ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3545/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 decembrie 2005 reclamanta SC P.I. SRL București cheamă în judecată pe pârâtele SC D.K.U.B. SRL Cluj Napoca și SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj Napoca solicitând instanței să declare nul absolut contractul de închiriere autentificat sub nr. 602 din 25 martie 2003 intervenit între pârâte și să dispună restituirea de către pârâta de rând doi către pârâta de rând întâi a autoturismului, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 310/C/2006 din 21 martie 2003, Tribunalul Comercial Cluj admite excepția lipsei de interes născut și actual al reclamantei în ceea ce privește exercitarea dreptului la acțiunea de față, invocată de pârâte și respinge acțiunea ca prematur formulată, reținând, în acest sens, că la data formulării acțiunii contractul de închiriere vizat nu mai era în ființă, autoutilitara fiind restituită pârâtei de rândul 1. Prin decizia civilă nr. 92 din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admite apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că reclamanta are interesul născut și actual în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere care rezidă în împrejurarea că aceasta, în baza actului de cesiune de părți sociale, a dobândit calitatea de asociat în cadrul pârâtei de rândul unul, așa încât orice act ce implica într-un fel sau altul patrimoniul societar al acestei pârâte interesează în egală măsură și pe reclamanta apelantă, dar că în cauză este necesară administrarea de probe pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute imperativ de lege cu privire la caracterul cauzei contractului de închiriere la momentul perfectării acestuia,

prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1990. Împotriva deciziei instanței de apel pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond sub aspectul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind lipsită de interes. Recurenta critică instanța de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii deoarece a reținut că reclamanta intimată ar avea calitatea de asociat în cadrul societății comerciale recurente de rândul unu fără ca aceasta să-și fi probat calitatea invocată în condițiile în care contractul de cesiune de părți sociale nu a fost menționat la O.R.C.

și cu privire la care este promovată o acțiune în constatarea nulității absolute, ca și pentru că nu a ținut cont că, anterior promovării acțiunii de către reclamanta intimată, contractul de închiriere încetase, respectiv la 25 decembrie 2004, iar bunul închiriat fusese restituit societății la 24 decembrie 2004, astfel că reclamanta nu putea justifica la data de 2 decembrie 2005, data acțiunii, un interes născut, actual, personal și direct. Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că reclamanta intimată nu a probat calitatea sa de asociat în cadrul societății recurente de rând unu întrucât nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii stabilite de art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și nici a înscrierii transmiterii părților sociale în registrul comerțului și în registrul de asociați al societății cum cer dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, astfel că în mod eronat a reținut instanța de apel că la data promovării acțiunii reclamanta avea calitatea de asociat în societatea pârâtă de rândul unu, recurenta de față.

Mai mult, întrucât, la data promovării acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere dintre pârâte de către reclamanta intimată, respectivul contract încetase prin denunțare unilaterală de către locatar, necontestată, iar bunul închiriat fusese restituit locatorului, reclamanta intimată nu mai justifica un interes actual, nefiind expusă unui posibil prejudiciu prin contractul evocat, astfel că în mod eronat instanța de apel reține că la menționata dată partea avea un interes născut și actual în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, care nici nu mai era în vigoare de aproape un an, or, reclamanta trebuia să justifice un interes personal, actual și direct pentru a promova acțiunea în constatarea nulității absolute a menționatului contract de închiriere.

Față de cele de mai sus constatându-se că decizia recurată nu este legală și temeinică și că soluția instanței de fond este corectă, cu aplicarea art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Curtea urmează a admite recursul promovat de recurentă împotriva deciziei instanței de apel pe care urmează a o modifica în totalitate în sensul că urmează a fi respins apelul apelantei reclamante împotriva hotărârii instanței de fond care urmează a fi păstrată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtele SC D.K.U.B. SRL prin lichidator C.A. și SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj Napoca. Modifică decizia nr. 92 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC P.I. SRL București împotriva încheierii civile nr. 31 din 21 martie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.