ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3255/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat constatarea nulității Deciziei acestuia nr. 63 din 31 ianuarie 2006, iar în subsidiar desființarea deciziei, ca netemeinică și nelegală și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 2.500 RON. Prin aceeași sentință, a fost respinsă și cererea reclamantei, de suspendare a efectelor deciziei contestate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut următoarele: Prin decizia contestată, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 RON pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A.

nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate sau care pot fi identificate de public prin marcă, producător sau modalități de comercializare. Sancțiunea a fost aplicată deoarece, în emisiunea T.P.C., difuzată în ziua de 21 ianuarie 2006, reclamanta a tăcut publicitate serviciilor promovate de G.B., în legătură cu compatibilitatea între tineri, preziceri despre viitor, starea de sănătate, soartă, dragoste, căsătorie etc., la finalul emisiunii prezentatoarea acesteia afirmând că prin numărul de telefon mobil afișat pe ecran se poate ajunge mai ușor la G.B.

și la care se va răspunde permanent. A fost indicată și adresa de pe internet la care invitatul emisiunii poate fi găsit. A mai reținut Instanța de Fond că, pentru deciziile C.N.A., emise ca acte administrative de autoritate în sensul Legii nr. 554/2004, forma și conținutul lor este prevăzut de art. 15 din Legea audiovizualului, fără ca legiuitorul să facă vreo trimitere la O.G. nr. 2/2001, cadrul general în materia contravențiilor. Așa fiind, cum dispozițiile art. 93 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului prevăd atât Instanța competentă, cât și termenul în care poate fi contestată decizia de aplicare a sancțiunii, Instanța a reținut că reclamanta nu a fost vătămată în dreptul său procesual, aceasta cunoscând, deopotrivă, atât termenul cât și Instanța competentă, astfel că decizia atacată nu poate fi considerată nulă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut de către prima Instanță că reclamanta nu a făcut dovada contrară a faptelor constatate de pârâtă prin decizia contestată, argumentele invocate nevenind în sprijinul susținerii netemeiniciei și nelegalității actului atacat. Din examinarea raportului de monitorizare al emisiunii T.P.C., telespectatorii au primit informații de la invitați, pe ecran fiind afișate numerele de telefon, cu indicarea de către prezentatoarea emisiunii a adresei de e-mail, unde pot fi solicitate alte informații de natura celor care făceau obiectul emisiunii, promovându-se, astfel, servicii de gen și făcându-se acestora publicitate, în disprețul prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A.

nr. 254/2004. În ceea ce privește cererea de suspendare, Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței condițiilor legale. Împotriva sentinței pronunțate de Instanța de Fond, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor în materia contravențiilor (Legea nr. 504/2002, O.G. nr. 2/2001). În acest sens, susține recurenta, în cuprinsul deciziei de sancționare nu apare numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, numele reprezentantului și datele de identificare ale societății, și nici termenul de exercitare a căii de atac și organul unde se depune contestația, ceea ce atrage nulitatea unei decizii astfel emise, conform art. 16 din O.G.

nr. 2/2001. Referindu-se la netemeinicia sentinței atacate, recurenta - reclamantă a susținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, arătând, în esență, că emisiunea respectivă nu a tăcut decât sa aducă în atenția publicului un reputat astrolog, care nu poate fi asimilat unui comerciant, așa încât serviciul nu a fost promovat în scopuri publicitare. De asemenea, arată recurenta, Instanța de Fond nu a reținut că invitatul emisiunii ar fi o persoana fizică autorizată care, prin serviciile aduse, să încaseze venituri, așa cum prevede legea. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prin decizia contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată contravențional, pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia aceleiași autorități nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul. Potrivit prevederilor normative sus menționate, „Este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate sau care pot fi identificate de public prin marcă, producător sau modalități de comercializare". De asemenea, conform prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, constituie contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii respective, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

Așa cum rezultă din actele dosarului și cum însăși recurenta recunoaște, în cadrul emisiunii T.P.C., difuzată de postul de televiziune O.TV. în data de 21 ianuarie 2006, telespectatorii au primit, de la invitații emisiunii, informații astrologice în legătură cu viața acestora, pe ecran fiind afișate numerele de telefon, iar prezentatoarea emisiunii indicând adresa de e-mail, unde pot fi solicitate alte informații de natura celor care făceau obiectul emisiunii. Este evident, așadar, că în emisiunea respectivă, care nu era de teleshopping, au fost prezentate bunuri sau servicii individualizate, în sensul prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, care, astfel, au fost încălcate.

Susținerea recurentei, care consideră că interdicția prevăzută de art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar fi condiționată, în speță, de împrejurarea ca invitatul emisiunii să fi avut calitatea de persoană fizică autorizată care, prin serviciile aduse, să încaseze venituri, urmează a fi înlăturată, întrucât legea nu prevede o astfel de condiție. Norma în discuție este una prohibitivă, explicită, iar ipoteza ei vizează în mod expres interdicția prezentării de bunuri sau servicii individualizate (sau care pot fi identificate, prin intermediul anumitor criterii) în cadrul unor emisiuni, altele decât cele de teleshopping.

În ceea ce privește critica referitoare la soluția Instanței asupra excepției nulității deciziei contestate, se constată că nici aceasta nu este întemeiată, din cuprinsul Legii nr. 504/2002 rezultând că regimul sancționator pe care îl instituie acest act normativ reprezintă o reglementare specială, care derogă de legea generală în materia contravențiilor, O.G. nr. 2/2002. Așa fiind, în mod corect Instanța de Fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 16 alin. (1) și art. 6, în raport de care lipsa datelor de identificare a contravenientului persoană juridică, respectiv a reprezentantului acesteia, precum și a mențiunilor privind termenul de contestare și organul la care se depune contestația ar conduce la nulitatea absolută a actului contestat.

Aceasta, întrucât decizia C.N.A., de aplicare a unei amenzi contravenționale, nu este un proces - verbal de contravenție în sensul dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, ci un act administrativ de autoritate, emis în temeiul art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2004 și supus controlului de legalitate în termenele și condițiile prevăzute de art. 93 alin. (3) din același act normativ. În consecință, constatând că Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.