ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3255/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie

2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamanta SC O.T. SRL,

în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat constatarea nulității Deciziei

acestuia nr. 63 din 31 ianuarie 2006, iar în subsidiar desființarea deciziei,

ca netemeinică și nelegală și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 2.500

RON. Prin aceeași sentință, a fost respinsă și cererea reclamantei, de

suspendare a efectelor deciziei contestate, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, Instanța de Fond a reținut următoarele:

Prin decizia

contestată, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.500 RON pentru

încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004

privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul, cu modificările și

completările ulterioare, potrivit cărora este

interzisă

difuzarea de emisiuni, altele decât emisiunile de teleshopping, în care

sunt

prezentate bunuri sau servicii individualizate sau care pot fi identificate de

public prin marcă, producător sau modalități de comercializare.

Sancțiunea a

fost aplicată deoarece, în emisiunea T.P.C., difuzată în ziua de 21 ianuarie

2006, reclamanta a tăcut publicitate serviciilor promovate de G.B., în legătură

cu compatibilitatea între tineri, preziceri despre viitor, starea de sănătate,

soartă, dragoste, căsătorie etc., la finalul emisiunii prezentatoarea acesteia

afirmând că prin numărul de telefon mobil afișat pe ecran se poate ajunge mai

ușor la G.B. și la care se va răspunde permanent. A fost indicată și adresa de

pe internet la care invitatul emisiunii poate fi găsit.

A mai reținut Instanța de Fond că, pentru deciziile C.N.A., emise ca

acte

administrative de

autoritate în sensul Legii nr. 554/2004, forma și conținutul lor este prevăzut

de art. 15 din Legea audiovizualului, fără ca legiuitorul să facă vreo

trimitere la O.G. nr. 2/2001, cadrul general în materia contravențiilor. Așa

fiind, cum dispozițiile art. 93 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului

prevăd atât Instanța competentă, cât și termenul în care poate fi contestată

decizia de aplicare a sancțiunii, Instanța a reținut că reclamanta nu a fost

vătămată în dreptul său procesual, aceasta cunoscând, deopotrivă, atât termenul

cât și Instanța competentă, astfel că decizia atacată nu poate fi considerată

nulă.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut de către prima Instanță că reclamanta nu a făcut dovada contrară a

faptelor constatate de pârâtă prin decizia contestată, argumentele invocate

nevenind în sprijinul susținerii netemeiniciei și nelegalității actului atacat.

Din examinarea raportului de monitorizare al emisiunii T.P.C., telespectatorii

au primit informații de la invitați, pe ecran fiind afișate numerele de

telefon, cu indicarea de către prezentatoarea emisiunii a adresei de e-mail,

unde pot fi solicitate alte informații de natura celor care făceau obiectul

emisiunii, promovându-se, astfel, servicii de gen și făcându-se acestora

publicitate, în disprețul prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr.

254/2004.

În ceea ce privește

cererea de suspendare, Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada

existenței condițiilor legale.

Împotriva sentinței

pronunțate de Instanța de Fond, a declarat recurs reclamanta, invocând

prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a arătat că

sentința a

fost pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor în materia contravențiilor

(Legea nr. 504/2002, O.G. nr. 2/2001). În acest sens, susține recurenta, în

cuprinsul deciziei de sancționare nu apare numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, numele reprezentantului și datele de identificare

ale societății, și nici termenul de exercitare a căii de atac și organul unde

se depune contestația, ceea ce atrage nulitatea unei decizii astfel emise,

conform art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Referindu-se

la netemeinicia sentinței atacate, recurenta - reclamantă a susținut că în

cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004,

arătând, în esență, că emisiunea respectivă nu a tăcut decât sa aducă în

atenția publicului un reputat astrolog, care nu poate fi asimilat unui

comerciant, așa încât serviciul nu a fost promovat în scopuri publicitare. De

asemenea, arată recurenta, Instanța de Fond nu a reținut că invitatul emisiunii

ar fi o persoana fizică autorizată care, prin serviciile aduse, să încaseze

venituri, așa cum prevede legea.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin decizia

contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată contravențional, pentru

încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia aceleiași autorități nr.

254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul.

Potrivit prevederilor

normative sus menționate, „Este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât

emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii

individualizate sau care pot fi identificate de public prin marcă, producător

sau modalități de comercializare".

De asemenea, conform

prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

constituie contravenție nerespectarea de către

radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor legii

respective, altele

decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum și

a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

Așa cum rezultă din

actele dosarului și cum însăși recurenta recunoaște, în cadrul emisiunii T.P.C.,

difuzată de postul de televiziune O.TV. în data de 21 ianuarie 2006,

telespectatorii au primit, de la invitații emisiunii, informații astrologice în

legătură cu viața acestora, pe ecran fiind afișate numerele de telefon, iar

prezentatoarea emisiunii indicând adresa de e-mail, unde pot fi solicitate alte

informații de natura celor care făceau obiectul emisiunii.

Este evident, așadar,

că în emisiunea respectivă, care nu era de teleshopping, au fost prezentate

bunuri sau servicii individualizate, în sensul prevederilor art. 6 alin. (1)

din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, care, astfel, au fost încălcate.

Susținerea

recurentei, care consideră că interdicția prevăzută de art. 6 alin. (1) din

Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar fi condiționată, în speță, de împrejurarea ca

invitatul emisiunii să fi avut calitatea de persoană fizică autorizată care,

prin serviciile aduse, să încaseze venituri, urmează a fi înlăturată, întrucât

legea nu prevede o astfel de condiție. Norma în discuție este una prohibitivă,

explicită, iar ipoteza ei vizează în mod expres interdicția prezentării de

bunuri sau servicii individualizate (sau care pot fi identificate,

prin intermediul anumitor criterii) în cadrul

unor emisiuni, altele decât cele de

teleshopping.

În

ceea ce privește critica referitoare la soluția Instanței asupra excepției

nulității deciziei contestate, se constată că

nici aceasta nu este întemeiată, din cuprinsul Legii nr. 504/2002 rezultând că

regimul sancționator pe care îl instituie acest act normativ reprezintă o

reglementare specială, care derogă de legea generală în materia

contravențiilor, O.G. nr. 2/2002.

Așa fiind, în mod

corect Instanța de Fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile

O.G. nr. 2/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 16 alin. (1)

și art. 6, în raport de care lipsa datelor de

identificare

a contravenientului persoană juridică, respectiv a reprezentantului

acesteia,

precum și a mențiunilor privind termenul de contestare și organul la care se

depune contestația ar conduce la nulitatea absolută a actului contestat.

Aceasta, întrucât decizia C.N.A., de aplicare a unei amenzi contravenționale,

nu este un proces - verbal de contravenție în sensul dispozițiilor O.G. nr.

2/2001, ci un act administrativ de autoritate, emis în temeiul art. 15 din

Legea audiovizualului nr. 504/2004 și supus controlului de legalitate în

termenele și condițiile prevăzute de art. 93 alin. (3) din același act

normativ.

În consecință,

constatând că Instanța de Fond a interpretat și aplicat corect prevederile

legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

O.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

iunie 2007.