ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1374/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A. împotriva

deciziei nr.85 din 12.06.2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C. “ B.” S.A. și

intimatul-reclamant I.S..

Procedura

completă.

Se

referă faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă,

potrivit art.242 C.proc.civ.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 29.10.2001 reclamantul I.F.S. a chemat în

judecată S.C. “ B.” S.A. Timișoara solicitând ca prin hotărârea  ce se va da

pârâta să fie obligată la plata sumei de 116.122.133 lei reprezentând

actualizarea, în funcție de rata inflației, aferentă perioadei 1.06.1999 –

19.10.2001, a creanței de 76.678.475 lei stabilită prin sentința civilă

nr.330/25.05.1999 și achitată de către pârâtă la 19.10.2001.

Tribunalul

Timiș, prin sentința civilă nr.231 din 8 martie 2002, a admis în parte acțiunea

și a obligat pârâta la plata sumei de 89.867.173 lei, reprezentând diferența

actualizată, în raport de indicele de inflație, aferente perioadei 1.06.1999 –

19.10.2001, a sumei de 76.678.475 lei, reținând că această sumă a fost supusă

procesului inflațional pe parcursul derulării căilor de atac de care pârâta a

înțeles să uzeze, încât la momentul plății suma datorată nu mai reflecta

valoarea reală.

Prin

decizia civilă nr.85 din 12 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a respins ca

tardiv apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantul I.S. și ca

nefondat apelul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A. Timișoara.

Împotriva

acestei decizii, S.C. “ B.” S.A., a declarat recurs, susținând că acțiunea,

astfel formulată trebuia timbrată potrivit Legii nr.146/1997, instanța a

acordat greșit reclamantului daune raportat la indicele de inflație, suma

stabilită fiind  disproporționată și calculată în mod eronat la acest cuantum.

Recursul

este întemeiat potrivit celor ce urmează:

Reclamantul

a sesizat prin cerere introductivă  de instanță tribunalul, desigur în

considerarea faptului că,  creanța a cărei actualizare valorică a solicitat-o a

fost stabilită prin hotărârea acestei instanțe – sentința civilă nr.330/1999 a

Tribunalului  Județean  Timiș.

Acțiunea

formulată astfel, cu un asemenea obiect are însă caracterul unei simple cereri

în pretenții cu caracter patrimonial.

În

această ipoteză, este de reținut că, deși  creanța  a cărei reactualizare

valorică se solicită își are izvorul în dreptul dobândit prin sentința

menționată, în cadrul acestui proces, nu se mai pune problema stabilirii unor

raporturi juridice ca cele avute în vedere în  cadrul procesual deja rezolvat,

ci, în esență, este vorba de o simplă reactualizare valorică, prin calcul

matematic, a unui drept deja acordat, în măsura în care, desigur, cerințele

unei asemenea actualizări ar fi întrunite.

Ca

atare, potrivit prevederilor art.2 pct.1 lit.b, coroborat cu art.1 pct.1 C.

proc. civ.,  raportat  și  la  cuantumul  sumei   solicitate   prin  cererea

introductivă  de instanță, în speță, competența materială a soluționării cauzei

în primă instanță, aparține Judecătoriei.

Așa

fiind, având în vedere dispozițiile art.304 pct.3 C.proc.civ., coroborate cu

cele ale art.306 pct.2 C.proc.civ. și art.313 al.2 același cod, urmează a se

admite  urmând, a se casa ambele hotărâri și a se trimite cauza spre o nouă

judecată la Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. “

B.” S.A. împotriva deciziei nr.85 din 12.06.2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția civilă.

Casează

această decizie și sentința nr.231 din 8 martie 2002 a Tribunalului  Timiș și

trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.