ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de arbitrare înregistrată la 16 iunie 2004, reclamanta SC D.I.E. SRL Timișoara cheamă în judecată pe pârâta SC E.R. SRL Oradea solicitând Tribunalului arbitral să oblige pârâta la plata debitului de 3.390.357.638 lei (ROL) reprezentând contravaloare lucrări executate, la plata unei dobânzi legale până la executarea acestor debite, precum și la cheltuieli de judecată.

La data de 8 septembrie 2004 pârâta formulează cerere reconvențională solicitând instanței arbitrale să oblige reclamanta - pârâtă reconvențională la plata lucrărilor contractate cu SC T. SRL pentru lucrări nerealizate, respectiv nefinalizate de către aceasta, în valoare de 309.127.989 lei, la plata materialelor importate pentru suplinirea materialelor reclamantei în valoare de 4.257,5 euro, la plata sumei de 39.500 euro reprezentând daune conform dispozițiilor art. 5 final din contract, la plata sumei de 160.000 euro reprezentând daune și despăgubiri față de beneficiar, cu cheltuieli de judecată. Prin hotărârea nr. 1 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bihor admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata sumei de 3.390.357.638 lei ROL, cu 60.991.000 lei ROL cheltuieli de judecată și respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Împotriva hotărârii instanței arbitrale pârâta formulează acțiune în anulare prin care, cu invocarea dispozițiilor art. 364 lit. f) și g( C. proc. civ., solicită desființarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii sale reconvenționale așa cum a fost formulată. În fundamentarea acțiunii sale în anulare pârâta reproșează instanței de arbitraj că nu a examinat cererea sa reconvențională în considerentele hotărârii, despre care aceasta nici nu amintește, după cum nu a examinat nici probatoriul administrat în dovedirea pretențiilor, precum și o motivare lapidară, tribunalul arbitral nepronunțându-se în fapt asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtă.

Prin sentința nr. 2/ COM din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de pârâta reclamantă reconvențională reținând că tribunalul arbitral a examinat atât pretențiile reclamantei pe care le-a considerat întemeiate și le-a admis, cât și pretențiile pârâtei-reclamantă reconvențională pe care le-a considerat neîntemeiate și le-a respins, respectând cadrul procesual fixat de părți, soluția fiind motivată, cu referire la probele administrate în cauză, inclusiv la depoziția martorului propus de reclamanta reconvențională, analiza probatoriului și a pretențiilor fiind făcută în ansamblu și concomitent și nu distinct pe fiecare pretenție formulată de părți, precum și că hotărârea arbitrală atacată cuprinde dispozitivul și motivele pe care se sprijină, arată data și locul pronunțării și este semnată de toți arbitrii, astfel că motivele de desființare invocare de pârâtă nu sunt întemeiate.

Reține instanța că celelalte critici formulate de reclamanta reconvențională care vizează fondul pricinii neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., nu pot fi examinate. Sentința de mai sus este atacată de pârâta reclamantă reconvențională cu recurs prin care, cu invocarea art. 299 și urm. C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii principale și admiterea acțiunii sale reconvenționale. În fundamentarea recursului său recurenta reia în totalitate susținerile din acțiunea în anulare, reproșând instanței judecătorești că a interpretat mecanic dispozițiile art. 364 C. proc. civ. și a nesocotit spiritul și textul Codului de procedură civilă, Cartea a V-a și, mai ales, dispozițiile art. 358 C. proc.

civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă-pârâtă-reconvențională solicită respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Fără a indica expres vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta reproșează instanței pronunțarea unei sentințe cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 358 C. proc. civ. și ale art. 364 C. proc. civ. Cât privește nesocotirea de către instanța de control judecătoresc a dispozițiilor art. 358 C. proc. civ., critica recurentei este neîntemeiată întrucât menționatele dispoziții se referă la procedura arbitrală, iar recurenta nu a invocat în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc.

civ., care ar viza încălcarea de către instanța de arbitraj a egalității de tratament a părților, sau a dreptului lor la apărare, ori a principiului contradictorialității. Neîntemeiat este și reproșul formulat de recurentă referitor la greșita aplicare de către instanța de control judecătoresc a dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., constatându-se din analiza sentinței recurate că s-au examinat motivele avansate de recurentă în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 lit. f) și lit. g), invocate expres, și, corect și întemeiat, instanța a apreciat că acestea nu sunt fondate, soluția tribunalului arbitral fiind motivată, iar tribunalul examinând probele administrate în cauză de către ambele părți litigante în fundamentarea pretențiilor lor pronunțându-se asupra cererilor acestora.

Cum o acțiune în anulare poate fi examinată strict prin prisma motivelor prevăzute de art. 364 C. proc. civ. lit. a) – i) și numai în limitele evocării lor exprese de către petent, se constată că întemeiat instanța de control judecătoresc a apreciat că nu este îndrituită să cerceteze modul în care a fost soluționat fondul pricinii de către tribunalul arbitral, fiind ținută de aspectele cu care a fost investită, respectiv de cele prevăzute de art. 364 lit. f) și g) C. proc. civ., pe care le-a examinat și le-a respins corect ca neîntemeiate, criticile pe fond formulate de pârâta reclamantă reconvențională în acțiunea în anulare neputând forma obiect de cercetare pentru instanța de control judecătoresc.

Astfel fiind, sentința recurată fiind legală și temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurentă împotriva sentinței instanței de control judecătoresc de respingere a acțiunii în anulare urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 10.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.R. SRL Oradea împotriva sentinței nr. 2/ COM din 2 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.950 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.