ÎCCJ, decizie (scj.ro #83362)

8.

Rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare. Neîndeplinirea obligațiilor vânzătorului

Cuprins pe materii:

Drept civil.

Contracte. Contractul de vânzare-cumpărare

Index alfabetic:

-angajament

-contracte sinalagmatice

-contract de vânzare-cumpărare

-condiția rezolutorie

-daune-interese

-obligația contractuală

-obligațiile vânzătorului

-rezoluțiunea contractului

C.civ.,

art.1020 și 1021

Potrivit

art.1020

și 1021 C.civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă

totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul

când una din părți nu

îndeplinește angajamentul său.

Într-acest caz contractul nu este desființat de

drept. Partea în privința căreia angajamentul

nu s-a executat are alegerea

sau să silească pe cealaltă

parte a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară

desființarea cu daune-interese.

Desființarea trebuie să se ceară înaintea

justiției, care după circumstanțe, poate acorda un termen

părții acționate.

(Secția comercială, decizia nr.1339

din 27 martie 2007)

Reclamanta SC G.R. SRL a chemat în

judecată pe pârâta SC A. SRL Stolniceni, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convenției

încheiate de părți pentru livrarea a 150 tone de sodă caustică

fulgi, și repunerea părților în situația anterioară.

Prin

sentința civilă nr.459 din 30 iunie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis

acțiunea, a dispus rezoluțiunea convenției de

vânzare-cumpărare

pentru cantitatea

de 150 tone sodă caustică la prețul de 1.785.000.000 de lei,

potrivit facturii fiscale.

Curtea de Apel

Pitești

, prin decizia nr.92 din 25 octombrie 2006, a respins apelul

pârâtei, ca nefondat.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat

recurs, solicitând, în esență, casarea și rejudecarea cauzei cu

completarea probelor și în subsidiar, respingerea acțiunii.

Pârâta a susținut că nu sunt întrunite condițiile

admisibilității rezoluțiunii, cum greșit au constatat

instanțele, iar în privința exigibilității sumelor din

contract, există autoritate de lucru judecat, prin sentința nr.

262/2005 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin decizia

nr.2479/2005.

Recursul

este

nefondat .

Din

examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză,

rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat

în baza convenției privind vânzarea cumpărarea unei

cantități de 150 tone de sodă caustică la prețul de

1.780.000.000 de lei.

În

speță, s-a constatat că instanțele au făcut o

corectă aplicațiune a dispozițiilor art.1294 și 1361

C.civ., privind obligația cumpărătorului de a plăti

prețul, precum și a dispozițiilor art.1074 , 1314, 1316, și

art.1319C.civ., referitoare la obligația vânzătorului de a preda

bunul și de a-l conserva până la predarea efectivă.

Cum,

reclamanta a susținut că nu i-a fost predată marfa, s-a pus

problema rezoluțiunii contractului, în conformitate cu dispozițiile

art.1020 și 1021C.civ

..

Din

probatoriile administrate în cauză, procesele-verbale din 24 și 31

martie 2005 precum și din verificările organelor fiscale și a

organelor de urmărire penală, a rezultat că predarea

mărfii, după întocmirea facturii de vânzare-cumpărare, nu a mai

avut loc, pârâta-vânzătoare nefăcând nici-o dovadă

concludentă în sensul că și-ar fi îndeplinit această

obligație contractuală.

Cum pârâta

vânzătoare, fără

să

livreze

produsele contractate, a înțeles să mențină contractul,

deschizând procedura reorganizării judiciare și a falimentului

cumpărătoarei (sentința civilă nr.262/2005 a Tribunalului

Vrancea, irevocabilă prin decizia 2479/2005 a Curții de Apel

Pitești

),

instanțele au înlăturat susținerile pârâtei recurente, privind

autoritatea lucrului judecat, întrucât în discuție nu era valabilitatea

convenției de vânzare, ci problema insolvenței.

Cum marfa se afla în depozit, iar

vânzătoarea nu a identificat-o și nu a ținut-o la

dispoziția cumpărătorului, rezultă că produsul

contractat nu a fost efectiv livrat, către cumpărător,

situație în care, prin hotărârea ce se atacă, s-a reținut,

în mod corect, culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației contractuale,

ceea ce justifică constatarea rezoluțiunii contractului ,

dispusă de instanțe.

În consecință, recursul pârâtei a fost

respins,

ca nefondat întrucât nu sunt îndeplinite nici una

dintre situațiile prevăzute de art.304 C.prod.civ.