ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare

înregistrată la 16 iunie 2004, reclamanta SC D.I.E. SRL Timișoara cheamă în

judecată pe pârâta SC E.R. SRL Oradea solicitând Tribunalului arbitral să

oblige pârâta la plata debitului de 3.390.357.638 lei (ROL) reprezentând

contravaloare lucrări executate, la plata unei dobânzi legale până la

executarea acestor debite, precum și la cheltuieli de judecată.

La data de 8 septembrie 2004

pârâta formulează cerere reconvențională solicitând instanței arbitrale să

oblige reclamanta - pârâtă reconvențională la plata lucrărilor contractate cu

SC T. SRL pentru lucrări nerealizate, respectiv nefinalizate de către aceasta,

în valoare de 309.127.989 lei, la plata materialelor importate pentru

suplinirea materialelor reclamantei în valoare de 4.257,5 euro, la plata sumei

de 39.500 euro reprezentând daune conform dispozițiilor art. 5 final din

contract, la plata sumei de 160.000 euro reprezentând daune și despăgubiri față

de beneficiar, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea nr. 1 din 17

ianuarie 2006, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

Bihor admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata sumei de

3.390.357.638 lei ROL, cu 60.991.000 lei ROL cheltuieli de judecată și respinge

cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Împotriva hotărârii

instanței arbitrale pârâta formulează acțiune în anulare prin care, cu

invocarea dispozițiilor art. 364 lit. f) și g( C. proc. civ., solicită

desființarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii

sale reconvenționale așa cum a fost formulată. În fundamentarea acțiunii sale

în anulare pârâta reproșează instanței de arbitraj că nu a examinat cererea sa

reconvențională în considerentele hotărârii, despre care aceasta nici nu

amintește, după cum nu a examinat nici probatoriul administrat în dovedirea

pretențiilor, precum și o motivare lapidară, tribunalul arbitral

nepronunțându-se în fapt asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtă.

Prin sentința nr. 2/ COM din

2 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare

formulată de pârâta reclamantă reconvențională reținând că tribunalul arbitral

a examinat atât pretențiile reclamantei pe care le-a considerat întemeiate și

le-a admis, cât și pretențiile pârâtei-reclamantă reconvențională pe care le-a

considerat neîntemeiate și le-a respins, respectând cadrul procesual fixat de

părți, soluția fiind motivată, cu referire la probele administrate în cauză,

inclusiv la depoziția martorului propus de reclamanta reconvențională, analiza

probatoriului și a pretențiilor fiind făcută în ansamblu și concomitent și nu

distinct pe fiecare pretenție formulată de părți, precum și că hotărârea

arbitrală atacată cuprinde dispozitivul și motivele pe care se sprijină, arată

data și locul pronunțării și este semnată de toți arbitrii, astfel că motivele

de desființare invocare de pârâtă nu sunt întemeiate.

Reține instanța că celelalte

critici formulate de reclamanta reconvențională care vizează fondul pricinii

neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.,

nu pot fi examinate.

Sentința de mai sus este

atacată de pârâta reclamantă reconvențională cu recurs prin care, cu invocarea art.

299 și urm. C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și,

în urma rejudecării, respingerea acțiunii principale și admiterea acțiunii sale

reconvenționale.

În fundamentarea recursului

său recurenta reia în totalitate susținerile din acțiunea în anulare, reproșând

instanței judecătorești că a interpretat mecanic dispozițiile art. 364 C. proc.

civ. și a nesocotit spiritul și textul Codului de procedură civilă, Cartea a V-a

și, mai ales, dispozițiile art. 358 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă-pârâtă-reconvențională solicită respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Fără a indica expres vreunul

dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta

reproșează instanței pronunțarea unei sentințe cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și ale art. 364 C. proc. civ.

Cât privește nesocotirea de

către instanța de control judecătoresc a dispozițiilor art. 358 C. proc. civ.,

critica recurentei este neîntemeiată întrucât menționatele dispoziții se referă

la procedura arbitrală, iar recurenta nu a invocat în acțiunea în anulare a

hotărârii arbitrale niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc.

civ., care ar viza încălcarea de către instanța de arbitraj a egalității de

tratament a părților, sau a dreptului lor la apărare, ori a principiului

contradictorialității.

Neîntemeiat este și reproșul

formulat de recurentă referitor la greșita aplicare de către instanța de

control judecătoresc a dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., constatându-se din

analiza sentinței recurate că s-au examinat motivele avansate de recurentă în

acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 lit. f) și lit.

g), invocate expres, și, corect și întemeiat, instanța a apreciat că acestea nu

sunt fondate, soluția tribunalului arbitral fiind motivată, iar tribunalul

examinând probele administrate în cauză de către ambele părți litigante în

fundamentarea pretențiilor lor pronunțându-se asupra cererilor acestora. Cum o

acțiune în anulare poate fi examinată strict prin prisma motivelor prevăzute de

art. 364 C. proc. civ. lit. a) – i) și numai în limitele evocării lor exprese

de către petent, se constată că întemeiat instanța de control judecătoresc a

apreciat că nu este îndrituită să cerceteze modul în care a fost soluționat

fondul pricinii de către tribunalul arbitral, fiind ținută de aspectele cu care

a fost investită, respectiv de cele prevăzute de art. 364 lit. f) și g) C.

proc. civ., pe care le-a examinat și le-a respins corect ca neîntemeiate,

criticile pe fond formulate de pârâta reclamantă reconvențională în acțiunea în

anulare neputând forma obiect de cercetare pentru instanța de control

judecătoresc.

Astfel fiind, sentința recurată

fiind legală și temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul promovat de recurentă împotriva sentinței instanței de control

judecătoresc de respingere a acțiunii în anulare urmează a fi respins ca

nefondat.

Cu aplicarea art. 274 C.

proc. civ., recurenta urmează a fi obligată să plătească intimatei reclamante

suma de 10.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E.R. SRL Oradea împotriva sentinței nr. 2/ COM din 2 iunie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Obligă pe pârâtă să

plătească reclamantei suma de 10.950 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.