ÎCCJ, decizie (scj.ro #83398)

nulității  contractului de  închiriere. Lipsa interesului

Cuprins

pe materii:

Drept

civil

.

Contracte.

Contractul de închiriere

Index

alfabetic:

acțiune

în

constatare

bunul

închiriat

contract

de închiriere

denunțare

unilaterală

Întrucât, la data promovării acțiunii în constatarea

nulității  absolute a contractului de închiriere dintre pârâte,

de către reclamanta  intimată , contractul încetase prin

denunțare unilaterală de către locatar,  necontestată

, iar bunul închiriat  fusese restituit  locatorului , reclamanta

intimată nu mai justifică  vreun  interes  actual ,

nefiind  expusă unui posibil prejudiciu  prin

contractul

evocat.

(Secția comercială, decizia nr.3545 din

8

noiembrie 200)

Prin acțiunea înregistrată la 2 decembrie 2005, reclamanta

S.C. P.I. SRL București a chemat în judecată pe pârâtele: S.C. D.K.B.

SRL Cluj Napoca și S.C. T.I. E. C. G. S. P. SRL Cluj Napoca, solicitând

instanței să declare nul absolut contractul de închiriere

autentificat sub nr.602 din 25 martie 2003, intervenit între pârâte și să

dispună restituirea de către pârâta de rând doi către pârâta de

rând întâi a autoturismului furgon CABAV 2+1 uși marca Volvo FLC L42R cu

nr.

de

identificare YV2E2C812WB198592 și nr.

de

înmatriculare CJ-67-DKB, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr.31 din 21 martie 2006, Tribunalul Comercial Cluj a admis

excepția lipsei de interes născut și actual al reclamantei, în

ceea ce privește exercitarea dreptului la acțiune, invocată de

pârâte și a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând

că, la data formulării acțiunii, contractul de închiriere vizat

nu mai era în ființă, autoutilitara fiind restituită pârâtei de

rândul 1.

Prin decizia civilă nr.92 din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj,

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii

instanței de fond, pe care o desființează și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că reclamanta

are interesul născut și actual în promovarea acțiunii în

constatarea nulității absolute a contractului de închiriere.

Interesul în promovarea acțiunii rezidă în împrejurarea

că reclamanta, în baza actului de cesiune de părți sociale, a

dobândit calitatea de asociat în cadrul pârâtei de rândul unul, așa încât,

orice act

ce

implică într-un fel sau altul

patrimoniul societar al acestei pârâte interesează în egală

măsură și pe reclamanta apelantă.

În cauză este necesară administrarea de probe pentru a se

verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă

prevăzute imperativ de lege cu privire la caracterul cauzei contractului

de închiriere, la momentul perfectării acestuia, prin raportare la

dispozițiile Legii nr.31/1990.

Împotriva deciziei instanței de apel, pârâtele au declarat recurs

solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.304 pct.9 C. proc.

civ., modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului reclamantei și menținerea soluției instanței de

fond, sub aspectul respingerii acțiunii ca fiind lipsită de interes.

Recurentele au criticat instanța de apel pentru a fi pronunțat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii, deoarece s-a reținut

că reclamanta intimată ar avea calitatea de asociat în cadrul

societății comerciale de rândul unu fără ca aceasta să-și

fi probat calitatea invocată, în condițiile în care contractul de

cesiune de părți sociale nu a fost menționat la ORC și cu

privire la care este promovată o acțiune în constatarea

nulității absolute. De asemenea, nu s-a ținut cont că,

anterior promovării acțiunii de către reclamanta intimată,

contractul de închiriere încetase, respectiv la 25 decembrie 2004, iar bunul

închiriat fusese restituit societății la 24 decembrie 2004, astfel

că reclamanta nu putea justifica la  2 decembrie 2005, data

acțiunii, un interes născut, actual, personal și direct.

Recursul

este

fondat.

Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat că reclamanta

intimată nu a probat calitatea sa de asociat în cadrul

societății recurente de rând unu, întrucât nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii stabilite de art.202 alin

.(

2)

din Legea nr.31/1990 și nici a înscrierii transmiterii părților

sociale în registrul comerțului și în registrul de asociați al

societății, așa cum o cer dispozițiile art.203 alin.(1) din

Legea nr.31/1990.

Astfel, în mod eronat, instanța de

apel a reținut că, la data promovării acțiunii, reclamanta

avea calitatea de asociat în societatea pârâtă de rândul unu, recurenta de

față.

Întrucât, la data promovării acțiunii în constatarea

nulității absolute a contractului de închiriere dintre pârâte, de

către reclamanta intimată, contractul încetase prin denunțare

unilaterală de către locatar, necontestată, iar bunul închiriat

fusese restituit locatorului, reclamanta intimată nu mai justifica vreun

interes actual, nefiind expusă unui posibil prejudiciu prin contractul

evocat.

Ca atare, în mod eronat, instanța de apel a reținut că,

la acea dată, partea avea un interes născut și actual în

promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a

contractului de închiriere, care nici nu mai era în vigoare de aproape un an.

Or, reclamanta trebuia

să

justifice un interes

personal, actual și direct pentru a promova acțiunea în constatarea

nulității absolute a contractului de închiriere.

Cu aplicarea art.312 alin

.(

1),(2) și (3)

C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul promovat de pârâte împotriva

deciziei  nr.92 din 13 iunie 2996 a Curții de Apel Cluj, Secția

comercială, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul respingerii apelului

reclamantei  declarat împotriva încheierii civile nr.31 din 21 martie a

Tribunalului Comercial Cluj, pe care  o menține ca legală

și temeinică.