ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1106/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2427 din 30 noiembrie 2004, Tribunalul Bihor Oradea a respins acțiunea promovată de reclamanta SC C.C.H.R. SRL în contradictor cu pârâta SC M.I. SRL Satu Mare având ca obiect obligarea la plata sumei de 2.140.248.211 lei reprezentând contravaloare produse livrate precum și la plata dobânzilor legale aferente debitului, reținând că acțiunea nu a fost dovedită. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 90 din 27 iunie 2006, a admis, ca fondat, apelul declarat de reclamantă, a modificat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 193.298.113 ROL cu titlu de pretenții.

Reținând concluziile expertizei contabile administrată în apel, și în raport de prevederile art. 46 C. com., instanța de apel a apreciat că factura nr. 1951 din 29 august 2002 pentru suma de 197.834.497 lei a fost acceptată tacit de vreme ce a fost înscrisă în contabilitatea pârâtei. Apărările intimatei cu privire la faptul că nu s-a dovedit efectuarea transportului prin intermediul unei terțe societăți de transport au fost înlăturate raportat la proba cu înscrisuri constând în contractele de transport depuse la dosar fiind apreciate însă, în parte, considerațiile intimatei cu privire la forța probantă a facturii comerciale și a condițiilor de admisibilitate a probelor cu consecința admiterii în parte a acțiunii.

În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.I. SRL pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă. În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că pretențiile la plata cărora a fost obligată de instanța de apel au fost stinse, situație ignorată însă în pronunțarea soluției deși raportul de expertiză constată plata pentru suma de 164.205.433 ROL cu fila C.E.C., diferența de 29.093.064 ROL reprezentând, conform convenției, perisabilitate. Intimata SC C.C.H.R. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond, arătând că obiectul acțiunii l-a format facturi ce nu au fost achitate iar nu cele stinse prin plată, cum greșit susține reclamanta.

Recursul nu este fondat. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și care se reduce la critica nelegalității soluției pronunțate în apel, în sensul că acțiunea trebuia respinsă ca fără obiect, obligațiile contractuale fiind stinse prin plată este în contradicție cu atitudinea procesuală exprimată de aceiași pare în fața instanței de fond și a celei de apel.

Astfel, deși recurenta pretinde că obligația de plată a fost stinsă din septembrie 2002, anterior promovării acțiunii, în procesul verbal de conciliere directă nu face această mențiune ci apreciază numai că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate iar pe parcursul procesului nici la fond și nici în apel nu formulează o atare apărare, întâmpinarea depusă în apel axându-se pe netemeinicia pretențiilor sub aspectul dovedirii lor iar nu pe inexistența lor pentru lipsa de obiect, fapt ce confirmă susținerea intimatei reclamante că obiectul acțiunii l-a format facturi ce nu au fost plătite iar nu cele care au fost stinse prin plată. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.I. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 90 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2007.