ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 842/2006

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC M.C. SRL a solicitat

obligarea pârâților SC A. SA, sucursala Bihor, S.A.Z.E. – B.A.A.R., SC C. SA

București, B.G. și SC D.A.T. SRL, în solidar, la plata sumei de 22.148 dolari S.U.A.;

echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea autoturismului

avariat în urma accidentului produs la data de 21 ianuarie 2001.

Motivându-și acțiunea reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta SC A. SA, sucursala Bihor, contractul de

asigurare facultativă din 27 martie 1998 având ca obiect asigurarea

autoturismului achiziționat în leasing de la SC D.A.T. SRL și societatea de

asigurări avea obligația să plătească despăgubiri în caz de avariere parțială

sau totală.

Ca urmare a accidentului produs la

21 ianuarie 2001 autoturismul a fost distrus în proporție de 90 % din culpa

exclusivă a pârâtului B.G., care poseda asigurarea de răspundere civilă

internațională de tip carte verde.

Tribunalul Bihor, prin sentința

civilă nr. 153 din 22 ianuarie 2004 a respins acțiunea ca prematur introdusă

aplicând în cauză dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta și pârâtele SC C. SA București și Z.E.

Reclamanta critică hotărârea

susținând că, în mod greșit s-a admis excepția prematurității acțiunii deoarece

a depus la dosar 4 dovezi prin care a somat pârâții la plata despăgubirilor

fiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe.

Pârâtele au criticat hotărârea

pentru neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu

de avocat.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.

23 din 1 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul

pârâtelor. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor 46.000.000 lei

cheltuieli de judecată și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că litigiul este supus dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., concilierea fiind obligatorie iar somația executorului

judecătoresc nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 720

1

.

Referitor la apelul pârâtelor

instanța de apel a apreciat că în mod greșit nu s-au acordat cheltuielile de

judecată integrală neobservându-se că au fost doi avocați.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă invocându-se motive ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Se susține că procedura de

conciliere a fost făcută respectându-se dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru următoarele considerente:

Este adevărat că la data de 7

ianuarie 2003 s-a trimis prin executorul judecătoresc B.I. somație prin care se

cer despăgubirile însă aceasta nu îndeplinește cerințele procedurii prealabile

de conciliere prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Reclamanta a încercat să acopere

după pronunțarea sentinței de fond procedura concilierii directe depunând la

data de 20 februarie 2004 o notificare din 9 februarie 2004 adresată pârâtului

B.G. însă nu rezultă că acest act a fost expediat și el nu privește pe toți

pârâții, neputând fi reținut că ar reprezenta îndeplinirea procedurii

concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Așadar, corect au reținut instanțele

că în cauză nu a fost realizată procedura concilierii directe, respingând

acțiunea ca prematur introdusă și nu se găsesc întemeiate motivele de recurs

invocate de reclamantă.

Urmează a fi respins ca nefondat

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC M.C. SRL Oradea, împotriva deciziei nr. 23/ C din 1

martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.