ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1106/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1106/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2427 din
30 noiembrie 2004, Tribunalul Bihor Oradea a respins acțiunea promovată de
reclamanta SC C.C.H.R. SRL în contradictor cu pârâta SC M.I. SRL Satu Mare
având ca obiect obligarea la plata sumei de 2.140.248.211 lei reprezentând
contravaloare produse livrate precum și la plata dobânzilor legale aferente
debitului, reținând că acțiunea nu a fost dovedită.
Curtea de Apel Oradea, prin
decizia nr. 90 din 27 iunie 2006, a admis, ca fondat, apelul declarat de
reclamantă, a modificat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a
obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 193.298.113 ROL cu titlu de pretenții.
Reținând concluziile
expertizei contabile administrată în apel, și în raport de prevederile art. 46 C.
com., instanța de apel a apreciat că factura nr. 1951 din 29 august 2002 pentru
suma de 197.834.497 lei a fost acceptată tacit de vreme ce a fost înscrisă în
contabilitatea pârâtei.
Apărările intimatei cu
privire la faptul că nu s-a dovedit efectuarea transportului prin intermediul
unei terțe societăți de transport au fost înlăturate raportat la proba cu
înscrisuri constând în contractele de transport depuse la dosar fiind apreciate
însă, în parte, considerațiile intimatei cu privire la forța probantă a
facturii comerciale și a condițiilor de admisibilitate a probelor cu consecința
admiterii în parte a acțiunii.
În contra acestei decizii a
declarat recurs pârâta SC M.I. SRL pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei
în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
În dezvoltarea motivului de
recurs, recurenta arată că pretențiile la plata cărora a fost obligată de instanța
de apel au fost stinse, situație ignorată însă în pronunțarea soluției deși
raportul de expertiză constată plata pentru suma de 164.205.433 ROL cu fila C.E.C.,
diferența de 29.093.064 ROL reprezentând, conform convenției, perisabilitate.
Intimata SC C.C.H.R. SRL a
depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca
nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond, arătând că
obiectul acțiunii l-a format facturi ce nu au fost achitate iar nu cele stinse
prin plată, cum greșit susține reclamanta.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs întemeiat
pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care se reduce la critica nelegalității
soluției pronunțate în apel, în sensul că acțiunea trebuia respinsă ca fără
obiect, obligațiile contractuale fiind stinse prin plată este în contradicție
cu atitudinea procesuală exprimată de aceiași pare în fața instanței de fond și
a celei de apel.
Astfel, deși recurenta
pretinde că obligația de plată a fost stinsă din septembrie 2002, anterior promovării
acțiunii, în procesul verbal de conciliere directă nu face această mențiune ci
apreciază numai că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate iar pe parcursul
procesului nici la fond și nici în apel nu formulează o atare apărare,
întâmpinarea depusă în apel axându-se pe netemeinicia pretențiilor sub aspectul
dovedirii lor iar nu pe inexistența lor pentru lipsa de obiect, fapt ce
confirmă susținerea intimatei reclamante că obiectul acțiunii l-a format
facturi ce nu au fost plătite iar nu cele care au fost stinse prin plată.
Așa fiind, față de cele ce
preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat, ca
nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC M.I. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 90 din 27 iunie
2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2007.