ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9320/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Olt formulată de S.D., P.I., P.M.C. și P.M. în contradictoriu cu Primăria Comunei Redea și Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat anularea dispoziției nr. 318/2005 emisă de pârâta Primăria Redea județul Olt și stabilirea măsurilor reparatorii corespunzătoare valorii reale a imobilului casă de locuit și teren aferent de 2500 mp situat în comuna Redea. În motivarea contestației s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului S.S. care a deținut pe raza comunei Radea un imobil, casă de locuit, compus din trei camere și sală acoperită cu tablă și 2500 mp teren aferent.

Imobilul s fost confiscat în baza Decretului 417/1958. Prin dispoziția contestată li s-a încuviințat acordarea de despăgubiri, însă cuantumul acestora, respectiv 74.641.435 lei este foarte mic în raport de valoarea reală a imobilului. Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 399 din 26 septembrie 2005 a respins contestația reținând că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită corect, în concordanță cu concluziile raportului de evaluare a imobilului efectuat de comisia de specialitate. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții susținând că despăgubirile au fost acordate arbitrar, fără prezența lor la efectuarea expertizei, motiv pentru care este necesar a se efectua o expertiză de specialitate pentru stabilirea valorii reale a imobilului.

De asemenea, sentința s-a pronunțat de o instanță necompetentă material, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 257/2005, în raport de care competența în materia acordării despăgubirilor revine secției de contencios administrativ a curții de apel. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 271 din 28 martie 2006 a respins apelul ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că apelanții nu au făcut dovada unei alte valori a imobilului în afara celei stabilite prin dispoziția atacată. Potrivit art. 13 al Titlului VII din Legea 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se va efectua de Comisia Centrală, iar deciziile acestei comisii pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ, conform art. 19 din același titlu.

Excepția necompetenței materiale a tribunalului este nefondată, avându-se în vedere că dispoziția a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar contestația s-a formulat tot sub imperiul legii vechi. Încuviințarea unei expertize tehnice în apel nu este utilă cauzei, în condițiile în care instanța de judecată nu mai este îndrituită să analizeze și să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, existând posibilitatea urmării procedurii administrative prevăzută de Capitolul V al Titlului VII din Legea 247/2005. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții S.D., P.I., P.M.C. și P.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - hotărârea instanței de apel cuprinde dispoziții contradictorii, pe de o parte reținându-se că apelanții au formulat contestația anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar pe de altă parte apelanții trebuiau să urmeze procedura instituită de această lege - reclamanții au fost privați de dreptul de a dovedi pretențiile și de a demonstra în instanță dreptul ce li se cuvine și anume acela de a primi despăgubiri corespunzătoare valorii reale a imobilului preluat abuziv. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Hotărârea pronunțată nu conține dispoziții contradictorii.

Astfel, prin dispozitiv s-a respins apelul ca nefondat, iar în considerente s-a reținut, în concordanță cu dispozitivul, că apelanții, deși au formulat contestația anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, instanța nu mai este abilitată să analizeze și să stabilească cuantumul despăgubirilor întrucât dispozițiile imperative și de imediată aplicare ale Titlului VII al Legii 247/2005 stabilesc o nouă procedură administrativă conform căreia aceste atribute revin doar Comisiei Speciale pentru Stabilirea despăgubirilor. Potrivit modificărilor aduse Legii 10/2001, republicată prin Titlurile I și VI ale Legii nr. 247/2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale.

Titlul VII al legii amintite prevede că evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că, în speță, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ține seama de valoarea reală a imobilului nu are relevanță, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Astfel, conform art. 16.6 ultimul alin. al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori.

Potrivit art. 16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurenți, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.D., P.I., P.M.C. și P.M. împotriva deciziei nr. 271 din 28 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2006.