ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3216/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3216/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 205/

PI din 3 martie 2006, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată și completată de reclamanta P. SA, sucursala

Timișoara împotriva pârâților C.L.M. Timișoara, P.M. Timișoara și P.M. Timișoara,

toți din municipiul Timișoara județul Timiș.

S-a dispus obligarea

pârâtului C.L. Timișoara să plătească reclamantei suma de 3.154.116.138 ROL

(315.411,61 RON) din care, 2.048.427.561 ROL (204.842,7 RON) despăgubiri,

1.038.233.045 ROL (103.823 RON) dobânda legală aferentă, 43.438.767 ROL

(4.343,8 RON) actualizare cu indicele inflației pentru perioada aprilie 2002 –

octombrie 2005, 22.016.675 ROL (2.201,6 RON) dobândă aferentă sumei actualizate

și 71.633.160 ROL (7.163,31 RON) cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut că reclamanta a anexat la dosar hotărârile

judecătorești reprezentând titluri executorii în baza cărora s-a efectuat

executarea silită a Deciziei nr. 309/2003 a Curții de Apel Timișoara, cu obligarea

reclamantei la plata sumei de 1.858.120 lei, acte și documente prin care își

susține pretențiile.

Prin întâmpinare, pârâții au

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se și lipsa calității

procesuale pasive a P.M. Timișoara. De asemenea, P.M. Timișoara a invocat în

fond condițiile derulării raporturilor contractuale, excepție care este

întemeiată conform completării de acțiune pe dispozițiile art. 161 C. proc.

civ.

Pentru clarificarea

cuantumului sumelor datorate a fost încuviințată efectuarea unei expertize

contabile, care a stabilit prejudiciul creat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 224 din 11 decembrie 2006, a respins apelul

declarat de apelanții P.M. Timișoara, C.L.M. Timișoara și P.M. Timișoara

împotriva sentinței civile nr. 205 din 3 martie 2006 pronunțată de Tribunalul

Timiș în dosarul nr. 3250/COM/2005.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că în ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a P.M. Timișoara și a P.M. Timișoara, invocată de apelanți,

prima instanță s-a pronunțat asupra acesteia, admițând acțiunea numai față de

pârâtul C.L.M. Timișoara, ceilalți doi pârâți neavând calitate procesuală

pasivă.

În ce privește apelul

declarat de pârâtul C.L.M. Timișoara s-a constatat că în mod corect acest pârât

a fost obligat la plata sumelor arătate în sentința apelată, sumele fiind

stabilite pe baza unei expertize contabile.

Împotriva deciziei civile nr.

224 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

a promovat recurs pârâtul C.L.M. Timișoara, prin reprezentanții săi legali,

care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre,

solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, iar în subsidiar

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința

respingerii capătului de cerere privind dobânda pretinsă de reclamantul SC P. SA,

sucursala Timișoara.

S-a invocat ca temei de

drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

S-a mai cerut prin cererea

de recurs potrivit art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ., suspendarea

executării hotărârii recurate până la soluționarea prezentului recurs.

Intimata-reclamantă SC P. SA,

sucursala Timișoara a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin

care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge

recursul pârâtului C.L.M. Timișoara pentru următoarele considerente.

Nu poate fi primită teza

acreditată de recurentă, potrivit căreia au fost ignorate în cuprinsul

considerentelor hotărârii instanței de apel apărările sale referitoare la

calculele sumelor în litigiu, aspecte care au condus la o insuficientă motivare

a hotărârii, împrejurare echivalentă cu o nemotivare.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, a fost stabilită o corectă situație de fapt și

de drept, care în esență decurge din actele existente la dosarul cauzei, precum

și concluziile raportului de expertiză contabilă. Amplu motivat și bine

argumentat expertul contabil M.M. a răspuns detaliat la toate obiectivele

stabilite de instanță, indicând și legislația de specialitate avută în vedere.

Mai mult, instanța a admis obiecțiunile formulate de pârâtul C.L.M. Timișoara

la raportul de expertiză, iar expertul a răspuns la obiecțiuni, oferind certitudinea

unor calcule reale.

Nici susținerea că litigiul

nu este de natură comercială și că veniturile obținute din închirierea sau

concesionarea bunului se fac venituri la bugetul local, situație în care nu se

datorează dobânzi, nu poate fi primită.

Apare cât se poate de

evident că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 25649 din 20

iunie 1991 având ca obiect suprafața de teren de 1886 m.p., cu destinația de a fi construit un sediu administrativ cu spații comerciale, termenul de

închiriere fiind pe durata existenței construcției ridicată ulterior și prețul

chiriei de 20 lei/m.p.

Raporturile juridice dintre

părți sunt de natură comercială, iar din această perspectivă sunt aplicabile

dispozițiile art. 43 C. com., în conformitate cu care datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin

exigibile.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.L.M. Timișoara

împotriva deciziei civile nr. 224 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul C.L.M. Timișoara împotriva deciziei nr. 224 din 11

decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 octombrie 2007.