ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Gorj, secția civilă, la 27 mai 2004, reclamantul N.G. a solicitat

anularea deciziei nr. 620 din 11 mai 2004, emisă de pârâta CNL O. SA Târgu Jiu

și acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 5000 mp, situat în comuna

Fărcășești, județul Gorj.

În motivarea contestației,

reclamantul a arătat că este nepot de fiu al autorului N.G., de la care a fost

preluat terenul în litigiu, prin expropriere, în anul 1986, în prezent acest

teren fiind afectat de E.M.P.

Reclamantul a arătat că prin decizia

contestată i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 892/2001, deși a

făcut dovada calității de moștenitor al fostului proprietar precum și dovada

dreptului de proprietate al autorului său.

Pârâta a arătat prin întâmpinare că,

în temeiul H.G. nr. 103/2004 s-a înființat SNL O. SA, prin reorganizarea CNL O.

Sa și că, potrivit art. 64 C. proc. civ., se impune introducerea în cauză în

calitate de pârâtă a C.E.R., unitate nou înființată și care are în exploatare

terenul ce face obiectul notificării.

Prin sentința civilă nr. 233 din 2

iunie 2006, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis contestația, în

contradictoriu cu pârâtele SNL O. SA și SC C.E.R. SA, a anulat decizia

contestată și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii

în echivalent, corespunzătoare valorii de 20.571.550 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că s-a făcut dovada de către reclamant că este

moștenitorul legal al autorului N.G., cu actele de stare civilă și certificatul

de moștenitor nr. 1004/1980 și, pe cale de consecință, a calității acestuia de

persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001.

S-a avut în vedere că, așa cum a

rezultat din concluziile raportului de expertiză, terenul aferent construcției

demolate și care la data exproprierii se afla în intravilanul localității

Timoișeni, are o suprafață de 0,4150 ha, fiind în prezent ocupat de benzile

transportoare ale C.E.R., E.M. Pinoasa. Ca atare s-a reținut că este imposibilă

restituirea în natură, putând fi acordate numai măsuri reparatorii în

echivalent.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel pârâții C.E.R. și SNL O. SA.

În apelul său, SC C.E.R. a susținut

că terenul în litigiu nu se încadrează în categoria celor reglementate de Legea

nr. 10/2001, ci este un teren agricol ce s-ar afla în patrimoniul CAP

Fărcășești.

S.N.L. SA Târgu Jiu a invocat un

aspect de procedură reglementat de prevederile art. 64 C. proc. civ., referitor

la introducerea în cauză a C.E.R., întrucât terenul aflat în litigiu este

exploatat de fosta E.M. Rovinari, care, prin reorganizare, face parte

integrantă din entitatea juridică nou înființată prin art. 4 pct. 2 din H.G.

nr. 103/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 92 din 1 februarie 2006, a respins ambele apeluri,

reținând că terenul în litigiu se află în prezent în exploatarea complexului

Rovinari, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005 cu privire la

măsurile reparatorii prin echivalent și că SC C.E.R. are calitate procesuală

pasivă în cauză, ca deținătoare a terenului în litigiu.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal SC C.E.R. SA criticând-o ca nelegală pentru

greșita reținere a regimului juridic al terenului în litigiu ca fiind cel

reglementat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, în condițiile în care terenul în

litigiu, de 4150 mp, se afla la data decesului autoarei N.M. (12 aprilie 1980)

în patrimoniul CAP Fărcășești, având categoria de teren extravilan și regimul

juridic reglementat de Legile fondului funciar nr. 18/1991, nr. 167/1997 și nr.

1/2000.

Recurenta a arătat că, așa cum a

menționat și prin motivele de apel, în certificatul de moștenitor depus la

dosar de intimat figurează doar o casă de locuit și un teren în suprafață de

250 mp, bunuri pe care acesta le deține și în prezent și că intimatului i-au

fost expropriate prin Decretul nr. 467/1979 doar casa, anexele gospodărești și

suprafața de 250 mp, care a aparținut mamei sale, N.M.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile invocate de pârâta-recurentă SC C.E.R.

SA, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Așa cum rezultă din adeverința nr.

913 din 6 martie 2000 eliberată de Primăria Fărcășești județul Gorj, N.G.I. a

figurat înscris în registrul agricol din anii 1959-1963 cu suprafața de 1,41 ha

teren agricol, afectat în prezent de E.M. Pinoasa.

Conform certificatului de moștenitor

nr. 1004 din 17 decembrie 1980, eliberat de Notariatul de Stat Gorj, N.G.I. a

moștenit de la defuncta N.M., mama sa, 250 mp teren construibil situat în vatra

satului Timișeni, comuna Fărcășești, împreună cu o casă de locuit.

În raport de situația de fapt

prezentată, este evident că la data decesului mamei intimatului (12 aprilie

1980), terenul în litigiu se găsea în patrimoniul CAP Fărcășești și avea

categoria de teren agricol, fiind situat în extravilanul localității.

De altfel, intimatul nu a făcut

dovada modalității de preluare a terenului pretins, în suprafață de 5000 mp,

nedepunând la dosar Decretul nr. 467/1979 pentru a-și dovedi susținerile în

sensul că acest bun a fost preluat prin expropriere.

În consecință, se va reține că în

mod eronat, instanțele de fond și apel nu au făcut aplicarea dispozițiilor art.

8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu fac obiectul acestui act normativ,

terenurile situate în extravilanul localităților, al căror regim juridic este

reglementat de legile fondului funciar.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va reține că în mod corect, prin decizia

contestată, nr. 620 din 11 mai 2004 a fostei CNL Oltenia s-a respins

notificarea reclamantului, cu motivarea că imobilul solicitat nu face parte din

categoria celor prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În consecință, pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul pârâtei

SC C.E.R. și în temeiul art. 314 C. proc. civ., a se casa decizia recurată,

precum și sentința civilă nr. 233 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Gorj, secția

civilă, în fond respingându-se contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 92 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată cât și

sentința civilă nr. 233 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și

în fond respinge contestația ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 ianuarie 2007

.