ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2369/2008

HOTĂRÂRE
10.06.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2369/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie

2007, reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 500 din 7 iunie 2007

emisă de pârât și suspendarea efectelor acestei decizii până la soluționarea contestației.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, a fost sancționată cu obligația

de a difuza în 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori,

în intervalul orar 18.00 - 22.00, textul acestei decizii, având în vedere că nu

și-a îndeplinit obligația de a comunica publicului motivele și obiectul sancțiunii

aplicate prin decizia nr. 495 din 5 iunie 2007 prin care se stabilise obligația

de a difuza în data de 6 iunie 2007, textul deciziei de sancționare.

A mai menționat reclamanta

că a primit decizia la data de 7 iunie 2007, astfel încât era imposibil să aducă

la îndeplinire obligația stabilită pentru ziua anterioară de 6 iunie 2007.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2322 din 1 octombrie 2007 a admis excepția tardivității și a respins contestația

ca tardiv formulată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002

și cu împrejurarea că formularea acțiunii la 28 iunie 2007 s-a făcut față de data

primirii deciziei, 7 iunie 2007, cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL București.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtei

la data de 28 decembrie 2007 și că aceasta a declarat recurs la data de 17 ianuarie

2008.

Cum, potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este

de 15 zile de la comunicare, rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui

termen.

Având în vedere natura

imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui

drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate

cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Recurenta a formulat cererea

de repunere în termen cu motivarea că, la data comunicării sentinței, 28 decembrie

2007, până la 3 ianuarie 2008, serviciul societății a fost suspendat.

A mai menționat că a luat

cunoștință de comunicarea sentinței la data de 3 ianuarie 2008.

Cererea de repunere în

termen este nefondată, având în vedere că data comunicării - 28 decembrie 2007 nu

s-a suprapus unei sărbători legale.

Pe de altă parte, în temeiul

art. 101 alin. (5) C. proc. civ. „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare

legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei

zile de lucru următoare”, legiuitorul stabilind că termenul de recurs se prorogă

în cazul când se împlinește într-o zi liberă și nu atunci când începe.

Chiar dacă, așa cum susține

recurenta, a luat cunoștință la 3 ianuarie 2008 că i s-a comunicat hotărârea la

28 decembrie 2007, până la împlinirea termenului - 14 ianuarie 2008, aceasta avea

suficient timp să-și formuleze recursul.

Constatând că recursul

nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

Înalta Curte urmează să

dea eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și să decidă în

sensul respingerii cererii de repunere în termen și al respingerii recursului ca

tardiv declarat.

Respinge cererea de repunere

în termenul de declarare a recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2322 din 1 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1603/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 iulie 2007, reclamanta SC O.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat, pe calea contencio
ÎCCJ 2008-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2314/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 23 iulie 2007, reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu
ÎCCJ 2007-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4207/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, SC O.T.V. SRL București a formulat contestație împotriva Decizi
ÎCCJ 2009-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat în
ÎCCJ 2007-09-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2007
te de firma R.S., ci doar a fost transmis un mesaj verbal cuprinzând informații despre serviciile oferite de această firmă, fără a fi întrunite cerințele publicității. Prin sentința civilă nr. 1076 din 19 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucure
Sursă