ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1330/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios, administrativ

și fiscal, reclamanta SC N.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.

anularea deciziei din 9 ianuarie 2007 emisă de pârât prin care s-a dispus amendarea

sa cu o amendă contravențională în cuantum de 25.000 RON, pentru încălcarea prevederilor

art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și art. 112 alin. (1) din

Titlul VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping din decizia C.N.A. nr. 187/2006.

În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului amenzii contravenționale.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că

decizia contestată este netemeinică, întrucât cele două ediții ale emisiunii vizate

de decizia C.N.A. nu pot fi interpretate ca emisiuni de teleshopping ori având ca

obiect prezentarea de bunuri sau servicii care pot fi identificate de public prin

marcă, producător, ori modalități de comercializare.

Reclamanta a precizat că, în raport de prevederile

art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006, emisiunea de teleshopping constă în difuzarea

către public a unor oferte de comercializare directe privind furnizarea contracost

a unor bunuri, însă în niciuna dintre cele două ediții ale emisiunii B.M.C. din

31 decembrie 2006 și 2 ianuarie 2007 nu s-a difuzat către public oferta de comercializare

directă privind furnizarea produsului ciment.

În opinia reclamantei, în urma vizionării acestor

emisiuni, publicul nu a putut identifica produsul care a făcut obiectul acestor

discuții prin marcă, producător ori prin modalități de comercializare, întrucât

acestea nu au fost divulgate sau comunicate publicului, astfel încât nu se poate

considera că au fost încălcate dispozițiile art. 112 alin. (1) din decizia C.N.A.

187/2006 sau ale art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

În plus, reclamanta a apreciat că decizia contestată

este nelegală și datorită greșitei individualizări a sancțiunii contravenționale

stabilite prin aceasta.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2274 din 26 septembrie 2007, a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut că decizia contestată este legală și temeinică, deoarece a stabilit în mod

corect că prin modalitatea de prezentare a produsului menționat în cuprinsul celor

două emisiuni s-a realizat o publicitate mascată a acestuia, în condițiile unei

audiențe sporite a emisiunii monitorizate, audiență determinată de momentul difuzării

acesteia.

Prima instanță a apreciat că sancțiunea contravențională

a fost aplicată cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute

de art. 94 din Legea nr. 504/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta

SC N.T. SRL, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii contestației

și anulării deciziei nr. 15 din 9 ianuarie 2007 emisă de intimată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat

de către recurentă că hotărârea atacată este nelegală, întrucât:

conform căreia, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 112 alin. (1),

art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006 și ale art. 27 alin. (4) din Legea nr.

504/2002, cele două emisiuni aflate în discuție nu pot fi interpretate ca fiind

emisiuni de teleshopping ori având ca obiect prezentarea de bunuri sau servicii

care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalități de comercializare,

întrucât nu s-a difuzat către public oferta de comercializare directă privind furnizarea

„produsului” ciment.

că temeiurile juridice indicate în decizia de sancționare nu sunt aplicabile în

speță, întrucât pretinsul produs prezentat nu există.

conform căreia, în cele două emisiuni, nu s-a adus la cunoștința publicului marca

sub care se va comercializa conceptul prezentat, producătorul ori modalitatea de

comercializare, astfel încât publicul nu a putut percepe decât informații cu caracter

general despre un proiect. În aceste condiții, nu se poate vorbi despre transmiterea

către public a mesajului de a achiziționa produsul.

căreia timpul alocat acestor discuții și reprezentări tehnice a fost unul foarte

redus, în contextul în care emisiunea era dedicată unui eveniment foarte important

– revelionul 2006/2007 și petrecerii organizate de familia C. cu acest prilej.

Pe de altă parte, recurenta a susținut că sancțiunea

contravențională aplicată este disproporționată, în raport de gravitatea și efectele

pretinsei încălcări a legii.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile

formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse

în continuare.

Instanța de fond a analizat corect situația de

fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, prin decizia din 9 ianuarie 2007, intimatul

C.N.A. a dispus sancționarea recurentei-reclamante cu amendă în cuantum de 25.000

RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, modificată

și completată, precum și ale Titlului VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping

din decizia C.N.A. nr. 187/2006.

Pentru a pronunța această decizie, autoritatea

intimată a reținut faptul că recurenta a difuzat în data de 31 decembrie 2006, începând

cu ora 22:00, petrecerea dată cu ocazia revelionului 2006-2007 de soții C., la reședința

acestora, în cadrul emisiunii B.M.C. Cu acest prilej, a fost prezentat cu insistență

un produs, respectiv un anumit tip de ciment de către protagoniștii emisiunii, realizându-se

în acest fel o publicitate mascată produsului. De asemenea, și ediția din 2

ianuarie 2007 a aceleași emisiuni s-a desfășurat în același mod, în sensul că și

în cadrul acesteia a fost prezentat cimentul care urma să fie comercializat sub

denumirea C., prin indicarea calităților sale.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (4) din Legea

audiovizualului, publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise.

În plus, în conformitate cu prevederile alin.

(1) al art. 112 din Codul audiovizualului, este interzisă difuzarea de emisiuni

, altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii

individualizate, care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori

modalități de comercializare.

Înalta Curte apreciază că sancțiunea contravențională

aplicată este legală, întrucât au fost încălcate de către recurentă prevederile

legale anterior citate, prin realizarea unei publicități mascate pentru un produs

individualizat.

Prima critică formulată de recurentă este nefondată,

deoarece aceasta a analizat problema teleshoppingului prin raportare la o decizie

a C.N.A. care a avut în vedere numai publicitatea. Or, publicitatea și teleshoppingul

sunt reglementate distinct în legislația audiovizualului, iar decizia contestată

în speță a avut în vedere publicitatea mascată în audiovizual. Pe de altă parte,

art. 159 d Codul audiovizualului, indicat de recurentă, nu prezintă relevanță în

cauză, întrucât acesta nu a fost menționat în decizia dedusă judecății.

Nici criticile referitoare la faptul că produsul

prezentat nu există ca atare, în emisiune fiind prezentată doar o idee și că nu

s-ar fi comunicat publicului nicio ofertă de comercializare nu sunt fondate.

Astfel produsul a fost prezentat sub denumirea

acestuia C. și a fost testat în cadrul emisiunilor în discuție, realizându-se astfel

o publicitate mascată.

De menționat că Legea audiovizualului definește

publicitatea mascată ca fiind prezentarea de programe, prin cuvinte, sunete sau

imagini, a bunurilor, serviciilor, dacă această prezentare este făcută în mod intenționat

de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat.

Prin corelarea acestei definiții cu evenimentele

care s-au derulat în cadrul celor două emisiuni analizate (intenția de promovare

a produsului în discuție, momentul ales, durata de timp alocată), instanța de control

judiciar apreciază că a fost depășit cadrul unei emisiuni având ca obiect viața

particulară a familiei C., parte din ele transformându-se în publicitate mascată

pentru noul tip de ciment C.

Alegând această formulă de prezentare a produsului,

recurenta a transmis, în mod indirect, mesajul de a-l achiziționa, în condițiile

în care a fost făcută și verificarea lui din punct de vedere tehnic.

Dacă produsul nu exista, așa cum susține recurenta,

fiind vorba despre un „concept”, nu s-ar fi putut realiza verificarea tehnică a

calităților sale.

De asemenea, Înalta Curte reține că sancțiunea

contravențională aplicată a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor

impuse de art. 94 din Legea nr. 504/2002, respectiv: natura faptei contravenționale,

modalitatea concretă de săvârșire a contravenției.

În consecință, în raport de considerentele anterior

expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva

sentinței civile nr. 2274 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie

2008.