excepții, a fost adoptată Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009

pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 12/1991, act normativ

care, prin art. 1 pct. 3, abrogă expres dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea

nr. 12/1991, criticate de autorul excepției.

La data de 05 august 2010

cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constituie refuz nejustificat exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței autorității publice de a nu rezolva cererea

unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare

a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Lit. n) a aceluiași articol

definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

În prezenta cauză Curtea

reține că

Secția

Consulară a Ambasadei României la Chișinău a răspuns recurentei în termenul legal

de 30 de zile de la înregistrarea solicitărilor acesteia, în deplină conformitate

cu dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a

petițiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002. Prin ambele adrese, Secția Consulară

a Ambasadei României la Chișinău și-a exprimat voința de a da curs solicitării recurentei,

motivând amânarea programării acesteia în vederea depunerii cererii de redobândire

a cetățeniei române prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem

de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun autoritățile

române pentru înregistrarea și procesarea cererilor.

În mod obiectiv, volumul

mare de solicitări în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române

(600.000 conform datelor oferite de către intimatul Ministerul Afacerilor Externe,

date necontestate de către recurentă) este un aspect de natură a justifica poziția

autorității publice respondente în ceea ce privește temporizarea înregistrării acestora.

În aceste condiții, față de intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate

Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată (puțin peste două luni)

nu poate fi reținută exercitarea arbitrară sau discreționară a prerogativelor autorității

respondente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, așa cum

în mod corect a stabilit și instanța de fond.

Potrivit art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată

de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Respectarea termenului

rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz.

Elementele de fapt ale

situației expuse anterior nu justifică aprecierea depășirii termenului rezonabil

pentru examinarea cererii recurentei de redobândire a cetățeniei române. Soluționarea

revenirii acesteia din data de 12 noiembrie 2008 cu invitația de a depune cererea

de redobândire a cetățeniei române ar fi echivalat, în condițiile prezentei cauze,

cu examinarea cererii sale cu prioritate față de cererile similare depuse anterior

sau chiar la aceeași dată, fapt lipsit de temei legal și contrar dispozițiilor

art. 5 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, care interzic expres reglementările

sau practicile discriminatorii.

În consecință, nefiind

întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă S.O., în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de S.O.

împotriva sentinței civile nr. 680 din data de 19 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.