ÎCCJ, Decizia nr. 92/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 322 din 19 mai 2005, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea

petentului D.V. împotriva rezoluției nr. 889/P/2004 din 14 februarie 2005 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 889/P/2004 din 14

februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus neînceperea urmăririi penale față de chestorul de poliție Ț.J.A.,

comisarul șef G.I. și agentul șef principal R.V., sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 189 alin. (1), art. 246, art. 247 și art. 265 C. pen., la

plângerea petentului D.V., constând în aceea că, în cursul lunii septembrie

2004, a fost transferat pentru cercetări, din Penitenciarul Rahova, în arestul

I.G.P.R. - D.C.P., în lipsa unui mandat de executare sau de arestare

preventivă.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat

plângere la instanța competentă a judeca fondul cauzei, fără a formula

plângere, conform art. 278 C. proc. pen., pentru ca rezoluția primară de

neîncepere a urmăririi penale să fie verificată, în cadrul Ministerul Public,

de către procurorul ierarhic superior.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul D.V. a

declarat recurs, criticile privind necitarea acestuia la termenul din 19 mai

2005, fixat pentru judecarea plângerii, precum și necomunicarea sentinței

pronunțate în cauză.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în stare

de arest, nu a fost prezent la termenul din 19 mai 2005, pentru care s-a amânat

judecata plângerii, în vederea atașării dosarului de urmărire penală și

desemnarea unui apărător din oficiu.

În dosar nu există dovada citării petentului, prezent

în instanță la termenul de judecată din 14 aprilie 2005, pentru acest din urmă

termen.

Necitarea petentului este dovedită și de împrejurarea

că în încheierea din 14 aprilie 2005 s-a consemnat pentru acesta, că are termen

în cunoștință.

Or, potrivit art. 291 alin. (8) C. proc. pen.,

deținuții sunt citați la fiecare termen, iar potrivit alin. (1) al aceluiași

articol: „judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și

procedura este îndeplinită”.

Totodată, potrivit art. 385

9

alin. (1)

pct. 21 C. proc. pen., este supusă casării, hotărârea atacată cu recurs în care

„când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și

de a înștiința instanța despre această împrejurare”.

Raportând acest caz de casare la dispozițiile din

Titlul V Cap. II art. 175 - 184 C. proc. pen., cu referire la art. 197, 6 și

289 din același cod, se constată că participarea părților la judecata în primă

instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul

la apărare și este garantată, printre altele, și de principiul

contradictorialității ședinței de judecată.

Drept urmare, când nu s-au respectat dispozițiile

legale privind asigurarea părților la judecată, intervine o nulitate relativă

care poate atrage casarea hotărârii atacate.

Împrejurarea că neîndeplinirea procedurii de citare

este lovită de nulitate relativă, are sub aspect sancționator, o singură

limitare, în sensul că operează exclusiv în interesul părții, în raport cu care

judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc.

pen.

În cauză, petentul a invocat neîndeplinirea

procedurii de citare pentru termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea

plângerii formulate de acesta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale.

Întrucât petentul se afla în stare de arest, citarea

acestuia la fiecare termen era obligatorie, potrivit art. 291 alin. (8) C.

proc. pen.

Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în

detenție, nu a fost citat la termenul menționat.

Prin urmare, judecata plângerii a avut loc cu

încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, sentința pronunțată în cauză, atacată cu

recurs de petent, este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite dosarul, aceleași instanțe, în

vederea rejudecării plângerii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul D.V. împotriva sentinței nr. 322 din 19 mai 2005,

pronunțată în dosarul nr. 1512/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Casează sentința

atacată.

Trimite dosarul,

secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea rejudecării

cauzei.

Suma de 40 lei (400.000 ROL),

reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea din oficiu a

inculpatului menționat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.