ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2048/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a învestit Tribunalul Timiș cu o cerere de întoarcere a executării prin restabilirea situației anterioare în senul obligării SC R. SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată, urmare desființării titlului executoriu prin decizia nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 4041 și art. 2 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, investită cu soluționarea conflictului de competență dintre Tribunalul Timiș care a pronunțat sentința de declinare nr. 112/PI din 10 februarie 2006 către Judecătoria Timișoara și această instanță care a pronunțat sentința nr. 4379 din 25 aprilie 2006, prin sentința nr. 11 din 20 iunie 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Procedând la soluționarea recursului declarat împotriva acestei ultime hotărâri de pârâta SC R. SRL Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3258 din 27 octombrie 2006 admițându-l, a modificat hotărârea atacată în sensul că a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș. Astfel investit, Tribunalul Timiș prin sentința nr. 604 din 16 martie 2007 a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare în sensul obligării SC R. SRL la restituirea sumei de 7.060.575,383 lei reactualizată la data executării efective.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut desființarea titlului executoriu constituit de sentința civilă nr. 889/PI din 29 martie 2004 a Tribunalului Timiș prin decizia nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 4041, art. 404 pct. 2 și 3 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 282 din 7 decembrie 2007 a respins apelul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva sentinței nr. 604 din 16 martie 2007 a Tribunalului Timiș confirmând soluția și motivarea acestei instanțe. În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SRL Timișoara pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc.

civ. solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv la judecătorie și, în subsidiar, modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca prematură, constatându-se neîndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Dezvoltând susținerile invocate, recurenta arată că: - întoarcerea executării este opusul executării care potrivit legii cade în competența Judecătoriei, fiind firesc ca instanța competentă, să o judece să fie tot Judecătoria; - excepția prematurității a fost greșit respinsă de către instanța de apel întrucât art. 7201 C. proc. civ. se aplică indiferent de izvorul obligației pecuniare. Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timișoara a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală, arătând că din suma datorată a fost executată 300.000 lei.

La termenul din 10 iunie 2008, Înalta Curte a invocat ca motiv de ordine publică în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., nelegalitatea căii de atac a apelului în speță și, deci, necompetența sa de a soluționa pe fond recursul. Motivul de ordine publică invocat este întemeiat. Instanța de fond, a cărei competență a fost decisă irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție sus menționată, așa încât critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu are obiect în raport de art. 315 C. proc. civ., a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării în temeiul art. 4041 și art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. Instituția întoarcerii executării este plasată în cartea V „Despre executarea silită” a Codului de procedură civilă, secția a VII-a.

Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Conform art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. „Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii”.

Rezultă din textele de lege enunțate fără echivoc că: - cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului; - că dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestație la executare; - stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare – instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.

- drept urmare, făcând aplicarea art. 402 alin. (2) C. proc. civ. incident în speță, hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, nefiind în situațiile exceptate prevăzute de art. 4001 și art. 401 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare hotărârea pronunțată pe fond în speța de față era supusă numai recursului iar nu și căii de atac a apelului. Procedând la judecarea căii de atac a apelului Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care, în consecință, Înalta Curte o va casa cu trimiterea cauzei la aceiași Curte de Apel pentru a soluționa calea de atac a recursului în compunerea și cu procedura reglementate pentru această cale de atac. Cât privește critica recurentei cu privire la competența instanței de a soluționa pe fond întoarcerea executării este de observat că, determinarea acesteia a fost hotărâtă irevocabil în primul ciclu procesual, nemaiputând fi pusă în discuție în raport de art. 315 C. proc.

civ., în acest proces, iar în ce privește incidența art. 7201 C. proc. civ. critica este neîntemeiată deoarece procedura concilierii directe este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, de soluționare a litigiului pe fond, primei faze judiciare, iar nu fazei executării, ulterioară soluționării irevocabile a fondului, în care se circumscrie și întoarcerea executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 282 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea căii de atac a recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.