ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3198/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 26

ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, a fost respinsă ca nefondată cererea

condamnatului C.F. privind revizuirea sentinței penale nr. 137 din 6 iulie

1999, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3128/1998.

A fost obligat condamnatul să plătească

suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de

200.000 lei, onorar apărător din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a hotărî în acest sens,

instanța de fond a avut în vedere în urma analizei actelor din dosarul cauzei,

că, motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, respectiv că nu

avea discernământ în momentul comiterii faptei și că nu există dovezi

suficiente în cauză, nu se încadrează în nici una din prevederile art. 394 C. proc.

pen., astfel că cererea a fost respinsă.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat în termen legal apel condamnatul, care a solicitat a se admite

cererea de revizuire și a se reduce pedeapsa aplicată, după care să fie pus în

libertate.

Analizând sentința atacată prin

prisma motivelor de apel invocate, instanța de apel a constatat că în ce

privește motivele de revizuire invocate de revizuient, în mod corect instanța

de fond a reținut că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute

de art. 394 C. proc. pen., astfel că justificat a respins cererea ca nefondată.

Împotriva deciziei instanței de apel

a formulat recurs condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și a reiterat motivele din cererea de revizuire.

Recursul nu este fondat.

Motivul invocat de revizuient,

respectiv că nu a avut discernământ în momentul comiterii faptei, nu se

regăsește printre cazurile de revizuire strict și limitativ prevăzute de

legiuitor în art. 394 C. proc. pen.

Revizuirea fiind o cale extraordinară

de atac pusă la dispoziția părților de legiuitor, pentru motive excepționale,

limitativ prevăzute, nefiind posibil ca pe această cale să se ajungă la

repunerea în discuție a unor aspecte soluționate definitiv de instanțe.

De altfel, susținerea revizuientului

referitoare la lipsa discernământului său a fost verificată de instanță cu

ocazia judecării fondului cauzei, stabilindu-se care a fost situația la

momentul comiterii faptei, precum și bolile de care suferă condamnatul, motiv

pentru care s-a și dispus aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen.

Așa fiind, hotărârile instanțelor,

de respingere a cererii de revizuire și, respectiv de menținere a acestei

soluții sunt legale și temeinice astfel că recursul declarat apare ca nefondat

și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul C.F. împotriva deciziei nr. 59 din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel

Târgu Mureș, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.