ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj, secția civilă, la 2 noiembrie 2005, reclamantul C.C. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata SC C.E.R. SA, anularea deciziei nr.

15947/2005 emisă de intimată și să se constate că are

dreptul la măsuri reparatorii în cuantumul stabilit pe bază de

expertiză.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a

arătat că reclamantul a avut în proprietate un imobil compus din

teren și construcții, care a fost expropriat iar apoi construcțiile

demolate.

Pentru teren reclamantul nu a primit nici o

despăgubire iar suma oferită pentru construcții nu a fost

corespunzătoare valorii acestora.

Prin sentința civilă nr. 38 din 9 februarie

2006 Tribunalului Gorj, secția civilă, a admis contestația, a

anulat în parte decizia nr. 15947/2005 și a constatat că reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că decizia contestată a fost emisă după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 care a modificat modalitatea de calcul

a valorii imobilelor preluate de stat. Tribunalul nu mai are competența de

a stabili valoarea măsurilor reparatorii, ca de altfel nici unitatea

deținătoare.

Apelul declarat de intimată a fost respins prin

decizia nr. 519 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

În considerarea hotărârii sale instanța de

apel a arătat că deși prin motivele de apel s-a criticat

soluția pentru neadministrarea unui probatoriu complet, respectiv

efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, în

cursul judecății apelului nu s-a solicitat administrarea acestei

probe.

Petentul a făcut dovada că a fost

proprietarul imobilului expropriat prin Decretul nr. 83/1977.

Împotriva acestei hotărâri apelanta a declarat

recurs prin care a reluat identic motivele de apel. În plus, hotărârea

dată în etapa apelului a fost criticată în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. arătându-se că reclamantul era îndreptățit la

măsuri reparatorii numai pentru casă de locuit și anexe. Pentru

teren nu mai are acest drept, întrucât a primit lot de casă în noul sat

Iași.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Una dintre regulile comune pentru folosirea

căilor de atac privește ierarhia căilor de atac, în sensul

că nu se poate recurge la o cale extraordinară câtă vreme partea

are la dispoziție o cale de atac ordinară.

Din interpretarea prevederilor art. 299 alin. (1)

și art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., se desprinde concluzia că

hotărârea dată în primă instanță care nu a fost

atacată cu apel nu mai poate fi atacată nici cu recurs. Cu alte

cuvinte, instanța de recurs nu poate să examineze,

omisso medio

,

aspecte care nu au făcut obiectul controlului instanței de apel.

Singura critică pe care recurenta a făcut-o

împotriva hotărârii date în apel vizează faptul că reclamantul,

care în opinia recurentei este îndreptățit la măsuri reparatorii

pentru casă și anexe, nu are dreptul la astfel de măsuri și

pentru teren. Or, această critică nu a fost făcută și

prin motivele de apel deși aspectul respectiv nu a fost reținut abia

în etapa apelului, astfel încât să se considere că i s-ar fi creat

părții o situație mai grea decât cea din hotărârea de

primă instanță.

Pe de altă parte, această critică este

și lipsită de interes câtă vreme instanțele de fond au

păstrat partea din decizia contestată prin care a fost respinsă

notificarea cu privire la teren, față de dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 10/2001.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta

Curte a respins recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința

păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E.R.

SA împotriva deciziei civile nr. 519 din 20 iunie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2007.