ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 144/ LC

din 24 martie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins cererea formulată de

reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE având ca obiect obligația de a face și

pretenții în contradictoriu cu SC F. SA.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța, interpretând clauzele contractului nr. 2667 din 20 iunie 2005, a

reținut că nu s-a prevăzut obligația pârâtei de a permite reclamantei

transportul și depozitarea rezidurilor menajere și neindustriale la rampa de

deșeuri a orașului, astfel cum afirmă și solicită reclamanta în cererea de

chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC A.S. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea

sentinței în cursul admiterii acțiunii principale astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 92 din 5

septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de apel a reținut raportat la obiectul contractului nr. 2667

din 20 iunie 2005 că nu poate fi reținută o obligație în sarcina intimatei în

sensul solicitat de apelantă, încât corect a fost respinsă acțiunea.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC A.S. SRL invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință

admiterea acțiunii.

În dezvoltarea în fapt a

motivelor s-a susținut, în esență, că societatea recurentă avea drept de

transport și depozitare a rezidurilor menajere și neindustriale la rampa de

deșeuri a orașului; că prin adresa nr. 112 din 23 ianuarie 2006 intimata

contrar prevederilor contractuale în mod unilateral a interzis recurentei

accesul la rampa de deșeuri a orașului, ceea ce creează prejudicii însemnate

întrucât sunt în imposibilitate de a onora contractele încheiate cu alte

persoane juridice; că instanțele au aplicat greșit dispozițiile contractului de

prestări servicii, art. 969 C. civ., art. 977 C. civ.

La data de 12 februarie 2007

intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând conform

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată

de intimată se apreciază că este neîntemeiată, întrucât hotărârea recurată a

fost comunicată recurentei, la data de 3 noiembrie 2001, iar recursul declarat

de aceasta a fost depus la poștă, la data de 19 octombrie 2006, și înregistrat

la Curtea de Apel Oradea la data de 23 octombrie 2006, în cadrul termenului de

15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, instanța a

aplicat și interpretat corect în raport de starea de fapt stabilită,

necenzurabilă în recurs, dispozițiile art. 969 C. civ., art. 977 C. civ. și

clauzele contractului nr. 2667 din 20 iunie 2005 încheiat de părți.

Instanța de apel,

interpretând clauzele contractului în concordanță cu dispozițiile art. 969 și

977 C. civ., a reținut corect că prin contract nu s-a prevăzut obligația

pârâtei de a permite reclamantei transportul și depozitarea rezidurilor

menajere și neindustriale la rampa de deșeuri a orașului.

Prin contract pârâta în

calitate de prestator de servicii s-a obligat către reclamantă, în calitate de

beneficiar să-i asigure „efectuarea serviciilor de salubritate, respectiv

colectare, transport și depozitare la rampa de gunoi a rezidurilor menajere și

neindustriale rezultate din activitatea beneficiarului”, iar reclamanta s-a

obligat să plătească contravaloarea acestor servicii.

Raportat la obiectul

contractului de prestări servicii, precum și la natura acestui contract,

critica referitoare la interzicerea nelegală a accesului la rampa de deșeuri a

orașului nu poate fi primită câtă vreme intimata beneficiază de dreptul de

administrare și exploatare a acestui serviciu public pentru municipiul Satu

Mare în condițiile legii, recurenta nefăcând dovada concesionării în favoarea

sa a unui astfel de serviciu.

Neputând fi reținută o

obligație în sarcina pârâtei în sensul solicitat de recurentă în mod temeinic

instanța de fond a respins acțiunea.

Pentru considerentele expuse

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de

reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A.S. SRL SATU MARE împotriva deciziei nr. 92 din 5 septembrie

2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 mai 2007.