ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2963/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din 26

ianuarie 2004, Tribunalul Harghita a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul R.I., prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 188 din 27 iunie 2003 a aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, la data de 16 februarie 2003, condamnatul R.I. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 188 din 27 iunie 2003 a Tribunalului

Harghita învederând faptul că pe baza noilor împrejurări ce înțelege să le

releve își poate demonstra nevinovăția.

Analizând cererea de revizuire

astfel formulată prin prisma dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 188/2003 a

Tribunalului Harghita, reformată parțial prin decizia penală nr. 144/A/2003 a

Curții de Apel Tg. Mureș, definitivă prin nerecurare inculpatul R.I. a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 74 și art. 76

lit. b) C. pen. Verificând motivele invocate de către condamnat în cererea de

revizuire tribunalul a reținut că, acestea nu sunt fondate deoarece prin nici o

probă administrată în cauză nu se demonstrează că declarațiile date, i-ar fi

fost luate de către organele judiciare prin folosirea unor mijloace de

constrângere sau că, cele declarate de el ar fi neconforme realității. S-a mai

constatat și faptul că prin cererea de revizuire formulată condamnatul înțelege

să conteste și cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicat, aspect ce nu se

încadrează în nici unul dintre motivele de revizuire reglementate de

dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Instanța de fond a concluzionat că, prin

prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., aspectele învederate de condamnat

nu pot fi primite, motiv pentru care a respins, ca atare cererea formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul R.I. care a susținut că este nevinovat întrucât nu el

a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, ci fiica sa, în vârstă de 7

ani.

Prin decizia penală nr. 60/ A din 2

aprilie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs condamnatul R.I., care fără să critice hotărârile

atacate în raport de cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

și motivele de recurs, prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., a reiterat

susținerile formulate în cererea inițială referitoare la nevinovăția sa și la

greșita condamnare.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale ce reglementează

această procedură, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins, ca

atare.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., cazurile de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege, iar susținerile revizuientului nu se regăsesc în nici

unul din cele cinci motive din textul de lege sus-menționat.

În raport de considerentele expuse,

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată că hotărârile

atacate sunt legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient R.I. împotriva deciziei

penale nr. 60/ A din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă condamnatul la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.