ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3545/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3545/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 2 decembrie 2005 reclamanta SC P.I. SRL București cheamă în judecată pe
pârâtele SC D.K.U.B. SRL Cluj Napoca și SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj Napoca
solicitând instanței să declare nul absolut contractul de închiriere
autentificat sub nr. 602 din 25 martie 2003 intervenit între pârâte și să
dispună restituirea de către pârâta de rând doi către pârâta de rând întâi a
autoturismului, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 310/C/2006
din 21 martie 2003, Tribunalul Comercial Cluj admite excepția lipsei de interes
născut și actual al reclamantei în ceea ce privește exercitarea dreptului la
acțiunea de față, invocată de pârâte și respinge acțiunea ca prematur
formulată, reținând, în acest sens, că la data formulării acțiunii contractul
de închiriere vizat nu mai era în ființă, autoutilitara fiind restituită
pârâtei de rândul 1.
Prin decizia civilă nr. 92
din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, admite apelul declarat de reclamantă împotriva
hotărârii instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe, reținând că reclamanta are interesul născut și
actual în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului
de închiriere care rezidă în împrejurarea că aceasta, în baza actului de
cesiune de părți sociale, a dobândit calitatea de asociat în cadrul pârâtei de
rândul unul, așa încât orice act ce implica într-un fel sau altul patrimoniul
societar al acestei pârâte interesează în egală măsură și pe reclamanta
apelantă, dar că în cauză este necesară administrarea de probe pentru a se
verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute imperativ de
lege cu privire la caracterul cauzei contractului de închiriere la momentul perfectării
acestuia, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Împotriva deciziei instanței
de apel pârâtele declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și modificarea în totalitate a
deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei și, pe cale de
consecință, menținerea soluției instanței de fond sub aspectul respingerii
acțiunii introductive de instanță ca fiind lipsită de interes.
Recurenta critică instanța
de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii deoarece
a reținut că reclamanta intimată ar avea calitatea de asociat în cadrul
societății comerciale recurente de rândul unu fără ca aceasta să-și fi probat
calitatea invocată în condițiile în care contractul de cesiune de părți sociale
nu a fost menționat la O.R.C. și cu privire la care este promovată o acțiune în
constatarea nulității absolute, ca și pentru că nu a ținut cont că, anterior
promovării acțiunii de către reclamanta intimată, contractul de închiriere
încetase, respectiv la 25 decembrie 2004, iar bunul închiriat fusese restituit
societății la 24 decembrie 2004, astfel că reclamanta nu putea justifica la
data de 2 decembrie 2005, data acțiunii, un interes născut, actual, personal și
direct.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor
dosarului se constată că reclamanta intimată nu a probat calitatea sa de
asociat în cadrul societății recurente de rând unu întrucât nu a făcut dovada
îndeplinirii procedurii stabilite de art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
și nici a înscrierii transmiterii părților sociale în registrul comerțului și
în registrul de asociați al societății cum cer dispozițiile art. 203 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990, astfel că în mod eronat a reținut instanța de apel că la
data promovării acțiunii reclamanta avea calitatea de asociat în societatea
pârâtă de rândul unu, recurenta de față.
Mai mult, întrucât, la data
promovării acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de
închiriere dintre pârâte de către reclamanta intimată, respectivul contract
încetase prin denunțare unilaterală de către locatar, necontestată, iar bunul
închiriat fusese restituit locatorului, reclamanta intimată nu mai justifica un
interes actual, nefiind expusă unui posibil prejudiciu prin contractul evocat,
astfel că în mod eronat instanța de apel reține că la menționata dată partea
avea un interes născut și actual în promovarea acțiunii în constatarea
nulității absolute a contractului de închiriere, care nici nu mai era în vigoare
de aproape un an, or, reclamanta trebuia să justifice un interes personal,
actual și direct pentru a promova acțiunea în constatarea nulității absolute a
menționatului contract de închiriere.
Față de cele de mai sus
constatându-se că decizia recurată nu este legală și temeinică și că soluția
instanței de fond este corectă, cu aplicarea art. 312 alin. (1), (2) și (3) C.
proc. civ., Curtea urmează a admite recursul promovat de recurentă împotriva
deciziei instanței de apel pe care urmează a o modifica în totalitate în sensul
că urmează a fi respins apelul apelantei reclamante împotriva hotărârii
instanței de fond care urmează a fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtele SC D.K.U.B. SRL prin lichidator C.A. și SC T.I.E.C.G.S.P. SRL Cluj
Napoca.
Modifică decizia nr. 92 din
13 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială în sensul că respinge
apelul declarat de reclamanta SC P.I. SRL București împotriva încheierii civile
nr. 31 din 21 martie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2007.