ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 17 octombrie 2005, reclamanta SC O.T. SRL București a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., constatarea nulității Deciziei

nr. 527 din 29 septembrie 2005 emise de pârât, în subsidiar desființarea

deciziei ca netemeinică și nelegală și exonerarea de plata amenzii în cuantum

de 10.000 RON.

În situația în care aceste

capete de cerere ar urma să fie respinse, reclamanta a solicitat diminuarea

cuantumului amenzii până la minimul prevăzut de lege. Totodată, reclamanta a

solicitat suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru încălcarea

prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 6 alin. (1)

din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, dar decizia prin care i-a fost

aplicată sancțiunea este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea

condițiilor de formă impuse de O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor,

act normativ cu care se completează Legea audiovizualului.

În ceea ce privește fondul

deciziei, reclamanta a invocat netemeinicia acesteia, arătând că pentru a fi

reținută încălcarea art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și a art. 6 alin.

(1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar trebui ca din conținutul emisiunilor să

reiasă fără dubiu intenția radiodifuzorului de a face publicitate mascată,

intenție raportată la caracterul emisiunii analizate.

Prin sentința nr. 1171 din

24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins atât cererea de suspendare a executării, cât și acțiunea,

ca neîntemeiate.

În considerentele sentinței,

Instanța a reținut, pe de o parte, că decizia atacată este supusă prevederilor

Legii nr. 504/2002, lege specială ale cărei dispoziții derogă de la normele de

drept comun în materie contravențională, cuprinse în O.G. nr. 2/2001, aprobată

prin Legea nr. 180/2002.

Pe de altă parte, Instanța a

reținut că în cadrul emisiunilor în discuție au fost încălcate prevederile art.

27 din Legea nr. 504/2002 și art. 6 din Decizia CNA nr. 254/2004, prin

prezentarea în detaliu a unor produse, a firmelor producătoare și a prețurilor,

precum și prin oferirea datelor de identificare – sediu, număr de telefon,

adresă internet – fapte ce constituie publicitate mascată.

Sentința menționată a fost

atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, pentru motive pe

care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, recurenta - reclamantă a arătat că sentința a fost pronunțată cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 90 și art. 91 din Legea nr. 504/2002,

potrivit cărora C.N.A. era abilitat, în situația în care aprecia că au fost

încălcate normele privind publicitatea și teleshoppingul, să emită o somație

conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. Doar în

situația în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condițiile și

termenele stabilite prin somație sau încălca din nou aceleași prevederi, s-ar

fi putut aplica amenda contravențională.

În acest sens,

recurenta-reclamantă a arătat că în cuprinsul deciziei atacate se face referire

la faptul că postul de televiziune O.T. a mai fost sancționat pentru nerespectarea

regimului publicității, dar deciziile privind somarea sau amendarea

radiodifuzorului, depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri, nu fac

referire la emisiunile din datele de 11, 23, 24 și 25 septembrie 2005, așa cum

în mod eronat a reținut prima Instanță.

Referindu-se la temeinicia

sentinței atacate, recurenta - reclamantă a reluat susținerile din cererea de

chemare în judecată, arătând, în esență că intenția radiodifuzorului se impune

a fi raportată la specificul emisiunii în care se pretinde că s-a făcut

publicitate mascată.

Astfel, recurenta - reclamantă

a arătat că prezentarea unor imagini de la un târg internațional de mobilă, în

cadrul cărora s-au difuzat informații privind prețurile practicate în domeniu,

fără referire concretă la agenții economici care practică acele prețuri, nu

poate fi considerată publicitate mascată, după cum nu pot avea acest caracter

nici imaginile dintr-o fabrică unde se prelucrează și se asamblează tâmplărie

PVC și nici prezentarea unor informații despre un nou sistem de construcție, de

către invitatul emisiunii care avea ca temă tocmai aducerea noului sistem la

cunoștința publicului, fără indicarea unei mărci anume.

În opinia recurentei - reclamante,

sancționarea sa a fost efectul interpretării rigide a normelor în materie, fără

a se ține seama de regimul emisiunilor de televiziune „în direct”.

Cu privire la

individualizarea sancțiunii, recurenta - reclamantă a arătat că fapta pentru

care a fost sancționată nu poate avea urmări grave, efectele acesteia nefiind de

natură să pună în pericol interesul public al cărui garant este C.N.A.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul - pârât a arătat că sancționarea cu amendă pentru faptele

prevăzute la art. 90 din Legea nr. 504/2002 nu este condiționată de emiterea unei

somații prealabile, acest motiv de nelegalitate nefiind, de altfel, invocat în

fața Instanței de Fond.

A mai arătat că recurenta - reclamantă

a încălcat sistematic prevederile art. 27 din Legea nr. 504/2004, iar

răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe revine în exclusivitate

radiodifuzorului și nu terțelor persoane invitate în emisiuni, în condițiile în

care informarea publicului trebuie făcută în condițiile prestabilite de

legiuitor.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce

urmează a fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 527 din 29

septembrie 2005, C.N.A. a sancționat SC O.T. SRL cu o amendă de 10.000 RON,

pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și ale

art. 6 alin. (1) din Decizia CNA nr. 254/2004 privind publicitatea,

sponsorizarea și teleshoppingul, în cadrul emisiunilor difuzate în zilele de 11

și 25 septembrie 2005, D.D.D., ediția din 23 septembrie 2005 și S.C.C.,

difuzată în data de 24 septembrie 2005.

În motivarea deciziei,

autoritatea emitentă a reținut, din analiza rapoartelor de monitorizare a

emisiunilor respective, că a fost făcută publicitate mascată prin prezentarea

unor bunuri și servicii individualizate, cu evidențierea mărcilor și

producătorilor precum și cu prezentarea datelor de contract pentru ca publicul

telespectator să apeleze în vederea achiziționării tâmplăriei PVC. Membrii

Consiliului au mai reținut că postul O.T. a invitat persoane ale căror firme

produc și comercializează astfel de produse în contextul producerii

inundațiilor și profitând de afectarea locuințelor inundate, tocmai pentru a

îndemna publicul să apeleze la agenții economici respectivi pentru construirea

caselor.

Decizia a fost emisă în

temeiul art. 90 alin. (1) lit. c) și alin. (2) precum și al art. 91 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit art. 91 din Legea

nr. 504/2002, în forma în vigoare la data emiterii, „constituie contravenție

nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a

dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1)

precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu. În cazurile

prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, IGCTI va emite o somație

conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. În cazul în

radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în

termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste

prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 25.000.000 lei la

250.000.000 lei”.

Din înscrisurile depuse la

dosarul de fond rezultă că recurenta - reclamantă a mai fost sancționată

anterior pentru încălcarea normelor privind publicitatea și teleshoppingul,

astfel încât, fiind incidentă teza a II-a a art. 91 alin. (3) din Legea nr.

504/2002, nu este întemeiată critica privind încălcarea prevederilor art. 91

alin. (2) din același act normativ.

Împrejurările consemnate în

rapoartele de monitorizare a emisiunilor analizate se încadrează în definiția

dată publicității mascate în art. 1 lit. i) din Legea nr. 504/2002 –

prezentarea, în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor,

serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităților unui producător

de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod

intenționat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat și care poate crea

confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop.

Susținerea privind lipsa

intenției radiodifuzorului urmează a fi înlăturată, pentru că, potrivit

rapoartelor de monitorizare, precizarea datelor de contact ale agenților

economici și a caracteristicilor produselor sau serviciilor nominalizate a fost

făcută fie chiar de către prezentator, fie de invitat, dar în urma unor

întrebări ale moderatorului.

În ceea ce privește

respectarea cerinței proporționalității sancțiunii cu scopul urmărit prin

aplicarea ei, Înalta Curte constată că au fost urmate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002,

ținându-se seama și de celelalte sancțiuni primite în anul anterior emiterii

deciziei.

În consecință, constatând că

Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente

în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1171 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2007.