ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 15 aprilie 2009, reclamanta SC A.T.N.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R.A. SA și SC A.R.A. SA – Sucursala Cluj , solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 102.671,95 euro, reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate reclamantei, ca urmare a producerii riscurilor asigurate, conform contractului de asigurare încheiat între părți, cu cheltuieli de judecată.

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Bihor, prin sentința comercială nr. 556/2010, pronunțată la data de 15 iunie 2010, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la dosarele de daună 1 din 15 februarie 2006 și 2 din 15 februarie 2006 și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.373,17 euro, aferentă menționatelor dosare de daună, ca fiind prescrisă; a admis, în parte, cererea reclamantei și a obligat pe pârâte să plătească acesteia suma de 10.520,58 euro, reprezentând contravaloarea daunelor cuprinse în dosarele de daună din 18 octombrie 2006 și din 27 octombrie 2007; suma de 2.731,23 RON, aferentă dosarului de daună din 4 aprilie 2006, precum și suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenții ale reclamantei, ca neîntemeiate.

Apelul declarat de apelantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Oradea prin decizia nr. 19/A/C , pronunțată la data de 15 februarie 2011. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă. În motivarea recursului s-a criticat decizia pentru netemeinicie arătându-se, în esență, că instanța de apel a interpretat eronat raporturile juridice dintre părți și documentele depuse în probațiune. Intimatele au invocat, prin întâmpinare, excepția tardivității recursului și excepția nulității acestei cereri, apreciind, pe fondul cauzei, că instanța de apel a efectuat o corectă apreciere a probelor administrate, aspect ce impune menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica cererii sale de recurs precitata sancțiune legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC A.T.N.R. SRL Oradea prin administrator judiciar G.M.R. I.P.U.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 19/A/C/2011 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.