ÎCCJ, Decizia nr. 92/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 322 din 19 mai 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului D.V. împotriva rezoluției nr. 889/P/2004 din 14 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut că prin rezoluția nr. 889/P/2004 din 14 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de chestorul de poliție Ț.J.A., comisarul șef G.I. și agentul șef principal R.V., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (1), art. 246, art. 247 și art. 265 C. pen., la plângerea petentului D.V., constând în aceea că, în cursul lunii septembrie 2004, a fost transferat pentru cercetări, din Penitenciarul Rahova, în arestul I.G.P.R.

- D.C.P., în lipsa unui mandat de executare sau de arestare preventivă. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la instanța competentă a judeca fondul cauzei, fără a formula plângere, conform art. 278 C. proc. pen., pentru ca rezoluția primară de neîncepere a urmăririi penale să fie verificată, în cadrul Ministerul Public, de către procurorul ierarhic superior. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul D.V. a declarat recurs, criticile privind necitarea acestuia la termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea plângerii, precum și necomunicarea sentinței pronunțate în cauză. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în stare de arest, nu a fost prezent la termenul din 19 mai 2005, pentru care s-a amânat judecata plângerii, în vederea atașării dosarului de urmărire penală și desemnarea unui apărător din oficiu.

În dosar nu există dovada citării petentului, prezent în instanță la termenul de judecată din 14 aprilie 2005, pentru acest din urmă termen. Necitarea petentului este dovedită și de împrejurarea că în încheierea din 14 aprilie 2005 s-a consemnat pentru acesta, că are termen în cunoștință. Or, potrivit art. 291 alin. (8) C. proc. pen., deținuții sunt citați la fiecare termen, iar potrivit alin. (1) al aceluiași articol: „judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită”. Totodată, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., este supusă casării, hotărârea atacată cu recurs în care „când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această împrejurare”.

Raportând acest caz de casare la dispozițiile din Titlul V Cap. II art. 175 - 184 C. proc. pen., cu referire la art. 197, 6 și 289 din același cod, se constată că participarea părților la judecata în primă instanță sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la apărare și este garantată, printre altele, și de principiul contradictorialității ședinței de judecată. Drept urmare, când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea părților la judecată, intervine o nulitate relativă care poate atrage casarea hotărârii atacate. Împrejurarea că neîndeplinirea procedurii de citare este lovită de nulitate relativă, are sub aspect sancționator, o singură limitare, în sensul că operează exclusiv în interesul părții, în raport cu care judecata s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc.

pen. În cauză, petentul a invocat neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 19 mai 2005, fixat pentru judecarea plângerii formulate de acesta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Întrucât petentul se afla în stare de arest, citarea acestuia la fiecare termen era obligatorie, potrivit art. 291 alin. (8) C. proc. pen. Din actele dosarului rezultă că petentul, aflat în detenție, nu a fost citat la termenul menționat. Prin urmare, judecata plângerii a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen. Ca atare, sentința pronunțată în cauză, atacată cu recurs de petent, este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite dosarul, aceleași instanțe, în vederea rejudecării plângerii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul D.V. împotriva sentinței nr. 322 din 19 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1512/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Casează sentința atacată. Trimite dosarul, secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea rejudecării cauzei. Suma de 40 lei (400.000 ROL), reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea din oficiu a inculpatului menționat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.