ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând în condițiile art.
256 C. proc. civ., a reținut următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2017/2005,
reclamantul C.Z.T. a solicitat în
contradictoriu cu pârâta SC
C.E.R. SA ca
prin hotărârea ce se va pronunța
să se dispună anularea deciziei nr. 979
din 20 mai 2005 emisă de pârâtă și acordarea despăgubirilor în echivalent
pentru imobilele ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 83/1976.
Reclamantul a arătat
în motivare că prin Decretul nr. 83/1976 i-a fost
expropriată suprafața de teren de 700 mp și un imobil, casă de locuit
situat în
Rovinari, județul Gorj, iar prin decizia contestată emisă de
pârâtă, urmare a
notificării cu nr. 371/E
din 19 august 2001, s-a stabilit cu titlu de ofertă echivalentul
despăgubiri pentru bunurile expropriate, în sumă
de 26.306.775 lei fie în acordare
de
acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital fie în
titluri de
valoare nominală folosite
exclusiv în procesul de privatizare.
Pârâta
a formulat întâmpinare arătând că în schimbul terenului expropriat de
250 mp reclamantul a primit gratuit prin
procesul-verbal din 30 iulie 1976
parcela
nr. 92 în satul Nou, Iași , comuna Draguțești, conform deciziei nr.
72 din 27 mai 1976, pentru construirea unei case,
iar despăgubirile stabilite conform
deciziei contestate reprezintă o
valoare reală.
Prin
sentința civilă nr. 127 din 28 martie 2006 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a
anulat decizia contestată cu nr. 979 din 20 mai 2005 emisă de pârâtă
constatându-
se că reclamantul
este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent privind
diferența de valoare neprimită la momentul
exproprierii pentru imobilele construcții ce au făcut obiectul Decretului de
expropriere nr. 83/1976.
Curtea
de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 652 din 7 septembrie
2006, a respins ca nefondat apelul declarat
de pârâta SC C.E.R.
SA cu motivarea că în
speță sunt incidente dispozițiile
art.
11 alin. (4) și (7) din Legea nr. 10/2001 republicată precum și dispozițiile
titlului
VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, găsind criticile
pârâtei ca lipsite de temei legal.
În
termen legal, pârâta SC C.E.R. SA a
declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., critica privind următoarele aspecte:
Deși
s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile titlului VII din Legea nr.
245/2005 în sensul că instanțele nu mai au competența de a stabili cuantumul
măsurilor reparatorii,
totuși s-au pronunțat stabilind cuantumul despăgubirilor în
sensul că s-a menționat că reclamantul este
îndreptățit la măsuri reparatorii
constând
în diferența de valoare între cea actuală și cea încasată la data exproprierii
pentru
imobilele construcții.
Se susține de asemeni
că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din
Lgea nr. 10/2001 având în vedere faptul că imobilul casă de locuit și
anexele sunt
demolate în totalitate, iar stabilirea cuantumului final al
măsurilor intră în
competența Comisiei
Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Analizând
decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte
urmează a respinge
recursul de față, ca nefondat, pentru cele ce succed.
În condițiile art. 16
alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri reparatorii
adiacente,
deciziile / dispozițiile emise de entitățile învestite cu
soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele
conducătorilor administrației
publice
centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat
sume
care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația
juridică actuală a imobilului obiect al
restituirii și întreaga documentație aferentă
acestora, inclusiv orice
înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana
îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe
bază de proces-verbal de predare-primire
Secretariatului Comisiei Centrale, pe
județe, conform eșalonării
stabilite de aceasta.
Iar
conform art. 5 și art. 6 al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va
proceda la centralizarea dosarelor prevăzute
la alin. (1) și (2), în care, în mod
întemeiat
cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi
transmise,
evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii
raportului de evaluare. După primire dosarului, evaluatorul sau societatea de
evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va
întocmi raportul de evaluare pe care îl va
trimite Comisiei Centrale. Acest raport
va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate
titlurilor de
despăgubire.
Așadar, după
modificarea Legii nr. 10/2001 stabilirea măsurilor
reparatorii se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura
instituită de
titlul VII.
Răspunzând
astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-pârâta SC
C.E.R. SA, Înalta Curte
constată că instanțele
de fond
și de apel au aplicat corect incidența în cauză a Legii 247/2005, iar
recursul este nefondat, astfel că va fi respins în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E.R.
SA împotriva deciziei nr. 652 din 7 septembrie 2006 a
Curții de
Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.
6