ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 675/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1790 din 15 mai 2006 a respins acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta SC R. SA cu sediul social în Timișoara, județul Timiș, împotriva pârâtei SC U.M.T. SA cu sediul social în Timișoara, județul Timiș. De asemenea a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă. A mai fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de SC U.M.T. SA în contradictoriu cu intervenienții SNL O. SA cu sediul social în Târgu-Jiu, județul Gorj, și SC Î.C.M. SA cu sediul social în Târgu Jiu, județul Gorj. S-a luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că reclamanta SC R. SA Timișoara a solicitat obligarea pârâtei SC U.M.T. SA la plata sumei de 5.784.221.688 lei reprezentând contravaloare subansamble achitate și nelivrate, contravaloare lipsuri furnitură și penalități de întârziere. La termenul din data de 12 ianuarie 2003 reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a învederat că își majorează pretențiile la cuantumul de 10.018.271.680 lei, raportat la rata inflației pe perioada ianuarie 2001 - decembrie 2003. Pârâta a depus întâmpinare, precizând că între părți a intervenit un contract de depozit voluntar cu titlu gratuit și a cerut respingerea acțiunii, invocând că dacă ar exista vreo pretenție, a operat prescripția extinctivă a dreptului la acțiune.

Ulterior, la termenul din 22 martie 2005, pârâta a depus o cerere reconvențională, solicitând ca în contradictoriu cu SC R. SA și SNL O. SA să se constate că între SC U.M.T. SA în calitatea de vânzător și SC R. SA Timișoara în calitatea de cumpărător s-au stins prin plată (executare voluntară) obligațiile reciproce asumate prin contractele din 1991. Mai mult, la data introducerii acțiunii, în evidențele contabile ale SC R. SA nu era înregistrat niciun debit al SC U.M.T. SA rezultat din contractele expuse anterior. Intervenienta forțată SNL O. SA a depus la rândul ei întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane, excepția tardivității acestei cereri și excepția lipsei calității procesuale pasive.

La termenul de judecată din 6 septembrie 2005 pârâta SC U.M.T. SA Timișoara a chemat în judecată, în calitatea de intervenient forțat și SC Î.C.M. SA, fiind reluate aspectele din prima cerere reconvențională. Intervenienta forțată SC Î.C.M. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității. Constatând că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei se impune administrarea unor probe în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, s-a dispus unirea acestei excepții cu fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Analizând succesiunea raporturilor juridice desfășurate între părți s-a apreciat că acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă ca prescrisă.

Deși s-a apreciat că excepția prescripției este una de fond, care face de prisos cercetarea pricinii în fond, totuși instanța a examinat cererea reclamantei și din punct de vedere al temeiniciei acesteia, ocazie cu care a concluzionat că pârâta și-a executat în întregime obligațiile care îi reveneau, astfel încât cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată. Atât cererea reconvențională cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de pârâtă au fost respinse ca nefondate, prin aceea că au vizat doar constatarea unor stări de fapt și nu a existenței sau inexistenței unui drept. Față de respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane, s-a apreciat că nu se mai impune analizarea acesteia din punct de vedere al calității procesuale pasive a celor două societăți chemate în judecată.

Cheltuielile de judecată avute de pârâtă nu au fost acordate, deoarece nu au fost dovedite. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 47 din 26 februarie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta SC R. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1790 din 15 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, în dosarul nr. 12785/COM/2003, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Instanța de apel a stabilit că sentința apelată este nelegală sub mai multe aspecte. Astfel există neconcordanța dintre minută și dispozitivul hotărârii, care face ca aceasta să fie lovită de nulitate. Nulitatea este absolută, deoarece dispozitivul sentinței reprezintă o reproducere a minutei redactate după deliberare, iar între minută și dispozitiv trebuie să existe o perfectă concordanță.

Prima instanță a fost confuză și în expunerea consemnărilor în Încheierea de ședința de amânare a pronunțării. În Încheierea de ședință din 8 mai 2006 prin care a fost amânată pronunțarea pentru data de 15 mai 2006 greșit s-a arătat că „pe rol se află judecarea acțiunii comerciale având ca obiect pretenții și cererea de intervenție formulată de intervenienții SNL O. SA și SC Î.C.M. SA, în realitate cererea de introducere în cauză a intervenienților fiind formulată de pârâta SC U.M.T. SA. Nelegalitatea subzistă și pentru împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere din acțiunea reclamantei cu privire la penalitățile de întârziere, precum și pentru lipsa de rol activ, ea fiind obligată să se pronunțe motivat asupra fiecărui capăt de cerere în mod separat.

Referitor la capătul de cerere al reclamantei pentru pretenții, a fost dată atât soluția de respingere a acțiunii ca prescrisă, cât și ca neîntemeiată, soluții ce în mod evident nu pot coexista. Și cererea reconvențională a primit o soluționare greșită, nefiind clarificată natura juridică a cererii pârâtei, nu s-a făcut pronunțarea asupra tardivității cererii reconvenționale invocată de reclamantă și nici asupra excepțiilor ridicate de interveniente. În același timp s-a pronunțat o hotărâre nelegală și pentru faptul că s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane și ca nefondată și ca inadmisibilă, ceea ce nu este posibil. Împotriva deciziei civile nr. 47 din 26 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC U.M.T.

SA, care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, s-a evocat că sub pretextul incidenței unor încălcări de ordine publică, instanța de apel a cenzurat hotărârea fondului cu depășirea limitelor cererii de apel formulate de reclamanta pârâtă reconvențională apelantă SC R. SA. A fost aplicată greșit legea, total disproporționat în raport de o simplă eroare materială, care nu a fost de natură să producă vreo consecință juridică. Toate criticile aduse de instanța de apel primei sentințe nu sunt justificate, cu atât mai mult cu cât SC U.M.T.

SA nu a declarat apel și totuși prin încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 295 din același act normativ a fost cenzurată inclusiv cererea reconvențională. Aceiași situație a existat și pentru intervenientele SNL O. SA și SC Î.C.M. SA care nu au declarat apel, dar s-a procedat la desființarea sentinței instanței de fond pentru excepții invocate în întâmpinări. Intimata - reclamantă SC R. SA Timișoara a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC U.M.T.

SA Timișoara, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii iar ea trebuie să cuprindă: 1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată; 2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților; 3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor; 4. arătarea concluziilor procurorului; 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; 6. dispozitivul; 7. calea de atac și termenul în care se poate exercita; 8. mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.

Dispozitivul hotărârii judecătorești este indicat în mod expres de art. 261 alin. (6) C. proc. civ. și este, unanim considerat de doctrină și jurisprudență, a fi chintesența hotărârii, în sens restrictiv, cuprinzând soluția dată de judecătorul litigiului cu care el a fost investit a-l soluționa, regăsindu-se ad literam în „minuta” elaborată la sfârșitul deliberării. Din această perspectivă, prin dispozitiv trebuie să-și găsească rezolvarea toate cererile părților și soluția la orice capăt de cerere. Din verificarea întregii documentații existente la dosar, apare fără putere de tăgadă că în minută este consemnat, la alin. (3) următorul aspect juridic: „respinge cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienții SNL O. SA și SC Î.C.M.

SA”, iar în dispozitiv este preluat defectuos următorul conținut: „respinge cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de SC U.M.T. SA în contradictoriu cu intervenienții SNL O. SA și SC Î.C.M. SA”. Constant, jurisprudența a evidențiat că după întocmirea minutei, cu ocazia pronunțării hotărârii, judecătorul nu mai poate reveni asupra părerii sale, ea semnându-se sub pedeapsa nulității, iar minuta astfel întocmită reprezintă fidel dispozitivul hotărârii, trebuind să fie preluată în întregime, nefiind susceptibilă de modificare. Au existat neconcordanțe și în redactarea Încheierii de amânare a pronunțării, din data de 8 mai 2006. Atunci când pronunțarea hotărârii a fost amânată, mențiunile din prevederile art. 260 alin. (1) pct. 1, 2 și 3 C. proc.

civ. este imperios necesar a se regăsi în încheierea de dezbateri, despre care se va face vorbire în hotărâre, cu care, de altfel, încheierea face corp comun. De remarcat că și cu această ocazie, așa cum a surprins în criticile sale instanța de apel, apar neconcordanțe în determinarea corectă a cadrului procesual. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC R. SA Timișoara a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 882.339.000 lei cu titlu de penalități de întârziere, capăt de cerere asupra căruia prima instanță a omis a se pronunța. Nu a fost exercitat de instanța fondului un rol activ, în condițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., fiind necesar a fi cerut părților să prezinte explicații și să facă precizări, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, cu finalitatea de a lămuri cauza sub toate aspectele.

Așa cum amplu documentat și bine argumentat a expus instanța de apel, nu au fost soluționate în spiritul legalității nici cererea reconvențională și nici excepțiile invocate de părțile litigante, singura soluție care se impune fiind trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Apărările formulate de recurentă în sensul că ne aflăm în prezența unor erori materiale nu poate fi primită în contextul expus anterior. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U.M.T. SA împotriva deciziei civile nr. 47 din 26 februarie 2007 pronunțată de Secția comercială a Curții de Apel Timișoara, nefiind îndeplinită niciuna din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC U.M.T. SA Timișoara împotriva deciziei civile nr. 47 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 februarie 2008.