ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2048/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timișoara

a învestit Tribunalul Timiș cu o cerere de întoarcere a executării prin

restabilirea situației anterioare în senul obligării SC R. SRL la restituirea

sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată, urmare desființării titlului

executoriu prin decizia nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în temeiul art. 4041 și

art.

2 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială, investită cu soluționarea conflictului de competență dintre

Tribunalul Timiș care a pronunțat sentința de declinare nr. 112/PI din 10

februarie 2006 către Judecătoria Timișoara și această instanță care a pronunțat

sentința nr. 4379 din 25 aprilie 2006, prin sentința nr. 11 din 20 iunie 2006 a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Procedând la soluționarea

recursului declarat împotriva acestei ultime hotărâri de pârâta SC R. SRL Timișoara,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3258 din 27 octombrie 2006

admițându-l, a modificat hotărârea atacată în sensul că a stabilit competența

de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș.

Astfel investit, Tribunalul

Timiș prin sentința nr. 604 din 16 martie 2007 a admis cererea formulată de

reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a dispus întoarcerea

executării prin restabilirea situației anterioare în sensul obligării SC R. SRL

la restituirea sumei de 7.060.575,383 lei reactualizată la data executării

efective.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut desființarea titlului executoriu constituit de

sentința civilă nr. 889/PI din 29 martie 2004 a Tribunalului Timiș prin decizia

nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 4041,

art.

404 pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială, prin decizia nr. 282 din 7 decembrie 2007 a respins apelul declarat

de pârâta SC R. SRL împotriva sentinței nr. 604 din 16 martie 2007 a

Tribunalului Timiș confirmând soluția și motivarea acestei instanțe.

În contra acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC R. SRL Timișoara pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând, în principal, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv la

judecătorie și, în subsidiar, modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca

prematură, constatându-se neîndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201

C. proc. civ.

Dezvoltând susținerile

invocate, recurenta arată că:

- întoarcerea executării

este opusul executării care potrivit legii cade în competența Judecătoriei,

fiind firesc ca instanța competentă, să o judece să fie tot Judecătoria;

- excepția prematurității a

fost greșit respinsă de către instanța de apel întrucât art. 7201 C. proc. civ.

se aplică indiferent de izvorul obligației pecuniare.

Intimatul Consiliul Local al

Municipiului Timișoara a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală, arătând că din

suma datorată a fost executată 300.000 lei.

La termenul din 10 iunie

2008, Înalta Curte a invocat ca motiv de ordine publică în temeiul art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., nelegalitatea căii de atac a apelului în speță și, deci,

necompetența sa de a soluționa pe fond recursul.

Motivul de ordine publică

invocat este întemeiat.

Instanța de fond, a cărei

competență a fost decisă irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție sus menționată, așa încât critica recurentei întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu are obiect în raport de art. 315 C.

proc. civ., a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării în temeiul art.

4041 și

art.

4042 alin. (3) C. proc. civ.

Instituția întoarcerii

executării este plasată în cartea V „Despre executarea silită” a Codului de

procedură civilă, secția a VII-a.

Potrivit art. 4041 alin. (1)

C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau

însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării,

prin restabilirea situației anterioare acesteia”.

Conform art. 4042 alin. (3) C.

proc. civ. „Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin.

(1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente

potrivit legii”.

Rezultă din textele de lege

enunțate fără echivoc că:

- cererea de întoarcere a

executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă

fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului;

- că dispozițiile legale

aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele

prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestație la

executare;

- stabilindu-se o procedură

judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării,

reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile

procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la

executare – instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a

întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.

- drept urmare, făcând aplicarea

art. 402 alin. (2) C. proc. civ. incident în speță, hotărârea pronunțată cu

privire la contestație se dă fără drept de apel, nefiind în situațiile

exceptate prevăzute de art. 4001 și art. 401 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare hotărârea

pronunțată pe fond în speța de față era supusă numai recursului iar nu și căii

de atac a apelului.

Procedând la judecarea căii

de atac a apelului Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care, în

consecință, Înalta Curte o va casa cu trimiterea cauzei la aceiași Curte de Apel

pentru a soluționa calea de atac a recursului în compunerea și cu procedura

reglementate pentru această cale de atac.

Cât privește critica

recurentei cu privire la competența instanței de a soluționa pe fond

întoarcerea executării este de observat că, determinarea acesteia a fost

hotărâtă irevocabil în primul ciclu procesual, nemaiputând fi pusă în discuție

în raport de art. 315 C. proc. civ., în acest proces, iar în ce privește

incidența art. 7201 C. proc. civ. critica este neîntemeiată deoarece procedura

concilierii directe este prealabilă introducerii cererii de chemare în

judecată, de soluționare a litigiului pe fond, primei faze judiciare, iar nu

fazei executării, ulterioară soluționării irevocabile a fondului, în care se

circumscrie și întoarcerea executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC R. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 282 din 7 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și

trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea căii de atac a

recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.