ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3198/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, a fost respinsă ca nefondată cererea condamnatului C.F. privind revizuirea sentinței penale nr. 137 din 6 iulie 1999, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3128/1998. A fost obligat condamnatul să plătească suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200.000 lei, onorar apărător din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a avut în vedere în urma analizei actelor din dosarul cauzei, că, motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, respectiv că nu avea discernământ în momentul comiterii faptei și că nu există dovezi suficiente în cauză, nu se încadrează în nici una din prevederile art. 394 C. proc.

pen., astfel că cererea a fost respinsă. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel condamnatul, care a solicitat a se admite cererea de revizuire și a se reduce pedeapsa aplicată, după care să fie pus în libertate. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de apel a constatat că în ce privește motivele de revizuire invocate de revizuient, în mod corect instanța de fond a reținut că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că justificat a respins cererea ca nefondată. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat motivele din cererea de revizuire.

Recursul nu este fondat. Motivul invocat de revizuient, respectiv că nu a avut discernământ în momentul comiterii faptei, nu se regăsește printre cazurile de revizuire strict și limitativ prevăzute de legiuitor în art. 394 C. proc. pen. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac pusă la dispoziția părților de legiuitor, pentru motive excepționale, limitativ prevăzute, nefiind posibil ca pe această cale să se ajungă la repunerea în discuție a unor aspecte soluționate definitiv de instanțe. De altfel, susținerea revizuientului referitoare la lipsa discernământului său a fost verificată de instanță cu ocazia judecării fondului cauzei, stabilindu-se care a fost situația la momentul comiterii faptei, precum și bolile de care suferă condamnatul, motiv pentru care s-a și dispus aplicarea dispozițiilor art. 113 C. pen.

Așa fiind, hotărârile instanțelor, de respingere a cererii de revizuire și, respectiv de menținere a acestei soluții sunt legale și temeinice astfel că recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul C.F. împotriva deciziei nr. 59 din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.