ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7214/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția civilă, la 30 noiembrie 2005 reclamanții G.A.I., S.I., C.M. și

D.H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Giubgea și

D.G.F.P. Dolj, modificarea Hotărârii nr. 1109 din 27 iunie 2005 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Dolj precum și a Dispoziției nr. 172

din 25 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Giubgea în sensul reactualizării

despăgubirilor acordate pentru imobilele situate în comuna Giubgea, județ Dolj.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a

arătat că reclamanții sunt nemulțumiți de evaluarea măsurilor reparatorii

acordate, în sumă de 88.743.600 lei, pentru imobilele situate în comuna

Giubgea, județ Dolj.

La 11 februarie 2000, reclamanții au primit

despăgubiri în sumă de 469.416.960 lei, în baza Legii nr. 112/1995, pentru casa

existentă pe teren. Pentru celelalte construcții

demolate, despăgubirile în sumă de 88.743.600 lei sunt

necorespunzătoare valorii reale ce

trebuie calculată potrivit

standardelor internaționale de evaluare.

Se impune efectuarea unei expertize de

specialitate care să procedeze la

reactualizarea

despăgubirilor acordate pentru casa rămasă pe teren, cât și pentru imobilele

demolate

prin actele contestate.

La termenul din 23 mai 2006 reclamanții au

depus concluzii scrise prin care și-au precizat acțiunea în sensul că au

solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 152.089.900 lei reprezentând

contravaloarea imobilelor demolate și a terenului aferent în sumă de 64.260.000

lei pentru suprafața de 3213 mp. Totodată, au renunțat la judecarea capătului

de cerere privitor la majorarea despăgubirilor privind imobilele nedemolate,

pentru care s-au primit despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 581 din 30 mai 2006

Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că Dispoziția nr. 172, prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin

echivalent sub formă de titluri de valoare nominală, a fost emisă după intrarea

în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Prin Legea nr. 247/2005 s-a abrogat art. 29 din

Legea nr. 10/2001, care prevedea că decizia se emite pe baza avizului organelor

teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice. Deci, după intrarea în vigoare

a acestei legi nu mai este necesar un astfel de aviz pentru emiterea deciziei.

Ca atare, D.G.F.P. Dolj nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză iar

contestația împotriva Hotărârii nr. 1109 din 27 iunie 2005 emisă de D.G.F.P.

Dolj este neîntemeiată întrucât hotărârea a rămas fără relevanță în urma

intrării în vigoare a noii legi.

În speță s-au propus, în condițiile art. 10

alin. (8) din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii prin echivalent sub formă

de titluri de valoare nominală iar contestatorii nu au contestat această modalitate,

astfel încât acestei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile legii speciale.

Legea specială, respectiv Regulamentul privind

organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor,

prevede în art. 7 că, după ce unitatea învestită cu soluționarea notificării

emite o dispoziție conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor,

trimite dispoziția și întreaga documentație comisiei centrale care, potrivit

alin. (2), analizează și stabilește cuantumul final al despăgubirilor. Abia

după aceea persoana nemulțumită poate contesta în instanță decizia acestei

ultime comisii. Ca atare, persoana nemulțumită nu mai are posibilitatea și

totodată interesul de a mai ataca dispoziția unității care a soluționat

notificarea de vreme ce, oricum, chiar și în situația în care s-ar anula

dispoziția unității care a soluționat notificarea, tot comisia centrală este

cea care stabilește despăgubirile finale.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 722 din 5 octombrie

2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de

apel a arătat că decizia contestată a fost emisă după intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005, act normativ ce prevede o procedură specială în ce privește

modalitatea de stabilire și acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În speță nu a fost finalizată procedura

prevăzută în titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât contestația

introdusă este prematură.

Soluția pronunțată de instanța de fond a fost

dată în scopul respectării prevederilor Legii nr. 247/2005. Faptul că pârâta

Primăria comunei Giubega a achiesat la pretențiile contestatorilor este lipsit

de relevanță juridică, în condițiile în care plata despăgubirilor către

contestatori nu se face de către această pârâtă, ci după procedura specială

prevăzută de Legea nr. 247/2005. In cadrul acestei proceduri nu mai este

implicat în niciun fel Ministerul Finanțelor Publice și implicit D.G.F.P. Dolj,

astfel încât în mod justificat s-a respins contestația față de această parte.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu

recurs de către reclamanta D.H. critica, motivată în drept pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede

posibilitatea contestării în instanță a valorii măsurilor reparatorii asupra

cărora nu s-a convenit de către persoanele îndreptățite și unitățile

deținătoare. Faptul că nu s-a emis un proces-verbal de divergență, ci direct

dispoziție, nu este imputabil reclamantei.

Decizia poate fi contestată în instanță pe cale

separată, întrucât ea nu are decât semnificația unei constatări a

neînțelegerii, a divergenței dintre cele două părți, proprietari și unitatea deținătoare.

Cererea trebuie judecată în conformitate cu

art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 și să se stabilească valoarea

corespunzătoare a imobilului pe bază de expertiză, care a și fost efectuată în

cauză.

Analizând

hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și

în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta

Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe de fond au considerat că

reclamanții au formulat contestația prematur întrucât nu a fost finalizată

procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Admiterea excepției prematurității este

nelegală de vreme ce în speță nici nu a fost declanșată procedura la care s-au

referit instanțele.

Astfel, prin Dispoziția nr. 172 din 25 iulie

2005, emisă în ziua în care a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005, primarul

comunei Giubega a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către

G.A.I., S.I., C.M. și D.H., în cuantum de 88.743.600 lei pentru imobilul situat

în comuna Giubega, județ Dolj, sub formă de titluri de valoare nominală.

Nu s-a dispus predarea dispoziției, pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în

condițiile art. 16 alin. (1) al titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru a

fi declanșată procedura prevăzută de art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr.

247/2005, finalizată cu decizia care este supusă controlului judecătoresc

potrivit art. 19 din același act normativ.

Considerând altfel, instanțele au pronunțat hotărâri

nelegale decurgând din aplicarea greșită a dispozițiilor enunțate, astfel încât

criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi admis și, întrucât în mod greșit instanțele nu au

intrat în cercetarea fondului, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

decizia atacată va fi casată.

Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va

fi admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 581 din

30 mai 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și, după desființarea acesteia,

cauza va fi trimisă spre rejudecare în primă instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanțele vor pune în

discuția părților posibilitatea de a mai stabili cuantumul măsurilor reparatorii

sub formă de despăgubiri, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, urmând

ca, în funcție de poziția reclamanților, să se dispună înaintarea dispoziției

Secretariatului Comisiei Centrale conform art. 16 din titlul VII al Legii nr.

247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta D.H. împotriva deciziei civile nr. 722 din 5

octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și în consecință:

Casează

decizia și, în fond, admite apelul declarat de reclamanții G.A.I., S.I., C.M.

și D.H. împotriva sentinței civile nr. 581 din 30 mai 2006 a Tribunalului Dolj,

secția civilă.

Desființează

sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2007.