ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5978/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2011 petenta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul Sentinței civile nr. 2722 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de CAB-SCAF în dosarul sus-menționat, în sensul că, solicită să se constate exonerarea reclamantei de la plata sumei de 5.170 RON reprezentând contribuția prevăzută de art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu, în loc de 489.581 RON. În motivarea cererii petenta a arătat că prin Sentința civilă nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei, respectiv a admis capătul de cerere subsidiar și a dispus exonerarea reclamantei la plata sumei de 489.581 RON.

A mai arătat că, referitor la această contribuție, instanța de fond a reținut că pentru perioada 18 iulie 2002 - 30 iunie 2003 reclamanta a achitat taxa de 2% asupra veniturilor realizate din producția de tutun după deducerea accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, conform prevederilor O.G. nr. 22/1992, cu modificările și completările ulterioare, având aceeași natură juridică cu taxa prevăzută la art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 astfel încât nu există nicio rațiune pentru care reclamanta să plătească de două ori taxă asupra încasărilor din vânzările de produse din tutun și apoi pentru comercializarea produselor finite din tutun. A apreciat petenta că, în mod eronat, instanța de fond a exonerat reclamanta de plata sumei de 489.581 RON, fără însă a mai defalca din aceasta sumele ce reprezintă celelalte contribuții, pe care le-a menținut ca legale.

Or, este evident faptul că suma de 489.581 RON nu reprezintă în totalitate ceea ce a reținut instanța ca fiind nedatorată de către reclamantă, această sumă incluzând atât contribuția prevăzută de art. 9 lit. b) și contribuția prevăzută de art. 9 lit. d), pe care instanța le-a menținut ca legale, cât și contribuția prevăzută de art. 9 lit. h). Așadar, a susținut petenta că, în urma considerentelor instanței, reclamanta trebuie să fie exonerată de la plata sumei reprezentând contribuția prevăzută de art. 9 lit. h), recalculată pentru perioada 18 iulie 2002 - 30 iunie 2003 prin aplicarea cotei de 1,5%, după deducerea din baza de impunere a cotei de 2% reprezentând fondul de sănătate, achitat conform O.G.

nr. 22/1992, respectiv pentru suma de 5.170 RON. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și pe ale Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, cu modificările și completările ulterioare. Prin Încheierea din 15 iulie 2011, pronunțată în camera de consiliu, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare eroare materială, formulată de Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Față de aceste dispoziții în raport de actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că eroarea de calcul învederată de petentă nu are caracterul unei cereri de îndreptare eroare materială astfel cum prevăd dispozițiile art. 281 C. proc. civ. S-a mai reținut că din declarația de recurs rezultă că petenta s-a plâns pe calea recursului cu privire la suma de 489.581 RON față de care s-a dispus restituirea, iar prin Decizia nr. 433 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pagina 7, ultimul paragraf, s-a făcut o analiză acestui motiv, fiind apreciat ca nefondat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind subsumate dispozițiilor art. 304 punctul 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs, recurenta susține, în esență, că prima instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 teza I C. proc. civ.), sub aspectul faptului că a considerat că cererea petentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281 C. proc. civ., deoarece se reia, de fapt, una dintre criticile dezvoltate în calea de atac a recursului. În acest sens, recurenta arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 281 2a C. proc. civ. Afirmă recurenta că, în realitate, s-a invocat o eroare de calcul, neexistând identitate între motivele de recurs și cele prezentate în cererea de îndreptare a erorii materiale. Recursul este nefondat. Examinând încheierea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul Sentinței civile nr. 2722 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul de a se constata exonerarea reclamantei de la plata sumei de 5.170 RON reprezentând contribuția prevăzută de art. 9 lit. h) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu, în loc de 489.581 RON, cum greșit s-a menționat în hotărâre. În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Din interpretarea literală și logico-juridică a textului de lege precitat, rezultă că noțiunea de greșeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Prin urmare, pe calea prevăzută de textul de lege nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii, nu se poate obține completarea hotărârii și nici nu se poate cere instanței să își interpreteze propria hotărâre.

Or, din conținutul cererii de îndreptare a erorii materiale rezultă că recurenta critică, în realitate, raționamentul juridic expus de judecător în considerentele hotărârii și reflectat în dispozitivul acesteia. Astfel, deși recurenta solicită îndreptarea erorii de calcul strecurată în dispozitivul sentinței, în fapt, din motivele cererii introductive, reluate și în prezenta cerere de recurs, aceasta își manifestă nemulțumirea față de cuantumul sumei stabilite a fi de restituit, arătând că aceasta nu rezultă de niciunde din actele dosarului și este contrazisă de considerentele reținute de instanță. Această afirmație nu corespunde realității, având în vedere că instanța de fond a menționat suma de 489.581 RON și în considerentele Sentinței nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, în contextul analizei temeiniciei susținerilor reclamantei din demersul judiciar, la dosar existând toate datele necesare stabilirii acestei sume, astfel cum a și procedat judecătorul fondului.

Pe de altă parte, Administrația Fondului pentru Mediu, prin recursul formulat împotriva Sentinței nr. 2722 din 2 noiembrie 2007, a criticat tocmai soluția de exonerare a societății reclamantei de la plata sumei de 489.581 RON, invocând aceeași situație, potrivit căreia cuantumul stabilit de instanță nu are corespondent în actele dosarului. Această critică a fost analizată de instanța de recurs, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 433 din 28 ianuarie 2009 a respins recursul ca nefondat. În concluzie, Înalta Curte constată că prin cererea de îndreptare a erorii de calcul, Administrația Fondului pentru Mediu a încercat să readucă în fața instanței dezbaterea unei chestiuni ce vizează cercetarea fondului litigiului, solicitare ce excede domeniului de aplicare a dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., cum în mod corect va reținut și curtea de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din 15 iulie 2011, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011. Procesat de GGC - LM