ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2578/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Tribunalului Bihor la data de 26 septembrie 2000, reclamanta SC R.A. SA

Oradea, în contradictoriu cu pârâta O.G., a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 6.839,26 dolari

S.U.A. și 10.266.551 lei, cu titlu de despăgubiri datorate de pârâtă, în

temeiul contractelor de asigurare depuse în probațiune.

Tribunalul Bihor, prin

sentința nr. 434/LC din 12 aprilie 2001, a admis acțiunea precizată, formulată

de reclamantă și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească

reclamantei sumele de 5.304,22 dolari S.U.A. și 8.136.441 lei, cu titlu de

daune, precum și suma de 3.787.500 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei

hotărâri, instanța a reținut, în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

de plată a despăgubirilor, potrivit contractelor de asigurare.

Apelul declarat de pârâtă,

împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Oradea, prin decizia nr. 406/A-C din 13 septembrie 2001, instanța reținând, în

esență, culpa exclusivă a pârâtei, prezentă pe parcursul contractual al

raporturilor dintre părțile litigante, dedusă din probatoriul administrat în

cauză.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs pârâta O.G., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse de recurentă

deciziei atacate vizează greșita interpretare dată de instanța de apel

raporturilor existente între părțile litigante, în raport de valoarea probantă

a înscrisurilor existente la dosarul cauzei. Mai susține recurenta că, în mod

greșit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că

în materie de asigurări cererile sunt scutite de taxă de timbru și de timbru

judiciar.

Curtea, analizând decizia

recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat,

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, Curtea constată că acesta nu se încadrează în nici unul dintre

cauzele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmând

a fi respins, ca atare.

Cu referire la motivul de

recurs ce vizează greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de

judecată, Curtea reține legalitatea hotărârii atacate, întrucât, prin

cheltuielile de judecată, în sensul art. 274 C. proc. civ., se înțeleg toate

cheltuielile pe care partea câștigătoare le-a făcut în cauză. În speță,

cheltuielile de judecată nu se referă la taxa de timbru, ci la onorariul de

traducător, dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

Așa fiind, Curtea va

respinge și cel de-al doilea motiv de recurs, ca nefondat, constatând

neîndeplinirea cerințelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În considerarea celor ce

preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC O.G. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 406 din

13 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 15 septembrie 2004.