ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1374/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A. împotriva deciziei nr.85 din 12.06.2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C. “ B.” S.A. și intimatul-reclamant I.S.. Procedura completă. Se referă faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.242 C.proc.civ. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29.10.2001 reclamantul I.F.S. a chemat în judecată S.C. “ B.” S.A. Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va da pârâta să fie obligată la plata sumei de 116.122.133 lei reprezentând actualizarea, în funcție de rata inflației, aferentă perioadei 1.06.1999 – 19.10.2001, a creanței de 76.678.475 lei stabilită prin sentința civilă nr.330/25.05.1999 și achitată de către pârâtă la 19.10.2001.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr.231 din 8 martie 2002, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 89.867.173 lei, reprezentând diferența actualizată, în raport de indicele de inflație, aferente perioadei 1.06.1999 – 19.10.2001, a sumei de 76.678.475 lei, reținând că această sumă a fost supusă procesului inflațional pe parcursul derulării căilor de atac de care pârâta a înțeles să uzeze, încât la momentul plății suma datorată nu mai reflecta valoarea reală. Prin decizia civilă nr.85 din 12 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantul I.S. și ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A.

Timișoara. Împotriva acestei decizii, S.C. “ B.” S.A., a declarat recurs, susținând că acțiunea, astfel formulată trebuia timbrată potrivit Legii nr.146/1997, instanța a acordat greșit reclamantului daune raportat la indicele de inflație, suma stabilită fiind disproporționată și calculată în mod eronat la acest cuantum. Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează: Reclamantul a sesizat prin cerere introductivă de instanță tribunalul, desigur în considerarea faptului că, creanța a cărei actualizare valorică a solicitat-o a fost stabilită prin hotărârea acestei instanțe – sentința civilă nr.330/1999 a Tribunalului Județean Timiș. Acțiunea formulată astfel, cu un asemenea obiect are însă caracterul unei simple cereri în pretenții cu caracter patrimonial.

În această ipoteză, este de reținut că, deși creanța a cărei reactualizare valorică se solicită își are izvorul în dreptul dobândit prin sentința menționată, în cadrul acestui proces, nu se mai pune problema stabilirii unor raporturi juridice ca cele avute în vedere în cadrul procesual deja rezolvat, ci, în esență, este vorba de o simplă reactualizare valorică, prin calcul matematic, a unui drept deja acordat, în măsura în care, desigur, cerințele unei asemenea actualizări ar fi întrunite. Ca atare, potrivit prevederilor art.2 pct.1 lit.b, coroborat cu art.1 pct.1 C. proc. civ., raportat și la cuantumul sumei solicitate prin cererea introductivă de instanță, în speță, competența materială a soluționării cauzei în primă instanță, aparține Judecătoriei.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art.304 pct.3 C.proc.civ., coroborate cu cele ale art.306 pct.2 C.proc.civ. și art.313 al.2 același cod, urmează a se admite urmând, a se casa ambele hotărâri și a se trimite cauza spre o nouă judecată la Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. “ B.” S.A. împotriva deciziei nr.85 din 12.06.2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. Casează această decizie și sentința nr.231 din 8 martie 2002 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.