ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 17 octombrie 2005, reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., constatarea nulității Deciziei nr. 527 din 29 septembrie 2005 emise de pârât, în subsidiar desființarea deciziei ca netemeinică și nelegală și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON. În situația în care aceste capete de cerere ar urma să fie respinse, reclamanta a solicitat diminuarea cuantumului amenzii până la minimul prevăzut de lege. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 6 alin. (1) din Decizia nr. 254/2004 privind publicitatea, dar decizia prin care i-a fost aplicată sancțiunea este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă impuse de O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, act normativ cu care se completează Legea audiovizualului. În ceea ce privește fondul deciziei, reclamanta a invocat netemeinicia acesteia, arătând că pentru a fi reținută încălcarea art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și a art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar trebui ca din conținutul emisiunilor să reiasă fără dubiu intenția radiodifuzorului de a face publicitate mascată, intenție raportată la caracterul emisiunii analizate.

Prin sentința nr. 1171 din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins atât cererea de suspendare a executării, cât și acțiunea, ca neîntemeiate. În considerentele sentinței, Instanța a reținut, pe de o parte, că decizia atacată este supusă prevederilor Legii nr. 504/2002, lege specială ale cărei dispoziții derogă de la normele de drept comun în materie contravențională, cuprinse în O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002. Pe de altă parte, Instanța a reținut că în cadrul emisiunilor în discuție au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea nr. 504/2002 și art. 6 din Decizia CNA nr. 254/2004, prin prezentarea în detaliu a unor produse, a firmelor producătoare și a prețurilor, precum și prin oferirea datelor de identificare – sediu, număr de telefon, adresă internet – fapte ce constituie publicitate mascată.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamantă, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 90 și art. 91 din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora C.N.A. era abilitat, în situația în care aprecia că au fost încălcate normele privind publicitatea și teleshoppingul, să emită o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. Doar în situația în care radiodifuzorul nu intra în legalitate în condițiile și termenele stabilite prin somație sau încălca din nou aceleași prevederi, s-ar fi putut aplica amenda contravențională.

În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că în cuprinsul deciziei atacate se face referire la faptul că postul de televiziune O.T. a mai fost sancționat pentru nerespectarea regimului publicității, dar deciziile privind somarea sau amendarea radiodifuzorului, depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri, nu fac referire la emisiunile din datele de 11, 23, 24 și 25 septembrie 2005, așa cum în mod eronat a reținut prima Instanță. Referindu-se la temeinicia sentinței atacate, recurenta - reclamantă a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată, arătând, în esență că intenția radiodifuzorului se impune a fi raportată la specificul emisiunii în care se pretinde că s-a făcut publicitate mascată.

Astfel, recurenta - reclamantă a arătat că prezentarea unor imagini de la un târg internațional de mobilă, în cadrul cărora s-au difuzat informații privind prețurile practicate în domeniu, fără referire concretă la agenții economici care practică acele prețuri, nu poate fi considerată publicitate mascată, după cum nu pot avea acest caracter nici imaginile dintr-o fabrică unde se prelucrează și se asamblează tâmplărie PVC și nici prezentarea unor informații despre un nou sistem de construcție, de către invitatul emisiunii care avea ca temă tocmai aducerea noului sistem la cunoștința publicului, fără indicarea unei mărci anume. În opinia recurentei - reclamante, sancționarea sa a fost efectul interpretării rigide a normelor în materie, fără a se ține seama de regimul emisiunilor de televiziune „în direct”.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, recurenta - reclamantă a arătat că fapta pentru care a fost sancționată nu poate avea urmări grave, efectele acesteia nefiind de natură să pună în pericol interesul public al cărui garant este C.N.A. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât a arătat că sancționarea cu amendă pentru faptele prevăzute la art. 90 din Legea nr. 504/2002 nu este condiționată de emiterea unei somații prealabile, acest motiv de nelegalitate nefiind, de altfel, invocat în fața Instanței de Fond. A mai arătat că recurenta - reclamantă a încălcat sistematic prevederile art. 27 din Legea nr. 504/2004, iar răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe revine în exclusivitate radiodifuzorului și nu terțelor persoane invitate în emisiuni, în condițiile în care informarea publicului trebuie făcută în condițiile prestabilite de legiuitor.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare. Prin Decizia nr. 527 din 29 septembrie 2005, C.N.A. a sancționat SC O.T.

SRL cu o amendă de 10.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 și ale art. 6 alin. (1) din Decizia CNA nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, în cadrul emisiunilor difuzate în zilele de 11 și 25 septembrie 2005, D.D.D., ediția din 23 septembrie 2005 și S.C.C., difuzată în data de 24 septembrie 2005. În motivarea deciziei, autoritatea emitentă a reținut, din analiza rapoartelor de monitorizare a emisiunilor respective, că a fost făcută publicitate mascată prin prezentarea unor bunuri și servicii individualizate, cu evidențierea mărcilor și producătorilor precum și cu prezentarea datelor de contract pentru ca publicul telespectator să apeleze în vederea achiziționării tâmplăriei PVC.

Membrii Consiliului au mai reținut că postul O.T. a invitat persoane ale căror firme produc și comercializează astfel de produse în contextul producerii inundațiilor și profitând de afectarea locuințelor inundate, tocmai pentru a îndemna publicul să apeleze la agenții economici respectivi pentru construirea caselor. Decizia a fost emisă în temeiul art. 90 alin. (1) lit. c) și alin. (2) precum și al art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 504/2002. Potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002, în forma în vigoare la data emiterii, „constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1) precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

În cazurile prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, IGCTI va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate. În cazul în radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei”. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că recurenta - reclamantă a mai fost sancționată anterior pentru încălcarea normelor privind publicitatea și teleshoppingul, astfel încât, fiind incidentă teza a II-a a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, nu este întemeiată critica privind încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din același act normativ.

Împrejurările consemnate în rapoartele de monitorizare a emisiunilor analizate se încadrează în definiția dată publicității mascate în art. 1 lit. i) din Legea nr. 504/2002 – prezentarea, în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităților unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această prezentare este făcută în mod intenționat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat și care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop. Susținerea privind lipsa intenției radiodifuzorului urmează a fi înlăturată, pentru că, potrivit rapoartelor de monitorizare, precizarea datelor de contact ale agenților economici și a caracteristicilor produselor sau serviciilor nominalizate a fost făcută fie chiar de către prezentator, fie de invitat, dar în urma unor întrebări ale moderatorului.

În ceea ce privește respectarea cerinței proporționalității sancțiunii cu scopul urmărit prin aplicarea ei, Înalta Curte constată că au fost urmate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, ținându-se seama și de celelalte sancțiuni primite în anul anterior emiterii deciziei. În consecință, constatând că Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1171 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.