ÎCCJ, decizie (scj.ro #83566)

Dreptul  la  apărare.

Nulitatea  actelor de procedură

C.proc.civ., art. 92

1

,art.100,art.

107, art.156

Dreptul  la

apărare este asigurat  atât  prin  acordarea termenului

solicitat, în conformitate cu art.156 C.proc.civ. cât  și  prin

îndeplinirea procedurii de citare, prin afișare, atunci  când se constată

lipsa oricărei persoane la sediul  persoanei juridice, conform art.92

1

, astfel că, fiind respectate prevederile art.100 și art.107,  nu

se  justifică  sancțiunea  nulității actelor de procedură

.

(Secția

comercială, decizia nr.3198  din 30 septembrie 2004)

Reclamanta A.S.

C. Sebeș a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Sebeș  pentru a se

constata nulitatea absolută a contractului de închiriere  încheiat

între  părți,  întrucât spațiul închiriat de pârâtă în Sebeș nu este

proprietatea acesteia .

Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr.1422 din 11 decembrie 2003, a respins

acțiunea, după ce a constatat că nu sunt motive de nulitate a

contractului  întrucât  spațiul i-a fost concesionat pârâtei prin

H.C.L. Sebeș nr.121/2001.

Apelul declarat de  reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba

Iulia  care, prin decizia nr.110 din 2 aprilie 2004, a reținut că pârâta

are calitatea de locator ca urmare a transmiterii spațiului prin concesiune,

potrivit H.C.L. nr.121 din 26 iunie 2002. În acest context, s-a apreciat că

pârâta era îndreptățită să încheie contractul de închiriere și  nu sunt

motive care să atragă nulitatea absolută.

Împotriva deciziei ,

reclamanta a declarat recurs cerând, în baza prevederilor art.312 alin.(3)

coroborat cu art.304 (5) raportat la art.92

1

C. proc. civ.,

casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar

în subsidiar, potrivit art.304 (8) (9) (10) C. proc. civ., modificarea deciziei

civile nr.110/2004, admiterea apelului și pe cale de consecință

schimbarea sentinței fondului, în sensul constatării nulității absolute a

contractului de închiriere încheiat la data de 20 ianuarie 2000.A susținut că

instanța de apel a  judecat apelul în  lipsa  sa,

deși  în cauză a fost acordat un singur termen, în conformitate cu art.156

(1) C. proc. civ., nu patru termene, cum a reținut instanța.

În susținerea aceluiași motiv, reclamanta a precizat că data de 2 aprilie 2004,

când a fost acordat termenul, a fost declarată zi nelucrătoare și în aceste

condiții nu putea să bănuiască faptul că se va judeca apelul.

Prin urmare actul dedus judecății a fost interpretat greșit  și

au

fost

nesocotite

probele

din

dosarul

de

fond,

unde

se

afla

depus

C.F nr.2

Sebeș

,

pentru

a

demonstra

că

pârâta

nu

este

proprietara

imobilului

închiriat

.

A mai  susținut

că la data încheierii contractului pârâta nu avea calitatea de locator a

imobilului, emiterea H.C.L.nr. 121/26 iunie 2001 fiind ulterioară datei

încheierii contractului , de 20 ianuarie 2000.

Recursul este nefondat.

Prima critică ce vizează nerespectarea

dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, în sprijinul căreia

reclamanta a invocat dispozițiile art.92 (1) C. proc. civ., este nefondată,

întrucât procedura a fost realizată prin afișare.

Comunicarea citației, dispune art.92

1

C. proc. civ., se realizează

prin afișare atunci când se constată „lipsa oricărei persoane la sediul

acestora”.

A rezultat că reclamantei  i  s-a asigurat dreptul de apărare atât

prin acordarea termenului solicitat în conformitate cu art.156 C. proc. civ.

cât și prin citarea părții pentru termenul fixat în urma solicitării acesteia.

Dovada de primire a citației respectă prin mențiunile pe care le poartă

prevederile art.100 C. proc. civ.,  așa încât instanța de apel nu s-a

aflat în situația de a amâna judecata pe motiv că  reclamanta

apelantă  nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub

sancțiunea nulității, așa cum dispune art.107 C.  proc. civ..

În

consecință

,

potrivit

art.312

C.proc.civ

.,

recursul

a

fost

respins

.