ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința

civilă nr. 82/F, pronunțată la data de 16 iunie 2003, în dosarul nr. 46/2003,

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Brăila, în

contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

și Direcția Generală pentru Agricultură Brăila.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel, judecând în urma declinării competenței de către Tribunalul Brăila, a

reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea formulată, societatea

comercială reclamantă a cerut ca autoritățile publice pârâte să fie obligate

să-i achite suma de 141.197.652 lei reprezentând valoarea cotei unice, aferentă

cantităților de carburant auto achiziționate în perioada 19septembrie 2001 - 28

februarie 2002, precum și plata unor daune cominatorii, de 1 milion lei/ zi, de

la data rămânerii definitive a hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 118/1996, așa cum a fost modificată

la 25 mai 2001, este îndreptățită să primească suma respectivă, pentru

cantitățile de carburanți pe care le-a achiziționat și folosit în agricultură.

A mai arătat că direcția generală

pârâtă a avizat plata cotei unice, doar pentru perioada 25 mai 2001 - 19

septembrie 2001, refuzând să facă acest lucru pentru perioada următoare: 19

septembrie 2001 - 28 februarie 2002.

Pentru a respinge acțiunea

formulată, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (8)

din Ordinul nr. 238/2002, beneficiază de restituirea sumelor reprezentând cota

unică pentru cantitățile de carburanți auto, doar persoanele fizice și juridice

prevăzute la alin. (1), care le-au achiziționat în mod direct de la producători

sau importatori.

Or, motivează în continuare instanța

de fond, societatea comercială reclamantă, deși i s-a cerut, nu a fost în

măsură să probeze îndeplinirea condițiilor de mai sus, astfel încât concluziile

expertizei, care a calculat cuantumul sumei cuvenite, sunt lipsite de temei

legal.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, societatea comercială reclamantă care, a susținut în esență,

următoarele:

- instanța nu s-a pronunțat asupra

unui mijloc de apărare, deși a invocat că direcția generală pârâtă a refuzat

să-i răspundă la cererea de restituire a cotei unice aferentă perioadei 19

septembrie 2001 - 28 februarie 2002;

- instanța de fond a încălcat

prevederile art. 5 din Legea nr. 264/2001, ale art. 1 și 2 din Legea nr. 48/2002,

pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 și art. 16 din Constituție, pronunțând o

hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., normele

metodologice invocate în considerentele soluției prevăzând o excludere de la

beneficiul legii, a celor care nu au cumpărat carburanții de la producători, nu

importatori.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, rezultă

că în mod judicios a reținut instanța de fond, că nu este vorba de un refuz

nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul

administrativ, în vigoare la data respectivă, în cazul când autoritatea publică

pârâtă a soluționat favorabil cererea recurentei-reclamante, doar parțial,

acordându-i sumele pretinse, doar pentru o parte a perioadei pretinse.

Astfel, recurenta-reclamantă a cerut

direcției generale intimate, restituirea cotei unice aferente carburanților

achiziționați în perioada 25 mai 2001 - 28 februarie 2002, în sumă totală de

233.255.096 lei, din care i s-a achitat doar suma de 92.057.446 lei, obiectul

acțiunii de față constituindu-l diferența de 141.197.652 lei, așa cum corect a

reținut și instanța de fond.

Susținerile făcute împreună cu cea

de-a doua critică sunt, de asemenea, neîntemeiate, instanța de fond făcând o

corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, în

raport cu obiectul acesteia.

Astfel, pentru aplicarea și în temeiul

prevederilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea și utilizarea Fondului

special al drumurilor publice, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței a emis

Normele metodologice nr. 3705/MM din 31 iulie 2001, care au fost modificate

prin Ordinul nr. 238 din 22 februarie 2002, emis de același ministru.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (8)

din Normele metodologice, persoanele fizice și juridice prevăzute la alin. (1),

nu beneficiază de restituirea sumelor achitate reprezentând cota unică, decât

pentru cantitățile de carburanți auto achiziționate direct de la producătorii

interni sau de la importatori.

Or, recurenta-reclamantă, în cursul

judecății, nu a probat că ar fi achiziționat carburanții în perioada 19

septembrie 2001 - 28 februarie 2002, direct de la producătorii interni sau de

la importatori, astfel că instanța de fond a reținut în mod corect că nu îndeplinea

condițiile legale pentru a beneficia de restituirea cotei unice achitate pentru

cantitățile de carburanți achiziționate de la intermediari.

De altfel, în recurs, societatea

comercială nu a contestat neîndeplinirea condițiilor de mai sus, susținând doar

că în acest fel s-a făcut o discriminare, prin excluderea de la beneficiul

legii, a categoriei celor care au achiziționat cantitățile de carburanți de la

societățile comerciale intermediare, invocând în acest sens, prevederile O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

aprobată prin Legea nr. 48/2002, precum și prevederile art. 16 din Constituție.

Dar, așa cum s-a arătat mai sus,

Normele metodologice la care ne-am referit, au fost emise în temeiul și pentru

organizarea executării prevederilor Legii nr. 118/1996, așa cum a fost

completată de Legea nr. 264/2001, prevederi care nu au fost declarate

neconstituționale.

În concluzie, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, astfel că recursul de față va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.P.

SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 82/F din 16 iunie 2003, a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2005.