ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9320/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Olt formulată de S.D., P.I.,

P.M.C. și P.M. în contradictoriu cu Primăria Comunei Redea și Ministerul

Finanțelor Publice s-a solicitat anularea dispoziției nr. 318/2005 emisă de

pârâta Primăria Redea județul Olt și stabilirea măsurilor reparatorii

corespunzătoare valorii reale a imobilului casă de locuit și teren aferent de

2500 mp situat în comuna Redea.

În

motivarea contestației s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului

S.S. care a deținut pe raza comunei Radea un imobil, casă de locuit, compus din

trei camere și sală acoperită cu tablă și 2500 mp teren aferent. Imobilul s

fost confiscat în baza Decretului 417/1958.

Prin

dispoziția contestată li s-a încuviințat acordarea de despăgubiri, însă

cuantumul acestora, respectiv 74.641.435 lei este foarte mic în raport de

valoarea reală a imobilului.

Tribunalul

Olt, prin sentința civilă nr. 399 din 26 septembrie 2005 a respins contestația

reținând că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită corect, în

concordanță cu concluziile raportului de evaluare a imobilului efectuat de

comisia de specialitate.

Împotriva

sentinței au declarat apel reclamanții susținând că despăgubirile au fost

acordate arbitrar, fără prezența lor la efectuarea expertizei, motiv pentru

care este necesar a se efectua o expertiză de specialitate pentru stabilirea

valorii reale a imobilului. De asemenea, sentința s-a pronunțat de o instanță

necompetentă material, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Titlul VII al Legii

nr. 257/2005, în raport de care competența în materia acordării despăgubirilor

revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Curtea

de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 271 din 28 martie 2006 a respins

apelul ca nefondat.

În

considerentele deciziei s-a reținut că apelanții nu au făcut dovada unei alte

valori a imobilului în afara celei stabilite prin dispoziția atacată.

Potrivit

art. 13 al Titlului VII din Legea 247/2005 stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor se va efectua de Comisia Centrală, iar deciziile acestei comisii

pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ,

conform art. 19 din același titlu.

Excepția

necompetenței materiale a tribunalului este nefondată, avându-se în vedere că

dispoziția a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar

contestația s-a formulat tot sub imperiul legii vechi.

Încuviințarea

unei expertize tehnice în apel nu este utilă cauzei, în condițiile în care

instanța de judecată nu mai este îndrituită să analizeze și să stabilească

cuantumul măsurilor reparatorii, existând posibilitatea urmării procedurii

administrative prevăzută de Capitolul V al Titlului VII din Legea 247/2005.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții S.D., P.I., P.M.C. și

P.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

-

hotărârea instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii, pe de o parte

reținându-se că apelanții au formulat contestația anterior intrării în vigoare

a Legii 247/2005, iar pe de altă parte apelanții trebuiau să urmeze procedura

instituită de această lege

-

reclamanții au fost privați de dreptul de a dovedi pretențiile și de a

demonstra în instanță dreptul ce li se cuvine și anume acela de a primi

despăgubiri corespunzătoare valorii reale a imobilului preluat abuziv.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce succed.

Hotărârea

pronunțată nu conține dispoziții contradictorii.

Astfel,

prin dispozitiv s-a respins apelul ca nefondat, iar în considerente s-a

reținut, în concordanță cu dispozitivul, că apelanții, deși au formulat

contestația anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, instanța nu mai este

abilitată să analizeze și să stabilească cuantumul despăgubirilor întrucât

dispozițiile imperative și de imediată aplicare ale Titlului VII al Legii

247/2005 stabilesc o nouă procedură administrativă conform căreia aceste

atribute revin doar Comisiei Speciale pentru Stabilirea despăgubirilor.

Potrivit

modificărilor aduse Legii 10/2001, republicată prin Titlurile I și VI ale Legii

nr. 247/2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor

stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte

bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării,

cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile

prevederilor speciale.

Titlul

VII al legii amintite prevede că evaluarea pretențiilor de restituire în

echivalent este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu

de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul

că, în speță, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ține seama de

valoarea reală a imobilului nu are relevanță, întrucât acordarea despăgubirilor

se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al

Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Astfel,

conform art. 16.6 ultimul alin. al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut

obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va

transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau

societății de evaluatori.

Potrivit

art. 16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Față

de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurenți, urmând a se

respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.D., P.I., P.M.C. și P.M.

împotriva deciziei nr. 271 din 28 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 noiembrie 2006.