ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 914/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 martie 2004, reclamanta SC G.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, sucursala Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.425.721.725 lei/Rol cu titlu de despăgubiri pentru daune, urmând a fi reactualizată cu indicele de inflație. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1461 din 25 mai 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei pe motiv că nu s-au respectat dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., privind concilierea directă. Apelul formulat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 289/4 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Recursul formulat de reclamantă a fost admis prin decizia nr. 2944 din 18 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a casat decizia atacată și sentința nr. 1461/2004 și s-a trimis cauza Tribunalului Timiș pentru soluționarea pe fond a cauzei. Prin sentința civilă nr. 1020 din 7 noiembrie 2005 a tribunalului Timiș a admis, în parte, acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 312.507.600 Rol, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând contravaloarea petitelor de asigurare nr. 804110 și 804112. Apelul declarat de pârâta SC A. SA, sucursala Timișoara, împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 129/ A din 25 mai 2006, în sensul că schimbă, în parte, sentința nr. 1020/2005 și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 195.267.600 Rol, cu titlu de prime de asigurare și suma de 47.120.352 Rol, cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC G.R. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, nu reflectă realitatea de fapt și obiectul dedus judecății, instanța apreciind că beneficiara tuturor primelor de asigurare plătite este SC O.I. SRL, care este titularul unei alte polițe. O altă critică pe care o aduce deciziei se referă la diminuarea cheltuielilor de judecată, avansate pentru despăgubirile solicitate de 1.425.721.725 lei /Rol. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat casarea deciziei atacate, modificarea deciziei, respingerea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1020 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș în sensul admiterii acțiunii introductive cu cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Potrivit art. 304 pct. 9 modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face când este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar, în speță, instanța de apel nu a făcut decât să corecteze eroarea în care s-a aflat instanța de fond referitor la suma de restituit recurentei-reclamante, prin scăderea sumei de 120.240.000 Rol din suma de 312.507.600 Rol la care a fost obligată pârâta SC A. SA, astfel că suma ce trebuie restituită reclamantei, conform procesului verbal de conciliere nr. 343 din 29 ianuarie 2004 este de 195.267.600 Rol.

Așa fiind, potrivit principiului „non amissio medio” recurenta nu poate solicita instanței de recurs modificarea sentinței civile nr. 1020 din 7 noiembrie 2005, prin care s-a soluționat pe fond litigiul dintre părți fără a fi uzitat de calea de atac a apelului. Neîntemeiată este și critica referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată, întrucât, așa cum corect a reținut și motivat instanța de apel, reclamanta a fost în culpă procesuală la introducerea acțiunii, solicitând o sumă mult mai mare decât cea din procesul verbal de conciliere 343 din 29 ianuarie 2004. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.R. SRL împotriva deciziei nr. 129 din 25 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 februarie 2007.