ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bihor la data de 15 aprilie 2009, reclamanta

SC A.T.N.R. SRL a chemat în judecată

pe pârâtele

SC

A.R.A. SA și SC A.R.A. SA – Sucursala Cluj

, solicitând instanței ca prin hotărârea

ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 102.671,95

euro, reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate reclamantei, ca urmare

a producerii riscurilor asigurate, conform contractului de asigurare încheiat între

părți, cu cheltuieli de judecată.

Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Bihor, prin sentința comercială

nr. 556/2010,

pronunțată

la data de

15 iunie 2010, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al

reclamantei cu privire la dosarele de daună 1 din 15 februarie 2006 și 2 din 15

februarie 2006 și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei

de 3.373,17 euro, aferentă menționatelor dosare de daună, ca fiind prescrisă; a

admis, în parte, cererea reclamantei și a obligat pe pârâte să plătească acesteia

suma de 10.520,58 euro, reprezentând contravaloarea daunelor cuprinse în dosarele

de daună din 18 octombrie 2006 și din 27 octombrie 2007; suma de 2.731,23 RON, aferentă

dosarului de daună din 4 aprilie 2006, precum și suma de 50 RON, reprezentând cheltuieli

de judecată, respingând celelalte pretenții ale reclamantei, ca neîntemeiate.

Apelul declarat de apelantă

împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Oradea

prin

decizia

nr. 19/A/C

,

pronunțată la data de

15 februarie 2011.

Împotriva menționatei

decizii

a formulat recurs apelanta

reclamantă.

În motivarea

recursului s-a criticat decizia pentru netemeinicie arătându-se, în esență, că instanța

de apel a interpretat eronat raporturile juridice dintre părți și documentele depuse

în probațiune.

Intimatele

au invocat, prin întâmpinare,

excepția tardivității recursului și excepția nulității acestei

cereri, apreciind, pe fondul cauzei, că instanța de apel a efectuat o corectă apreciere

a probelor administrate, aspect ce impune menținerea deciziei atacate ca fiind legală

și temeinică.

Cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres de art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art. 302

1

C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate

pe care se sprijină și dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a conformat

acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a

motivelor de ordine publică care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va aplica cererii sale de recurs precitata sancțiune legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC A.T.N.R. SRL Oradea prin administrator

judiciar G.M.R. I.P.U.R.L. Oradea împotriva deciziei nr. 19/A/C/2011 din 15 februarie

2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.