ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 februarie

2006 reclamanta S.C.M.R. SA Constanța cheamă în judecată pe pârâta S.A.A.F. SA

București solicitând instanței să oblige pe pârâtă la predarea cantității de

664,660 tone fier vechi.

Prin sentința civilă nr. 2841/COM din 18 mai

2006 Tribunalul Constanța, secția comercială, admite excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Constanța invocată de pârâtă și declină competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, reținând incidența în cauză a art. 7.2 din contractul de

vânzare-cumpărare încheiat de părți raportat la art. 969 C. civ., părțile

stabilind, prin voința lor comună, că este competentă să soluționeze litigiile

privind încheierea, interpretarea sau executarea contractului menționat, ori în

legătură cu acesta, instanța judecătorească de la sediul vânzătorului, pârâta

de față.

Prin sentința comercială nr. 7099 din 24

mai 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că, din interpretarea clauzelor

art. 2 pct. 2.2, art. 2.1, art. 3 și art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare

nr. C/135/118/R-C/2004, modificat prin actul adițional încheiat la 30 martie

2005, în conformitate cu dispozițiile art. 983 C. civ., rezultă că obiectul

vânzării constă în 36 vagoane cu o greutate estimată de 770 tone și cu un anume

preț estimat, ce se va determina prin cântărire, context în care rezultă că de

fapt pârâta nu și-a asumat expres obligația de a livra cantitatea de 770 tone fier

vechi, că nu și-a asumat obligația de a livra fier vechi în afara celor 36

vagoane, modul în care s-a calculat prețul și faptul că reclamanta a plătit sau

nu sume în plus, ori mai are încă de plătit neavând relevanță față de obiectul

cauzei, care constă în obligarea pârâtei de a-i livra reclamantei diferența de

cantitate de fier vechi până la cantitatea totală de 770 tone.

Prin

decizia comercială nr. 495 din 26 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, respinge apelul reclamantei împotriva sentinței primei

instanțe, reținând, în acest sens, că apelanta nu poate invoca faptul că nu a

primit vagoanele de la pârâta intimată atât timp cât a semnat fiecare dintre

procesele-verbale de predare-primire, chiar în situația în care la rubrica tara

era mențiunea „indescifrabil”, asumându-și acest risc, și a și plătit

contravaloarea mărfurilor livrate, dovedind, o dată în plus, că se află în

posesia vagoanelor pentru care a semnat de primire, facturile plătite fiind

emise de vânzător în baza notelor de cântar, a proceselor-verbale de

predare-primire și a avizelor de însoțire a mărfii.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta

declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, pe cale de consecință, modificarea

în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat împotriva

sentinței primei instanțe și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În fundamentarea recursului său recurenta

critică instanța de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ. prin nemotivarea în drept a soluției pronunțate de

respingere a motivului de apel prin care arăta că instanța de fond a aplicat

greșit dispozițiile art. 983 C. civ., ignorând că în cauză erau incidente

dispozițiile art. 1312 C. civ.

Recurenta reproșează instanței de apel și

reținerea unei situații de fapt neconforme cu actele depuse la dosar

referitoare la cantitatea de fier vechi efectiv predată de vânzător față de cea

contractată și achitată de cumpărător.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta

intimată solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că

decizia recurată este legală și temeinică, motivele de recurs invocate fiind

neîntemeiate.

Examinând actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă se constată că acesta

este fondat.

Se constată, în acest sens, că, deși

instanța de fond a reținut corect că există inadvertențe între dispozițiile

contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, așa cum a fost acesta modificat

prin actul adițional nr. 2, pentru a pronunța soluția, confirmată eronat de

către instanța de apel, a interpretat respectivele dispoziții contradictorii cu

aplicarea prevederilor art. 983 C. civ. ignorând incidența în cauză, față de

natura contractului în litigiu, a dispozițiilor art. 1312 C. civ. care prevăd

că, orice clauză obscură sau îndoioasă dintr-un contract de vânzare-cumpărare

„se interpretează în contra vânzătorului” și nu în favoarea acestuia, cum au

procedat instanțele criticate.

Mai mult, deși actele depuse la dosar de

către pârâtă, respectiv procesele verbale de predare-primire, prezentau

iregularități cât privește semnătura primitorului, deși unele copii ale

proceselor verbale respective nu corespundeau originalelor, deși pentru aceeași

operațiune procesele-verbale inițiale au fost înlocuite cu unele noi nesemnate

de reclamantă, deși reclamanta recurentă a solicitat administrarea probei cu

expertiza contabilă, singura care ar fi fost de natură să stabilească riguros

cantitățile de fier vechi livrate de intimata pârâtă în executarea contractului

în litigiu, instanța de fond nu a acceptat o astfel de probă și nu a analizat

nici celelalte acte ale dosarului spre a putea stabili corect situația de fapt,

situație necorectată nici de către instanța de apel care, astfel, a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală.

Față de cele de mai sus, constatându-se

întemeiate criticile formulate de recurenta reclamantă împotriva deciziei

instanței de apel, recursul promovat de aceasta urmează a fi admis și, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., decizia

recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe în vederea administrării de noi probe, inclusiv a probei cu

expertiză în vederea corectei stabiliri a situației de fapt și pronunțării unei

hotărâri legale și temeinice.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C.M.R.

SA Constanța împotriva deciziei nr. 495 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2009.