ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut cele ce urmează:

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

sentința nr. 169 din 17 aprilie 2006, a admis în parte contestația formulată de

reclamantul R.C.I. în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.R. SA și S.N.L.O. Tg

Jiu; a anulat decizia nr. 1594 din 21 septembrie 2005 de respingere a notificării

formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, decizie emisă de pârâta SC

C.E.R. SA; a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii pentru imobilele expropriate prin Decretul de expropriere nr. 678

din 28 decembrie 1973, respectiv casa de locuit și anexe în suprafață de 171,07

mp și terenul aferent în suprafață de 800 mp; a respins contestația pentru

suprafața de 3,15 ha teren arabil.

În motivarea sentinței se reține că,

în raport de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate, care se

stabilesc prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru

terenul în suprafață de 800 mp și pentru construcție, în condițiile Legii nr. 247/2005.

Pentru suprafața de 3,15 ha teren

arabil se reține incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 639 din 5 septembrie 2006, a respins apelul declarat

de reclamant împotriva hotărârii menționate; a admis apelul declarat de pârâta SC

C.E.R. SA și, drept consecință, a schimbat în tot sentința, în sensul că a

respins contestația.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut cele ce succed.

Reclamantul nu are calitatea de

persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001,

întrucât imobilul în litigiu, a aparținut socrilor săi. Prin urmare, calitatea

de persoană îndreptățită o are soția sa, în calitate de moștenitoare a

persoanelor îndreptățite.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, invocând următoarele:

pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța a interpretat greșit decretul de

expropriere și tabelul anexă nr. 7 la acest decret din care rezulta că

reclamantului i s-a expropriat imobilul.

greșită aplicare a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a reținut

că proba cu mărturisirea reclamantului, combate prevederile actului normativ.

pct. 6 C. proc. civ. deoarece pârâta SC C.E.R. SA, a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii persoanei deținătoare a

imobilelor și a stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma motivelor invocate și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte reține cele ce urmează:

1.2. Art. 24 din Legea nr. 10/2001,

republicată, instituie prezumția că, în absența unor probe contrare, existența

și întinderea dreptului de proprietate este „cea recunoscută în actul normativ

sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive”.

Potrivit anexei ce cuprinde

persoanele ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 678/1973, la

poziția 7 se află înscris reclamantul cu o suprafață de teren de 800 mp și

construcții în suprafață de 171,07 mp.

Instanța a reținut că mărturia

reclamantului dată în fața judecătorilor, în sensul că imobilul expropriat a

aparținut părinților soției sale, reprezintă proba ce înlătură prezumția

instituită de legiuitor în legea de reparație.

Prin motivele de recurs reclamantul

învederează că a fost în eroare asupra înțelesului întrebării puse de

judecător, deoarece și imobilul socrului M.G. a fost expropriat.

Ca atare, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 126 alin. (2) C. civ. potrivit cărora mărturisirea poate fi

revocată atunci când cel ce a făcut-o a fost în eroare de fapt.

Ca atare, cum recurentul a fost în

eroare atunci când a afirmat că imobilul a aparținut părinților soției sale, în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, mai sus

menționate.

De precizat că motivele vizează

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

cum din eroare s-a indicat.

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că s-a acordat ceea ce nu

s-a cerut, este nefondată cât timp lipsa calității procesuale active invocată

de instanță este o excepție de ordine publică ce poate fi invocată și din

oficiu.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ. cu referire la art. 304 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. cu referire la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica în parte

decizia instanței de apel în sensul că apelul declarat de SC C.E.R. SA va fi

respins, ca nefondat.

Dispozițiile instanței de apel

referitoare la respingerea apelului declarat de reclamant vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul R.C.I. împotriva deciziei nr. 639 din 5 septembrie 2006 a Curții de

Apel Craiova, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge apelul pârâtei

SC C.E.R. SA împotriva sentinței nr. 169 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului

Gorj, ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2007.