ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 692/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2952 din 21 noiembrie 2007

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC T.M. SRL în

contradictoriu cu pârâtul C.N.A.

În motivarea sentinței se

reține că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 251 din 20 martie 2007

emisă de pârât și prin care a fost sancționată cu somație publică pentru

încălcarea art. 159 alin. (1) – Titlul VII sponsorizare, publicitate și

teleshopping din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare. În

sarcina reclamantei s-a reținut faptul că în perioada 3 – 11 martie 2007 postul

de televiziune Direct Digital TV a difuzat emisiuni de teleshopping în cadrul

cărora au fost înserate texte prin care au fost precizate denumirile unor

magazine comerciale, făcând astfel publicitate în favoarea acestora.

Instanța de fond a reținut

că fapta a fost probată prin raportul de monitorizare efectuat de pârâtă, iar

decizia atacată cuprinde în conținutul său atât condițiile cât și termenul de

intrare în legalitate, dispunându-se în cuprinsul acesteia intrarea în

legalitate de îndată, în sensul respectării normelor juridice înfrânte.

În drept, instanța de fond a

stabilit că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 159 din Codul

audiovizualului, care nu prevăd posibilitatea de a face publicitate în cadrul

emisiunii de teleshopping, aceasta din urmă fiind definită ca difuzarea către

public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a

unor bunuri, inclusiv imobiliare și necorporale sau, după caz, prezentarea unor

servicii, disponibile printr-un contract la distanță.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC T.M. SRL, susținând că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, pronunțându-se astfel o soluție nelegală și

netemeinică.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs se arată că potrivit art. 91 din Legea nr. 504/2002 „constituie

contravenție nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de

servicii a dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute la art. 90

alin. (1), precum și a deciziilor având caracter normativ emise de consiliu. În

cazurile prevăzute la alin. (1), Consiliul sau, după caz, I.G.C.T.I. va emite o

somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate”.

În mod greșit, susține

recurenta, instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției faptul că

emiterea Deciziei nr. 251 din 25 ianuarie 2007, respectiv C.N.A. a respectat

prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 cu privire la emiterea

anterior a somației de intrare în legalitate prin existența altor somații

adresate societății SC T.M. SRL; legiuitorul a reglementat obligativitatea

emiterii unei somații corespunzătoare unei fapte determinate, conținând

condiții și termene precise de intrare în legalitate, nefiind posibilă

aplicarea, în mod direct, a amenzii contravenționale.

În drept, recurenta a

invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304

1

C. proc. civ., art. 20 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, care se

încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia C.N.A. nr. 251

din 20 martie  2007 recurenta-reclamantă a fost sancționată cu somație publică

pentru încălcarea prevederilor art. 159 alin. (1), Titlul VII – Sponsorizare,

publicitate și teleshopping – din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările

ulterioare, sancțiunea constând în difuzarea pe post a textului care cuprinde

somația și prevede intrarea în legalitate.

Art. 91 alin. (2) din Legea

audiovizualului prevede obligația emiterii „unei somații”, iar alin. (3)

prevede că dacă societatea nu intră în legalitate în termenul și în condițiile

stabilite prin somație, se aplică amenda. Prin urmare, emiterea unei somații

este o condiție prealabilă aplicării unei amenzi, iar nu unei alte somații –

cum este cazul în speță.

În concluzie, motivul de

recurs potrivit căruia Consiliul Național al Audiovizualului nu a respectat

dispozițiile imperative ale art. 91 din Legea nr. 504/2002, respectiv acelea de

a emite mai întâi o somație de intrare în legalitate, este nefondat, iar în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins,

menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.M. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2952 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.