ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC N.T.R. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului anularea deciziei nr. 201 din 25 martie 2008 emisă de acesta. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia contestată i-a fost aplicată o sancțiune, amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 Legea audiovizualului. Prin sentința civilă nr. 2410 din 24 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta SC N.T.R.

SRL ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că decizia de sancționare contestată este legal emisă, fapta se încadrează în definiția publicității mascate interzise și sancționate de Legea audiovizualului, iar în ceea ce privește cuantumul sancțiunii acesta este justificat față de faptul că reclamanta a mai fot sancționată pentru o faptă asemănătoare printr-o decizie anterioară nr. 243/2007, neputându-se astfel aprecia că efectul produs este minor. Împotriva sentinței civile nr. 2410 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC N.T.R. SRL, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță prin soluția pronunțată a considerat în mod greșit că în cadrul emisiunii C. s-a realizat publicitate mascată, în realitate nefiind încălcate dispozițiile art. 1 lit. i) din Legea nr. 504/2002.

Se apreciază prin motivele de recurs că, sentința recurată este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește respingerea cererii de micșorare a cuantumului amenzii aplicate petentei prin Decizia C.N.A. nr. 201/2008. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin Decizia C.N.A. nr. 201 din 25 martie 2008 reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor menționate, publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise.

S-a reținut faptul că postul de televiziune Bl TV a difuzat, în ziua de 17 februarie 2008, și în reluare în ziua de 18 februarie 2008, emisiunea C. având ca temă prezentarea unor produse și materiale pentru decorarea spațiului interior al unei locuințe. În partea a doua a materialului audiovizual, prezentatoarea emisiunii a fost filmată intrând în magazinul D., moment în care camera de filmat a focalizat, timp de 7 secunde, sigla și denumirea acestuia. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din raportul de monitorizare, înainte de începerea emisiunii, postul de televiziune a difuzat, un minispot publicitar în favoarea firmei D. Argumentul recurentei potrivit căruia pentru emisiunea C. nu a mai fost aplicată nicio sancțiune este irelevant și nu este de natură a crea prezumția unei nelegalități a deciziei contestate.

Faptul că emisiunea menționată nu a mai fost avută în vedere pentru aplicarea nici unei alte sancțiuni nu constituie un criteriu de individualizare a sancțiunii, având în vedere că o sancțiune nu se aplică în considerația unei emisiuni, ci în considerația faptei săvârșite și a dispozițiilor legale încălcate. Se apreciază că prin modalitatea de prezentare a emisiunii C. radiodifuzorul a făcut publicitate mascată în favoarea magazinului D., care a fost promovat și în calupul publicitar ce a precedat emisiunea. Este fără posibilitate de tăgadă faptul că, postul de televiziune a difuzat în mod nelegal, publicitate pentru magazinul D., conexiunea realizată între momentul publicitar și emisiunea ce a urmat, a avut ca scop promovarea magazinului respectiv cu vădită intenție și în scop publicitar nedeclarat, radiodifuzorul eludând cu bună știință dispozițiile legale care interzic în mod expres difuzarea publicității mascate.

Corect prima instanță a reținut și faptul că nu este vorba despre un singur caz izolat, fapta încadrându-se în definiția publicității mascate interzise și sancționate de Legea nr. 504/2002. Astfel, temeiul juridic al sancțiunii aplicate prin decizia contestată 1-a constituit art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 care potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (2) din același act normativ se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei. Aplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (3) privind adresarea unei somații publice de intrare în legalitate se face în cazul în care se constată că efectele faptei sunt minore. Or, prin Decizia nr. 243 din 20 martie 2007, reclamanta a fost somată să intre în legalitate cu privire la respectarea interdicției de difuzare a publicității mascate.

Astfel, având în vedere că anterior aplicării sancțiunii, prin decizia contestată, recurenta reclamantă a mai fost sancționată cu o somație publică pentru încălcarea acelorași prevederi legale, s-a apreciat în mod corect că efectul produs nu este minor pentru a fi aplicată aceeași sancțiune. În ceea ce privește afirmația recurentei potrivit căreia sentința recurată este nelegală și netemeinică și sub aspectul respingerii cererii de micșorare a cuantumului amenzii, iar o aplicare corectă a criteriilor de individualizare ar fi avut ca efect sancționarea la limita minimă prevăzută de lege, Înalta Curte reține că instanța de fond , în mod corect, a apreciat că nu există o disproporție între gravitatea faptei și sancțiunea aplicată, motivarea recurentei neavând suport legal.

Pe de altă parte, sancțiunea aplicată nu este severă în raport de gravitatea faptei și de efectele acesteia, fiind respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare. Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că Decizia în litigiu, este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 2410 din 24 septembrie a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.