ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și obligarea acestuia să-i primească de îndată cererea de redobândire a cetățeniei române. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că la data de 26 septembrie 2008 s-a adresat Secției Consulare din cadrul Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Prin adresa din 02 octombrie 2008, Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău i-a răspuns că urmează să-i transmită ulterior o invitație însoțită de lista documentelor necesare, motivându-și amânarea deciziei prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor. Ulterior primirii acestui răspuns, reclamanta a revenit cu o cerere expediată la data de 12 noiembrie 2008, la care a primit un nou răspuns, în același sens, prin adresa din 20 noiembrie 2008, după care, la data de 12 decembrie 2008, s-a adresat instanței de judecată. Prin întâmpinarea depusă la data de 03 februarie 2009, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a invocat în apărarea sa dificultăți de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Prin sentința civilă nr. 680 din data de 19 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.O. ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul constatării unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului.

A arătat Curtea că, față de data depunerii primei cereri, în speță data de 26 septembrie 2008, nu a fost depășit un termen rezonabil de soluționare în sensul fixării unei date de primire a cererii reclamantei, în condițiile în care situația de fapt necontestată este în sensul existenței unui număr foarte mare al cererilor de redobândire a cetățeniei române, cereri care depășesc capacitatea organizatorică de înregistrare conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, iar reclamanta nu a probat existența unor motive justificate pentru care cererea sa să fie soluționată cu prioritate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.O., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat, întrucât, deși recurenta a primit un răspuns, intimatul a amânat practic, pentru un termen nedeterminat, data la care urma să invite recurenta pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei, pentru motive care țin de modul în care acesta își organizează activitatea. A învederat recurenta că amânarea momentului în care urmează a avea posibilitatea valorificării dreptului său prin înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, din perspectiva datei la care a efectuat primul demers în acest scop, reprezintă în speță încălcarea prevederilor art. 10 al Convenției Europene asupra Cetățeniei, care impune fiecărui stat examinarea acestor cereri într-un termen rezonabil.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că sentința instanței de fond a constatat în mod eronat faptul că s-ar fi solicitat soluționarea cu prioritate a cererii sale, în speță fiind în dezbatere dreptul său de a înregistra o cerere, drept care nu poate fi restricționat fără un temei legal, pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2009, printr-un memoriu separat, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei române nr. 12/1991, aceste prevederi contravenind art. 16, 20, 21, 53 și 115 alin. (4) din Constituția României.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate și a suspendat judecarea cauzei. Prin Decizia nr. 902 din 06 iulie 2010, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei române nr. 12/1991, față de faptul că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acestei excepții, a fost adoptată Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 12/1991, act normativ care, prin art. 1 pct. 3, abrogă expres dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 12/1991, criticate de autorul excepției.

La data de 05 august 2010 cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constituie refuz nejustificat exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței autorității publice de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Lit. n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

În prezenta cauză Curtea reține că Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău a răspuns recurentei în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea solicitărilor acesteia, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002. Prin ambele adrese, Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și-a exprimat voința de a da curs solicitării recurentei, motivând amânarea programării acesteia în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor.

În mod obiectiv, volumul mare de solicitări în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române (600.000 conform datelor oferite de către intimatul Ministerul Afacerilor Externe, date necontestate de către recurentă) este un aspect de natură a justifica poziția autorității publice respondente în ceea ce privește temporizarea înregistrării acestora. În aceste condiții, față de intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată (puțin peste două luni) nu poate fi reținută exercitarea arbitrară sau discreționară a prerogativelor autorității respondente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond.

Potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz. Elementele de fapt ale situației expuse anterior nu justifică aprecierea depășirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii recurentei de redobândire a cetățeniei române.

Soluționarea revenirii acesteia din data de 12 noiembrie 2008 cu invitația de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române ar fi echivalat, în condițiile prezentei cauze, cu examinarea cererii sale cu prioritate față de cererile similare depuse anterior sau chiar la aceeași dată, fapt lipsit de temei legal și contrar dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii. În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă S.O., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.O. împotriva sentinței civile nr. 680 din data de 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.