ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 15 martie 2004,
reclamanta SC G.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, sucursala
Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata
sumei de 1.425.721.725 lei/Rol cu titlu de despăgubiri pentru daune, urmând a
fi reactualizată cu indicele de inflație.
Tribunalul Timiș, prin
sentința civilă nr. 1461 din 25 mai 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea
reclamantei pe motiv că nu s-au respectat dispozițiile art. 720
1
C.
proc. civ., privind concilierea directă.
Apelul formulat de
reclamantă a fost respins prin decizia nr. 289/4 octombrie 2004 a Curții de
Apel Timișoara, secția comercială.
Recursul formulat de
reclamantă a fost admis prin decizia nr. 2944 din 18 mai 2005 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, s-a casat decizia atacată și sentința nr. 1461/2004 și
s-a trimis cauza Tribunalului Timiș pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1020
din 7 noiembrie 2005 a tribunalului Timiș a admis, în parte, acțiunea
reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 312.507.600
Rol, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând contravaloarea petitelor
de asigurare nr. 804110 și 804112.
Apelul declarat de pârâta SC
A. SA, sucursala Timișoara, împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin
decizia nr. 129/ A din 25 mai 2006, în sensul că schimbă, în parte, sentința nr.
1020/2005 și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 195.267.600 Rol,
cu titlu de prime de asigurare și suma de 47.120.352 Rol, cheltuieli de
judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC G.R.
SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că,
nu reflectă realitatea de fapt și obiectul dedus judecății, instanța apreciind
că beneficiara tuturor primelor de asigurare plătite este SC O.I. SRL, care
este titularul unei alte polițe.
O altă critică pe care o aduce
deciziei se referă la diminuarea cheltuielilor de judecată, avansate pentru
despăgubirile solicitate de 1.425.721.725 lei /Rol.
În consecință, în temeiul art.
304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost
formulat și motivat casarea deciziei atacate, modificarea deciziei, respingerea
apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1020 din 7 noiembrie 2005
a Tribunalului Timiș în sensul admiterii acțiunii introductive cu cheltuieli de
judecată.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la
dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus
judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre
temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de
reclamantă.
Potrivit art. 304 pct. 9
modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face când este lipsită de temei
legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar, în
speță, instanța de apel nu a făcut decât să corecteze eroarea în care s-a aflat
instanța de fond referitor la suma de restituit recurentei-reclamante, prin
scăderea sumei de 120.240.000 Rol din suma de 312.507.600 Rol la care a fost
obligată pârâta SC A. SA, astfel că suma ce trebuie restituită reclamantei,
conform procesului verbal de conciliere nr. 343 din 29 ianuarie 2004 este de
195.267.600 Rol.
Așa fiind, potrivit
principiului „non amissio medio” recurenta nu poate solicita instanței de
recurs modificarea sentinței civile nr. 1020 din 7 noiembrie 2005, prin care
s-a soluționat pe fond litigiul dintre părți fără a fi uzitat de calea de atac
a apelului.
Neîntemeiată este și critica
referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată, întrucât, așa cum corect a
reținut și motivat instanța de apel, reclamanta a fost în culpă procesuală la
introducerea acțiunii, solicitând o sumă mult mai mare decât cea din procesul
verbal de conciliere 343 din 29 ianuarie 2004.
Pentru cele ce preced,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,
recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC G.R. SRL împotriva deciziei nr. 129 din 25 mai 2006 a
Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 28 februarie 2007.