ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2009

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1400 din 7 mai

2008, a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei SC N.T.R. SRL formulată

în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., având ca obiect anularea Deciziei nr. 942

din 5 noiembrie 2007 emisă de pârât, prin care a fost sancționată cu amendă în

cuantum de 25.000 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut, în fapt, că reclamanta a fost sancționată cu amendă pentru încălcarea

prevederilor art. 112 alin. (1) din Titlul VII al Deciziei C.N.A.  nr. 187/2006

și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, pentru că în cadrul emisiunii TV N.,

care l-a avut invitat pe d-nul I.C. s-a discutat, în contextul afacerilor

derulate de familia acestuia, despre un nou produs, un material de construcție,

cumpărat și adus în România de către invitat, produs brevetat sub numele de c.

ale cărui calități și caracteristici au fost evidențiate, afirmându-se că respectivul

produs a fost prezentat și la o expoziție internațională de la Paris.

Instanța de fond a apreciat că în mod

corect s-a reținut în decizia emisă de pârâtă că discuția din emisiunea TV s-a

transformat într-o prezentare cu caracter de promovare a unui produs, căruia

i-au fost indicate denumirea, caracteristicile și  avantajele, însă această

promovare s-a realizat în alte condiții decât cele speciale, ce reglementează

difuzarea publicității și a teleshoppingului, fiind irelevant din această

perspectivă că nu s-a făcut o ofertă directă de comercializare, întrucât actele

normative incidente nu  impun o astfel de condiție pentru existența

contravenției ce a fost stabilită.

În fine, s-a mai reținut că mediatizarea TV

a vizat un produs care a și fost lansat pe piață, conform articolelor de presă,

iar sancțiunea cu amenda ce a fost aplicată a fost corect individualizată

deoarece reclamanta a mai fost sancționată anterior cu o amendă pentru o faptă

asemănătoare și cu referire la același produs.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal

a declarat recurs reclamanta, susținând că instanța de fond în mod nelegal a

respins contestația sa, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9, ale art.

304

1

C. proc. civ. și ale art. 95

2

din Legea

audiovizualului nr. 504/2002.

Prin motivele de recurs dezvoltate

recurenta a susținut, în esență, următoarele critici vizând hotărârea atacată:

- greșit a reținut instanța de fond

că actele normative nu impun  ca promovarea unui produs să includă și o ofertă

directă de  comercializare, date fiind  dispozițiile exprese, chiar în acest

sens, ale Deciziei C.N.A.  nr. 187/2006 care prevăd că emisiunea de

teleshopping constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare

directă, privind  furnizarea contra cost a unor  bunuri;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

apărărilor formulate de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 159 din Decizia

C.N.A.  nr. 187/2006 în sensul că în cadrul emisiunii, difuzată în data de 30

octombrie 2007 nu a fost transmisă publicului  nici o ofertă de comercializare

directă a produsului „ciment” această emisiune neputând fi calificată  ca fiind

una de teleshopping;

- instanța de fond nu s-a pronunțat nici

asupra  apărărilor întemeiate pe prevederile art. 1 lit. i) și din Legea nr. 504/2002,

privitoare la publicitatea mascată, susținerile din considerentele hotărârii în

sensul incidenței art. 112 din Decizia nr. 187/2006 nefiind argumentate;

- greșit s-a reținut că a fost

individualizată denumirea produsului în discuție, întrucât publicul, în urma

vizionării acestei emisiuni nu a putut identifica  marca, producătorul sau

modalitățile de comercializare, percepând doar informații cu caracter general

ale unui produs, sub o eventuală denumire de  C.;

- în fine, sentința este nelegală și

netemeinică și sub aspectul respingerii cererii de micșorare a cuantumului

amenzii aplicate întrucât sancțiunea apare ca fiind disproporționată în raport

de gravitatea și efectele pretinsei încălcări a legii, chiar și în cazul

reținerii de către C.N.A.  a sancționării anterioare a aceluiași post de

televiziune.

Intimata C.N.A.  a formulat întâmpinare

la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și

menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea

atacată, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține că nu subzistă temeiuri

legale care să impună fie casarea, fie  modificarea sentinței pronunțate de

instanța de fond, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007,

emisă de C.N.A.  recurenta-reclamantă a fost sancționată cu 25.000 lei amendă,

pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 și ale

art. 112 alin. (1) din Titlul VII al Deciziei C.N.A.  nr. 187/2006, privind

codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

Potrivit acestor reglementări, publicitatea

televizată și teleshoppingul se difuzează grupat, separat de alte programe,

fiind totodată interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de

teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care

pot fi identificate de public prin marcă, producător și prin modalități de

comercializare.

După cum corect a reținut și instanța de

fond și după cum chiar și recurenta arată, emisiunea N. difuzată de către

postul de televiziune  în data de 30 octombrie 2007, avându-l ca invitat pe dl.

I.C., nu a fost și nu poate fi calificată ca  fiind o emisiune de teleshopping.

Sunt așadar nefondate criticile

recurentei vizând neexaminarea de către instanță a prevederilor  art. 159 din

Decizia C.N.A.  nr. 187/2006 ce definesc emisiunea de teleshopping care constă

în  difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind

furnizarea contra cost a unor bunuri, în condițiile în care, această normă

legală nu este incidentă în cauză și nici nu a  constituit temeiul legal al

aplicării sancțiunii contestate.

De altfel nu sunt incidente în cauză și

nu au fost avute în  vedere la aplicarea sancțiunii din decizia contestată nici

dispozițiile art. 27 alin. (4) din legea audiovizualului ce reglementează

publicitatea mascată, astfel că și criticile pe acest aspect sunt neîntemeiate

și urmează a fi respinse, cu atât mai mult cu cât și instanța de fond,

examinând acest aspect s-a referit practic la  temeiurile de sancționare avute

în vedere de intimată.

Înalta Curte apreciază că instanța de

fond, pe baza probelor administrate și a situației de fapt reținute, în mod

corect a reținut legalitatea măsurii de sancționare dispuse de intimata C.N.A.  față

de recurentă, întrucât, în emisiunea arătată, prin maniera             de prezentare

a produsului intitulat C., a caracteristicilor sale ca și a avantajelor pe care

le prezintă   a fost în mod evident promovat, respectiv s-a făcut publicitate

unui produs din categoria materialelor de construcții.

Aceasta s-a realizat însă în afara

cadrului legal, respectiv în alt mod decât într-o emisiune de teleshopping sau,

grupat, separat, astfel cum este permis de către normele audiovizualului,denumirea

produsului prezentat fiind de altfel cea utilizată și în articolele de presă

care, ulterior, au menționat lansarea acestuia  pe piață.

Argumentele instanței de fond, contrar

celor susținute de recurentă, demonstrează fără echivoc distincția dintre

modalitățile de  difuzare a publicității în audiovizual, raportat la

dispozițiile legale incidente, oferta de comercializare directă fiind specifică

și numai de natura emisiunilor de teleshopping, dedicate acestui scop.

În fine, nefondate sunt și criticile

vizând nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cuantumului amenzii

aplicate prin decizia contestată, pe care instanța de fond corect l-a menținut,

dată fiind sancționarea anterioară a recurentei pentru promovarea aceluiași

produs și în condiții similare (a se vedea sentința civilă nr. 2274 din 26

septembre 2007 a Curții de Apel București).

Față de toate cele mai sus arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinței civile

nr. 1400 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a  contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi  3

martie 2009.