ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, reclamanta SC N.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. anularea deciziei din 9 ianuarie 2007 emisă de pârât prin care s-a dispus amendarea sa cu o amendă contravențională în cuantum de 25.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și art. 112 alin. (1) din Titlul VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping din decizia C.N.A. nr. 187/2006. În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului amenzii contravenționale. În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că decizia contestată este netemeinică, întrucât cele două ediții ale emisiunii vizate de decizia C.N.A.

nu pot fi interpretate ca emisiuni de teleshopping ori având ca obiect prezentarea de bunuri sau servicii care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalități de comercializare. Reclamanta a precizat că, în raport de prevederile art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006, emisiunea de teleshopping constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare directe privind furnizarea contracost a unor bunuri, însă în niciuna dintre cele două ediții ale emisiunii B.M.C. din 31 decembrie 2006 și 2 ianuarie 2007 nu s-a difuzat către public oferta de comercializare directă privind furnizarea produsului ciment.

În opinia reclamantei, în urma vizionării acestor emisiuni, publicul nu a putut identifica produsul care a făcut obiectul acestor discuții prin marcă, producător ori prin modalități de comercializare, întrucât acestea nu au fost divulgate sau comunicate publicului, astfel încât nu se poate considera că au fost încălcate dispozițiile art. 112 alin. (1) din decizia C.N.A. 187/2006 sau ale art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002. În plus, reclamanta a apreciat că decizia contestată este nelegală și datorită greșitei individualizări a sancțiunii contravenționale stabilite prin aceasta. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2274 din 26 septembrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că decizia contestată este legală și temeinică, deoarece a stabilit în mod corect că prin modalitatea de prezentare a produsului menționat în cuprinsul celor două emisiuni s-a realizat o publicitate mascată a acestuia, în condițiile unei audiențe sporite a emisiunii monitorizate, audiență determinată de momentul difuzării acesteia. Prima instanță a apreciat că sancțiunea contravențională a fost aplicată cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 94 din Legea nr. 504/2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC N.T. SRL, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. 15 din 9 ianuarie 2007 emisă de intimată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat de către recurentă că hotărârea atacată este nelegală, întrucât: 1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării conform căreia, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 112 alin. (1), art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006 și ale art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, cele două emisiuni aflate în discuție nu pot fi interpretate ca fiind emisiuni de teleshopping ori având ca obiect prezentarea de bunuri sau servicii care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalități de comercializare, întrucât nu s-a difuzat către public oferta de comercializare directă privind furnizarea „produsului” ciment. 2. Prima instanță nu s-a pronunțat asupra susținerii că temeiurile juridice indicate în decizia de sancționare nu sunt aplicabile în speță, întrucât pretinsul produs prezentat nu există.

3. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării conform căreia, în cele două emisiuni, nu s-a adus la cunoștința publicului marca sub care se va comercializa conceptul prezentat, producătorul ori modalitatea de comercializare, astfel încât publicul nu a putut percepe decât informații cu caracter general despre un proiect. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre transmiterea către public a mesajului de a achiziționa produsul. 4. Instanța nu a analizat susținerea potrivit căreia timpul alocat acestor discuții și reprezentări tehnice a fost unul foarte redus, în contextul în care emisiunea era dedicată unui eveniment foarte important – revelionul 2006/2007 și petrecerii organizate de familia C. cu acest prilej.

Pe de altă parte, recurenta a susținut că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată, în raport de gravitatea și efectele pretinsei încălcări a legii. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de fond a analizat corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, prin decizia din 9 ianuarie 2007, intimatul C.N.A. a dispus sancționarea recurentei-reclamante cu amendă în cuantum de 25.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, modificată și completată, precum și ale Titlului VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping din decizia C.N.A.

nr. 187/2006. Pentru a pronunța această decizie, autoritatea intimată a reținut faptul că recurenta a difuzat în data de 31 decembrie 2006, începând cu ora 22:00, petrecerea dată cu ocazia revelionului 2006-2007 de soții C., la reședința acestora, în cadrul emisiunii B.M.C. Cu acest prilej, a fost prezentat cu insistență un produs, respectiv un anumit tip de ciment de către protagoniștii emisiunii, realizându-se în acest fel o publicitate mascată produsului. De asemenea, și ediția din 2 ianuarie 2007 a aceleași emisiuni s-a desfășurat în același mod, în sensul că și în cadrul acesteia a fost prezentat cimentul care urma să fie comercializat sub denumirea C., prin indicarea calităților sale. Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului, publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise.

În plus, în conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 112 din Codul audiovizualului, este interzisă difuzarea de emisiuni , altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate, care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalități de comercializare. Înalta Curte apreciază că sancțiunea contravențională aplicată este legală, întrucât au fost încălcate de către recurentă prevederile legale anterior citate, prin realizarea unei publicități mascate pentru un produs individualizat. Prima critică formulată de recurentă este nefondată, deoarece aceasta a analizat problema teleshoppingului prin raportare la o decizie a C.N.A. care a avut în vedere numai publicitatea.

Or, publicitatea și teleshoppingul sunt reglementate distinct în legislația audiovizualului, iar decizia contestată în speță a avut în vedere publicitatea mascată în audiovizual. Pe de altă parte, art. 159 d Codul audiovizualului, indicat de recurentă, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât acesta nu a fost menționat în decizia dedusă judecății. Nici criticile referitoare la faptul că produsul prezentat nu există ca atare, în emisiune fiind prezentată doar o idee și că nu s-ar fi comunicat publicului nicio ofertă de comercializare nu sunt fondate. Astfel produsul a fost prezentat sub denumirea acestuia C. și a fost testat în cadrul emisiunilor în discuție, realizându-se astfel o publicitate mascată.

De menționat că Legea audiovizualului definește publicitatea mascată ca fiind prezentarea de programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, dacă această prezentare este făcută în mod intenționat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat. Prin corelarea acestei definiții cu evenimentele care s-au derulat în cadrul celor două emisiuni analizate (intenția de promovare a produsului în discuție, momentul ales, durata de timp alocată), instanța de control judiciar apreciază că a fost depășit cadrul unei emisiuni având ca obiect viața particulară a familiei C., parte din ele transformându-se în publicitate mascată pentru noul tip de ciment C. Alegând această formulă de prezentare a produsului, recurenta a transmis, în mod indirect, mesajul de a-l achiziționa, în condițiile în care a fost făcută și verificarea lui din punct de vedere tehnic.

Dacă produsul nu exista, așa cum susține recurenta, fiind vorba despre un „concept”, nu s-ar fi putut realiza verificarea tehnică a calităților sale. De asemenea, Înalta Curte reține că sancțiunea contravențională aplicată a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor impuse de art. 94 din Legea nr. 504/2002, respectiv: natura faptei contravenționale, modalitatea concretă de săvârșire a contravenției. În consecință, în raport de considerentele anterior expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 2274 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.