ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie 2006 reclamanta S.C.M.R. SA Constanța cheamă în judecată pe pârâta S.A.A.F. SA București solicitând instanței să oblige pe pârâtă la predarea cantității de 664,660 tone fier vechi. Prin sentința civilă nr. 2841/COM din 18 mai 2006 Tribunalul Constanța, secția comercială, admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța invocată de pârâtă și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reținând incidența în cauză a art. 7.2 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți raportat la art. 969 C. civ., părțile stabilind, prin voința lor comună, că este competentă să soluționeze litigiile privind încheierea, interpretarea sau executarea contractului menționat, ori în legătură cu acesta, instanța judecătorească de la sediul vânzătorului, pârâta de față.

Prin sentința comercială nr. 7099 din 24 mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că, din interpretarea clauzelor art. 2 pct. 2.2, art. 2.1, art. 3 și art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. C/135/118/R-C/2004, modificat prin actul adițional încheiat la 30 martie 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 983 C. civ., rezultă că obiectul vânzării constă în 36 vagoane cu o greutate estimată de 770 tone și cu un anume preț estimat, ce se va determina prin cântărire, context în care rezultă că de fapt pârâta nu și-a asumat expres obligația de a livra cantitatea de 770 tone fier vechi, că nu și-a asumat obligația de a livra fier vechi în afara celor 36 vagoane, modul în care s-a calculat prețul și faptul că reclamanta a plătit sau nu sume în plus, ori mai are încă de plătit neavând relevanță față de obiectul cauzei, care constă în obligarea pârâtei de a-i livra reclamantei diferența de cantitate de fier vechi până la cantitatea totală de 770 tone.

Prin decizia comercială nr. 495 din 26 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, respinge apelul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în acest sens, că apelanta nu poate invoca faptul că nu a primit vagoanele de la pârâta intimată atât timp cât a semnat fiecare dintre procesele-verbale de predare-primire, chiar în situația în care la rubrica tara era mențiunea „indescifrabil”, asumându-și acest risc, și a și plătit contravaloarea mărfurilor livrate, dovedind, o dată în plus, că se află în posesia vagoanelor pentru care a semnat de primire, facturile plătite fiind emise de vânzător în baza notelor de cântar, a proceselor-verbale de predare-primire și a avizelor de însoțire a mărfii.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, pe cale de consecință, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței primei instanțe și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin nemotivarea în drept a soluției pronunțate de respingere a motivului de apel prin care arăta că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 983 C. civ., ignorând că în cauză erau incidente dispozițiile art. 1312 C. civ.

Recurenta reproșează instanței de apel și reținerea unei situații de fapt neconforme cu actele depuse la dosar referitoare la cantitatea de fier vechi efectiv predată de vânzător față de cea contractată și achitată de cumpărător. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că decizia recurată este legală și temeinică, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă se constată că acesta este fondat. Se constată, în acest sens, că, deși instanța de fond a reținut corect că există inadvertențe între dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, așa cum a fost acesta modificat prin actul adițional nr. 2, pentru a pronunța soluția, confirmată eronat de către instanța de apel, a interpretat respectivele dispoziții contradictorii cu aplicarea prevederilor art. 983 C. civ.

ignorând incidența în cauză, față de natura contractului în litigiu, a dispozițiilor art. 1312 C. civ. care prevăd că, orice clauză obscură sau îndoioasă dintr-un contract de vânzare-cumpărare „se interpretează în contra vânzătorului” și nu în favoarea acestuia, cum au procedat instanțele criticate.

Mai mult, deși actele depuse la dosar de către pârâtă, respectiv procesele verbale de predare-primire, prezentau iregularități cât privește semnătura primitorului, deși unele copii ale proceselor verbale respective nu corespundeau originalelor, deși pentru aceeași operațiune procesele-verbale inițiale au fost înlocuite cu unele noi nesemnate de reclamantă, deși reclamanta recurentă a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, singura care ar fi fost de natură să stabilească riguros cantitățile de fier vechi livrate de intimata pârâtă în executarea contractului în litigiu, instanța de fond nu a acceptat o astfel de probă și nu a analizat nici celelalte acte ale dosarului spre a putea stabili corect situația de fapt, situație necorectată nici de către instanța de apel care, astfel, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Față de cele de mai sus, constatându-se întemeiate criticile formulate de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, recursul promovat de aceasta urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea administrării de noi probe, inclusiv a probei cu expertiză în vederea corectei stabiliri a situației de fapt și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.C.M.R. SA Constanța împotriva deciziei nr. 495 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.