ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2007

Deliberând în condițiile art.

256 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2017/2005,

reclamantul C.Z.T. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC

C.E.R. SA ca

prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei nr. 979

din 20 mai 2005 emisă de pârâtă și acordarea despăgubirilor în echivalent

pentru imobilele ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 83/1976.

Reclamantul a arătat

în motivare că prin Decretul nr. 83/1976 i-a fost

expropriată suprafața de teren de 700 mp și un imobil, casă de locuit

situat în

Rovinari, județul Gorj, iar prin decizia contestată emisă de

pârâtă, urmare a

notificării cu nr. 371/E

din 19 august 2001, s-a stabilit cu titlu de ofertă echivalentul

despăgubiri pentru bunurile expropriate, în sumă

de 26.306.775 lei fie în acordare

de

acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital fie în

titluri de

valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare.

Pârâta

a formulat întâmpinare arătând că în schimbul terenului expropriat de

250 mp reclamantul a primit gratuit prin

procesul-verbal din 30 iulie 1976

parcela

nr. 92 în satul Nou, Iași , comuna Draguțești, conform deciziei nr.

72 din 27 mai 1976, pentru construirea unei case,

iar despăgubirile stabilite conform

deciziei contestate reprezintă o

valoare reală.

Prin

sentința civilă nr. 127 din 28 martie 2006 Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a

anulat decizia contestată cu nr. 979 din 20 mai 2005 emisă de pârâtă

constatându-

se că reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent privind

diferența de valoare neprimită la momentul

exproprierii pentru imobilele construcții ce au făcut obiectul Decretului de

expropriere nr. 83/1976.

Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 652 din 7 septembrie

2006, a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâta SC C.E.R.

SA cu motivarea că în

speță sunt incidente dispozițiile

art.

11 alin. (4) și (7) din Legea nr. 10/2001 republicată precum și dispozițiile

titlului

VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, găsind criticile

pârâtei ca lipsite de temei legal.

În

termen legal, pârâta SC C.E.R. SA a

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., critica privind următoarele aspecte:

Deși

s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile titlului VII din Legea nr.

245/2005 în sensul că instanțele nu mai au competența de a stabili cuantumul

măsurilor reparatorii,

totuși s-au pronunțat stabilind cuantumul despăgubirilor în

sensul că s-a menționat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii

constând

în diferența de valoare între cea actuală și cea încasată la data exproprierii

pentru

imobilele construcții.

Se susține de asemeni

că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 din

Lgea nr. 10/2001 având în vedere faptul că imobilul casă de locuit și

anexele sunt

demolate în totalitate, iar stabilirea cuantumului final al

măsurilor intră în

competența Comisiei

Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Analizând

decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

urmează a respinge

recursul de față, ca nefondat, pentru cele ce succed.

În condițiile art. 16

alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri reparatorii

adiacente,

deciziile / dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației

publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat

sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al

restituirii și întreaga documentație aferentă

acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe

bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale, pe

județe, conform eșalonării

stabilite de aceasta.

Iar

conform art. 5 și art. 6 al aceluiași text, Secretariatul Comisiei Centrale va

proceda la centralizarea dosarelor prevăzute

la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi

transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare. După primire dosarului, evaluatorul sau societatea de

evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va

întocmi raportul de evaluare pe care îl va

trimite Comisiei Centrale. Acest raport

va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate

titlurilor de

despăgubire.

Așadar, după

modificarea Legii nr. 10/2001 stabilirea măsurilor

reparatorii se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura

instituită de

titlul VII.

Răspunzând

astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-pârâta SC

C.E.R. SA, Înalta Curte

constată că instanțele

de fond

și de apel au aplicat corect incidența în cauză a Legii 247/2005, iar

recursul este nefondat, astfel că va fi respins în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E.R.

SA împotriva deciziei nr. 652 din 7 septembrie 2006 a

Curții de

Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.

6