ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC N.T.R. SRL a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului anularea deciziei nr. 201 din

25 martie 2008 emisă de acesta.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin decizia contestată i-a fost aplicată o sancțiune,

amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (4)

din Legea nr. 504/2002 Legea audiovizualului.

Prin sentința civilă

nr. 2410 din 24 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de

reclamanta SC N.T.R. SRL ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că decizia de

sancționare contestată este legal emisă, fapta se încadrează în definiția

publicității mascate interzise și sancționate de Legea audiovizualului, iar în

ceea ce privește cuantumul sancțiunii acesta este justificat față de faptul că

reclamanta a mai fot sancționată pentru o faptă asemănătoare printr-o decizie

anterioară nr. 243/2007, neputându-se astfel aprecia că efectul produs este

minor.

Împotriva sentinței

civile nr. 2410 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC N.T.R. SRL,

criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță prin soluția pronunțată a

considerat în mod greșit că în cadrul emisiunii C. s-a realizat publicitate

mascată, în realitate nefiind încălcate dispozițiile art. 1 lit. i) din Legea

nr. 504/2002.

Se apreciază prin

motivele de recurs că, sentința recurată este nelegală și netemeinică și în

ceea ce privește respingerea cererii de micșorare a cuantumului amenzii

aplicate petentei prin Decizia C.N.A. nr. 201/2008.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin Decizia C.N.A.

nr. 201 din 25 martie 2008 reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum

de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea

audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

menționate, publicitatea mascată și teleshoppingul mascat sunt interzise.

S-a reținut faptul că

postul de televiziune Bl TV a difuzat, în ziua de 17 februarie 2008, și în

reluare în ziua de 18 februarie 2008, emisiunea C. având ca temă prezentarea

unor produse și materiale pentru decorarea spațiului interior al unei locuințe.

În partea a doua a

materialului audiovizual, prezentatoarea emisiunii a fost filmată intrând în

magazinul D., moment în care camera de filmat a focalizat, timp de 7 secunde,

sigla și denumirea acestuia.

Pe de altă parte,

astfel cum rezultă din raportul de monitorizare, înainte de începerea

emisiunii, postul de televiziune a difuzat, un minispot publicitar în favoarea

firmei D.

Argumentul recurentei

potrivit căruia pentru emisiunea C. nu a mai fost aplicată nicio sancțiune este

irelevant și nu este de natură a crea prezumția unei nelegalități a deciziei

contestate.

Faptul că emisiunea

menționată nu a mai fost avută în vedere pentru aplicarea nici unei alte

sancțiuni nu constituie un criteriu de individualizare a sancțiunii, având în

vedere că o sancțiune nu se aplică în considerația unei emisiuni, ci în

considerația faptei săvârșite și a dispozițiilor legale încălcate.

Se apreciază că prin

modalitatea de prezentare a emisiunii C. radiodifuzorul a făcut publicitate

mascată în favoarea magazinului D., care a fost promovat și în calupul

publicitar ce a precedat emisiunea.

Este fără

posibilitate de tăgadă faptul că, postul de televiziune a difuzat în mod

nelegal, publicitate pentru magazinul D., conexiunea realizată între momentul

publicitar și emisiunea ce a urmat, a avut ca scop promovarea magazinului

respectiv cu vădită intenție și în scop publicitar nedeclarat, radiodifuzorul

eludând cu bună știință dispozițiile legale care interzic în mod expres

difuzarea publicității mascate.

Corect prima instanță

a reținut și faptul că nu este vorba despre un singur caz izolat, fapta

încadrându-se în definiția publicității mascate interzise și sancționate de

Legea nr. 504/2002.

Astfel, temeiul

juridic al sancțiunii aplicate prin decizia contestată 1-a constituit art. 27

alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 care potrivit dispozițiilor

art. 90 alin. (2) din același act normativ se sancționează cu amendă de la

5.000 lei la 50.000 lei.

Aplicarea

dispozițiilor art. 90 alin. (3) privind adresarea unei somații publice de

intrare în legalitate se face în cazul în care se constată că efectele faptei

sunt minore. Or, prin Decizia nr. 243 din 20 martie 2007, reclamanta a fost

somată să intre în legalitate cu privire la respectarea interdicției de

difuzare a publicității mascate.

Astfel, având în

vedere că anterior aplicării sancțiunii, prin decizia contestată, recurenta

reclamantă a mai fost sancționată cu o somație publică pentru încălcarea

acelorași prevederi legale, s-a apreciat în mod corect că efectul produs nu

este minor pentru a fi aplicată aceeași sancțiune.

În ceea ce privește

afirmația recurentei potrivit căreia sentința recurată este nelegală și

netemeinică și sub aspectul respingerii cererii de micșorare a cuantumului

amenzii, iar o aplicare corectă a criteriilor de individualizare ar fi avut ca

efect sancționarea la limita minimă prevăzută de lege, Înalta Curte reține că

instanța de fond , în mod corect, a apreciat că nu există o disproporție între

gravitatea faptei și sancțiunea aplicată, motivarea recurentei neavând suport

legal.

Pe de altă parte,

sancțiunea aplicată nu este severă în raport de gravitatea faptei și de

efectele acesteia, fiind respectate criteriile de individualizare prevăzute de

art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, cu modificările și completările

ulterioare.

Față de toate aceste

aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

Decizia în litigiu, este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312

C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 2410 din 24

septembrie a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2009.